Pocăinţă
De la OrthodoxWiki
| Acest articol face parte din seria Spiritualitate ortodoxă | |
| Sfintele Taine | |
| Botezul - Mirungerea Sf. Împărtășanie - Mărturisirea Căsătoria - Preoția Sf. Maslu | |
| Starea omului | |
| Păcatul - Patima Raiul - Iadul | |
| Etapele vieții duhovnicești | |
| Despătimirea (Curățirea) Contemplaţia (Theoria) Îndumnezeirea (Theosis) | |
| Isihasm | |
| Trezvia (Nepsis) - Pocăinţa (Metanoia) Isihia - Discernământul Mistica - Mintea (Nous) | |
| Asceza | |
| Curăţia (fecioria) - Ascultarea Statornicia - Postul Sărăcia - Monahismul | |
| Virtuţi | |
| Smerenia - Mila Curăția - Blândeţea Înfrânarea - Mulţumirea pentru toate Răbdarea | |
| Rugăciunea | |
| Închinarea (latreia) - Cinstirea (doulia) Pravila de rugăciune - Rugăciunea lui Iisus Sf. Moaște - Semnul Sf. Cruci | |
| Sfinţii Părinţi | |
| Părinţii apostolici Părinţii pustiei Părinţii capadocieni Filocalia Scara dumnezeiescului urcuș | |
| Editaţi această casetă | |
Pocăinţa este starea sufletească şi acţiunea în care o persoană recunoaşte că a greşit şi încearcă să îndrepte această greşeală sau să obţină iertare de la cel căruia i-a greşit. În contexte religioase, de obicei se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu. Întotdeauna este formată din admiterea vinovăţiei şi include cel puţin una din următoarele situaţii:
- o promisiune sau hotărâre solemnă că nu se va repeta păcatul;
- o acţiune de reparare a greşelii,
- sau, într-un fel, de compensare a greşelii acolo unde este cazul.
În ebraica biblică, pocăinţa este reprezentată prin două verbe: ideea de pocăinţă: שוב shuv (a întoarce sau repara) şi נח�? nicham (a avea păreri de rău).
În Noul Testament, cuvântul tradus prin "pocăinţă" este cuvântul grecesc μετάνοια (metanoia), "după/în spatele gândului cuiva", care este un cuvânt compus din prepoziţia "meta" (după, cu), şi verbul "noeo" (a percepe, a gândi, rezultatul perceperii, observării). În acest cuvânt compus, prepoziţia combină două sensuri, al timpului şi al schimbării, ceea ce face ca să se poată traduce atât prin "după" cât şi prin "diferit"; astfel, cuvântul metanoia s-ar putea traduce: "a gândi diferit după". Metanoia este astfel, în primul rând, un gând-după, diferit de gândul de dinainte; o răzgândire însoţită de regret şi o schimbare de comportament, "schimbare a minţii şi inimii", sau, "schimbare de conştiinţă".
Una din descrierile cheie ale pocăinţei din Noul Testament este parabola fiului risipitor din Luca 15:11. Această parabolă este propusă în Duminica Fiului Risipitor, pregătitoare pentru "călătoria spre Înviere" - Postul mare.
