Sfânta Scriptură
De la OrthodoxWiki
| Acest articol face parte din seria Introducere în Creştinismul Ortodox | |
| Sfânta Tradiţie | |
| Sfânta Scriptură Simbolul credinţei Sinoade ecumenice Sfinţii Părinţi Sfânta Liturghie Canoane Icoane | |
| Sfânta Treime | |
| Dumnezeu Tatăl Iisus Hristos Sfântul Duh | |
| Biserica | |
| Eclesiologie Istoria Bisericii Sfintele Taine Viaţa Bisericii | |
| Editează această cutie | |
Sfânta Scriptură, ca mijloc de transmitere a Revelaţiei dumnezeieşti şi ca depozitară a Revelaţiei, cuprinde o dublă colecţie de cărţi: Colecţia Vechiului Testament şi Colecţia Noului Testament.
Vechiul Testament cuprinde revelaţia făcută de Dumnezeu prin patriarhii vechi şi prin prooroci, timp de aproximativ 1000 de ani (sec. XV - sec. V î.d.Hr.), fiind "călăuză spre Hristos" (Galateni 3: 24), pregătind venirea Lui.
Noul Testament cuprinde descoperirea supranaturală făcută nu prin trimişi ai lui Dumnezeu, ci prin Însuşi Dumnezeu Fiul (Evrei 1:1-2), pusă în scris ocazional de către unii dintre Apostoli sau ucenicii acestora. Cea mai mare parte a descoperirii făcute de Mântuitorul s-a transmis pe cale orală, fiind fixată în scris mai târziu, de către Sfinţii Părinţi ai primelor secole creştine.
Noul Testament desăvârşeşte descoperirea făcută de Dumnezeu prin Legea lui Moise (cuprinsă în Pentateuh - primele cinci cărţi ale Bibliei) şi prooroci, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: "Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc" (Matei 5: 17).
