Cartea Leviticului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament - Septuaginta
Pentateuhul sau "Legea"
Facerea - Ieșirea - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi - Judecători - Rut

I Regi - II Regi - III Regi - IV Regi
I Cronici - II Cronici - I Ezdra - Neemia - Estera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
Iov - Cartea Psalmilor - Pildele lui Solomon - Ecclesiastul
Alte cărți
Cântarea Cântărilor - Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel

Profeții Mici, sau "Cei Doisprezece"

Osea - Amos - Miheia - Ioil - Avdie - Iona - Naum
Avacum - Sofonie - Agheu - Zaharia - Maleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit - Iudita - Baruh - Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri - III Ezdra - Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I Macabei - II Macabei - III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Noe - Avraam - Isaac - Lot
Iacov (Israel) - Iosif - Moise - Aaron
Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul - Elisei - Iezechia
Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel
Iona - Osea - David - Solomon
Avacum - Iov - Miheia - Maleahi
Samuel - Zaharia - Agheu
Regi Iuda (după diviziune): Roboam - Abia - Asa- Iosafat
Atalia - Ioram- Ahazia - Ioas- Amația
Ozia - Iotam- Ahaz - Iezechia (Ezechia) - Manase
Amon - Iosia - Ioahaz- Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin- Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I - Nadab - Baeșa
Ela - Zimri - Omri - Ahab - Izabela
Ahazia - Ioram - Iehu - Ioahaz - Ioas - Ieroboam al II-lea
Zaharia - Șalum - Menahem - Pecahia - Pecah - Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea Leviticului sau pe scurt Leviticul (gr. Λευιτικός - "cu privire la leviți"; ebr.: ויקרא, lit. "și El a chemat") este a treia carte a Pentateuhului, despre care cei mai mulți bibliști consideră că a fost scrisă de Moise în jurul anilor 550-400 î.Hr. Cartea Leviticului cuprinde dispoziţii privitoare la jertfe, preoţie, sărbători; regimul pământului şi caselor; unele prescripţii alimentare şi unele reguli de curăţire a oamenilor. Întâlnim dispoziţii legale şi morale privitoare la robie, ajutorarea săracilor şi străinilor, furt, măsluirea măsurilor; desfrânare, idolatrie; ghicire, ascunderea adevărului în faţa justiţiei, îndemnuri morale la iubirea aproapelui ca pe sine, la respectul faţă de bătrâni; interdicţii morale (jurământul strâmb pe Numele Domnului, amânarea până a doua zi a plăţii zilierilor, ura, răzbunarea, camăta), interdicţii referitoare la corp (tatuaje, etc)

Cartea Leviticului este numită de evrei „Legea preoţilor” (Torat Hacohanim), sau „Legea jertfelor” (Torat Hacorbanot).

Leviticul cuprinde instrucţiuni foarte detaliate privind legile şi ritualurile preoţilor şi leviţilor Legii vechi. Primele şaisprezece capitole, împreună cu ultimul capitol al cărţii fac parte din Legea Preoţească, cuprinzând regulile de respectat pentru curăţirea rituală, jertfele pentru păcat şi pentru Ziua Ispăşirii (Yom Kippur); în capitolul 12 este prevăzută obligaţia circumciziei pentru bărbaţi.

Capitolele 17-26 cuprind Legea Sfinţeniei, cuprinzând, de exemplu, la cap. 19 îndemnul de a-l "iubi pe aproapele ca pe sine însuşi", pe care o va relua şi Mântuitorul, după cum reiese din Evanghelii.

Cuprins

Preoţia

Preotul va trebui să nu sufere de nicio meteahnă trupească [1]: el nu va putea să aducă jertfe mistuite de foc, adică mâncarea Domnului,[2], nici să se apropie de perdeaua dinlăuntru sau altar căci aceasta ar însemna necinstirea locurilor sfinte ale Domnului.[3]Femeia pe care o va lua el de nevastă trebuie să fie fecioară. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său trebuie să fie fecioară. Căci preoţii sunt sfinţi şi de aceea nu trebuie să-şi necinstească sămânţa.[4] Preotul nu trebuie să-şi facă un loc pleşuv în cap pentru un mort, nu trebuie să-şi radă colţurile bărbii, şi nu trebuie să-şi facă tăieturi în carne.[5]

Sărbătorile

Sunt descrise diverse sărbători cum ar fi Rusaliile, Anul Sabatic, Anul de veselie, Sărbătoarea corturilor, Anul Nou.

Anul Sabatic

Anul Sabatic fusese deja anunţat în |Exod [6](), în Levitic sunt aduse unele mici completări. Domnul a vorbit cu Moise pe muntele Sinai, şi a zis să le spună copiilor lui Israel ca atunci când vor intra în ţara dată de Domnul ei să semene ogorul şi să taie via strângând roadele 6 ani. Dar anul al şaptelea trebuia să fie un Sabat, o vreme de odihnă pentru pământ, un Sabat ţinut în cinstea Domnului în care el trebuia să nu semene ogorul şi să nu taie via, să nu secere ce va ieşi din grăunţele căzute de la seceriş şi să nu culeagă strugurii din via netăiată, ci acela să fie un an de odihnă pentru pământ. Ceea ce ieşea de la sine din pământ în timpul Sabatului lui trebuia să slujească de hrană evreului, robului şi roabei lui, celui tocmit cu ziua şi străinului, vitelor sale şi fiarelor din ţară; tot venitul pământului trebuia să slujească de hrană.[7]

Anul de veselie

În Levitic se vorbeşte întâia oară de anul de veselie. Acesta era calculat ca fiind o dată la 50 de ani de ani. În a 10-a zi a lunii a 7-a a celui de-al 50-lea an era anunţat cu trâmbiţa anul de veselie. Fiecare urma să se întoarcă la moşia lui, şi în familia lui. Nu trebuia să se semene, nici să se secere ce urmau să aducă ogoarele, nici să culeagă via netăiată căci acest an era sfânt. Trebuia să se mănânce ceea ce urmau să dea ogoarele. Dumnezeu avea grijă ca în anul al şaselea să dea binecuvântarea Sa şi pământul urma astfel să dea rod pentru trei ani.[8]

Sărbătoarea corturilor

Domnul a vorbit lui Moise, şi i-a zis să vorbească copiilor lui Israel şi să le spună ca în ziua a 15-a a celei de-a şaptea luni trebuia ţinută Sărbătoarea Corturilor, in cinstea Domnului, timp de şapte zile. În prima şi a a opta zi trebuia să fie o adunare sfântă, o zi de odihnă, în care oamenii nu aveau voie să facă nicio lucrare de slugă. În prima zi se luau poame din pomii cei frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci stufoşi şi de sălcii de râu, şi urmau se bucure înaintea Domnului, Dumnezeului vostru, şapte zile. Timp de 7 zile să aduceau Domnului jertfe mistuite de foc iar băştinaşii din Israel urmau să locuiască în corturi pentru ca urmaşii lor să ştie că Dumnezeu a făcut pe copiii lui Israel să locuiască în corturi, după ce i-a scos din ţara Egiptului.[9]

Ziua ispăşirii (curăţirii)

Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis ca în ziua a zecea a celei de-a şaptea luni, să fie ziua ispăşirii: atunci să aibă o adunare sfîntă, să-şi smerească sufletele, şi să aducă Domnului jertfe mistuite de foc. Ei nu trebuiau să facă nici o lucrare în ziua aceea, căci era ziua ispăşirii, când trebuia făcută ispăşire pentru ei înaintea Domnului. Oricine nu se smerea în ziua aceea, urma a fi nimicit din poporul lui. Era o zi de Sabat care trebuia prăznuit.[10]

Regimul pământurilor şi caselor

Regimul pământurilor

Dumnezeu porunceşte ca pământurile să nu se vândă în veci căci ţara este a lui Dumnezeu iar locuitorii ţării sunt ca nişte străini. De aceea, în toată ţara pe care evreii urmau s-o stăpânească, trebuie dat dreptul de răscumpărare. Dacă fratele sărăceşte şi vinde o bucată din moşia lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai de-aproape, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său. Dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi-i stă în putinţă lui singur să facă răscumpărarea, să socotească anii de la vânzare şi el trebuie să dea înapoi cumpărătorului ce prisoseşte, şi să se întoarcă la moşia lui. Dacă n-are ce să -i dea înapoi, lucrul vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până la anul de veselie; la anul de veselie, el să se întoarcă la moşia lui, şi cumpărătorul să iasă din ea.[11]

Regimul caselor

Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, să aibă drept de răscumpărare până la împlinirea unui an de la vânzare; dreptul lui de răscumpărare să ţină un an. Dar dacă această casă, aşezată într-o cetate înconjurată cu ziduri, nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, ea va rămâne de veci cumpărătorului şi urmaşilor lui; iar în anul de veselie nu trebuie să iasă din ea.

Casele din sate, care nu sunt înconjurate cu ziduri, trebuie să fie privite ca ţarini de pământ: ele vor putea fi răscumpărate, şi cumpărătorul va ieşi din ele în anul de veselie.

Cât priveşte cetăţile Leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă un drept necurmat de răscumpărare. Cine va cumpăra de la leviţi o casă, să iasă în anul de veselie din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile Leviţilor sunt averea lor în mijlocul copiilor lui Israel. Ogoarele aşezate în jurul cetăţilor Leviţilor nu se vor putea vinde; căci ei le vor stăpâni de veci.[12]

Prescripţii alimentare

În Levitic (cap11) apar primele prescripţii alimentare, care făceau distincţia între animalele curate şi necurate. Aceste prescripţii vor fi completate în Deuteronom(cap14).

Curăţia omului

Bărbatul

Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi le-a zis să vorbească copiilor lui Israel şi să le spună: orice om care are o scurgere din trupul lui este necurat din pricina acestui fapt, fie că trupul lui lasă să se facă scurgerea, fie că o opreşte, este necurat. Lucrurile care intrau în contact cu el (pat, lucru pe care se aşează, şa) sau persoanele care se ating de trupul lui sau de lucrurile atinse de el devin necurate. Cine devenea necurat trebuia să-şi spele hainele, să se scalde în apă şi era necurat până seara. Orice vas de pământ care era atins de cel necurat trebuia să fie spart, şi orice vas de lemn să fie spălat în apă. Omul necurat trebuia să fie curăţit de scurgerea lui iar după 7 zile să-şi spele hainele, să-şi scalde trupul în apă curgătoare, şi va fi curat. În ziua a opta el trebuia să ia două turturele sau doi pui de porumbel, să se ducă înaintea Domnului, la uşa cortului întâlnirii, şi să -i dea preotului. Preotul trebuia să -i aducă, unul ca jertfă de ispăşire, şi celalt ca ardere de tot; şi preotul trebuia să facă ispăşire pentru el înaintea Domnului, pentru scurgerea lui. Omul care avea o scurgere a seminţei în somn trebuia să-şi scalde tot trupul în apă, şi era necurat pînă seara. Orice haină şi orice piele care erau atinse de scurgerea lui, trebuiau spălate cu apă, şi erau necurate până seara. Dacă o femeie se culca cu un astfel de om, trebuia ca amândoi să se scalde în apă, şi erau necuraţi până seara.

Femeia

Femeia care avea o scurgere (indiferent dacă era vorba de soroacele obişnuite sau nu), şi anume o scurgere de sânge din trupul ei, trebuia să rămână şapte zile în necurăţia ei. Oricine se atingea de ea, era necurat până seara. Lucrurile care intrau în contact cu ea (pat, lucru pe care se aşeza) deveneau necurate. Oricine se atingea de ele trebuia să-şi spele hainele, să se scalde în apă, şi era necurat până seara. Dacă se culca cineva cu ea, şi venea peste el necurăţia femeii aceleia, era necurat timp de şapte zile. După ce femeia era curăţită de scurgerea ei, trebuia să se numere şapte zile, şi apoi era curată. A opta zi, trebuia să ia două turturele sau doi pui de porumbel, şi să -i ducă preotului, la uşa cortului întâlnirii. Preotul trebuia să aducă unul ca jertfă de ispăşire, şi altul ca ardere de tot; şi preotul trebuia să facă ispăşire pentru ea înaintea Domnului, pentru scurgerea care o făcea necurată. În acest mod trebuiau depărtaţi copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăreau cortul Domnului care era în mijlocul lor. [13]

Reguli privitoare la curăţirea de lepră

Pe întinderea a două capitole sunt expuşi paşii prin care cel bolnav de lepră se putea curăţi.(cap13, 14)

Dispoziţii legale şi morale

Robia

Dacă un evreu se vindea fratelui său, acesta nu trebuia să-l pună să facă muncă de rob, ci el trebuia să fie ca un om tocmit cu ziua şi să stea astfel în slujbă până la anul de veselie. Atunci el urma să iasă de la stăpânul lui, împreună cu copiii lui şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui căci ei erau slujitorii Domnului, pe care i-a scos din ţara Egiptului; ei nu trebuiau să fie vânduţi cum se vând robii, nu trebuiau să fie stăpâniţi cu asprime, ci în teama lui Dumnezeu.

Dacă cineva vroia să aibă robi şi roabe el trebuia să ia de la neamurile înconjurătoare, de la ele puteau fi cumpăraţi robi şi roabe sau din copiii străinilor care locuiesc în Israel şi din familiile lor. Aceştia puteau fi averea evreilor, puteau fi lăsaţi moştenire.

Dacă un străin se îmbogăţea şi fratele israelit sărăcea lângă el şi se vindea lui sau vreunuia din familia străinului, israelitul avea dreptul de răscumpărare: unul din fraţii lui (evrei) putea să-l răscumpere, fie că e vorba de oameni necunoscuţi, rude, fie că este vorba chiar de el. El urma să plătească o răscumpărare care era calculată ţinând cont de numărul anilor rămaşi până la anul de veselie. Iar dacă nu era răscumpărat în niciunul din aceste feluri, el urma să iasă de la el în anul de veselie, el şi copiii lui care vor fi împreună cu el. Căci copiii lui Israel sunt robii lui Dumnezeu pe care i-a scos din ţara Egiptului.[14]

Ajutorarea săracilor şi străinilor

În Levitic apare pentru prima dată următoarea poruncă:,,Când veţi secera sămănăturile din ţara voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău, şi să nu strângi ce rămâne de pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.``[15]şi ,,Nici să nu culegi strugurii rămaşi după cules în via ta, şi să nu strângi boabele care vor cădea din ei. Să le laşi săracului şi străinului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”[16] Ea va fi reluată în Deuteronom şi extinsă şi pentru orfani şi văduve şi, de asemenea, va fi extinsă şi pentru măslini.[17]

Furtul recunoscut

Ce ce va nedreptăţi pe aproapele său trebuie să dea înapoi lucrul respectiv, adăugând a cincea parte din preţul lui şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat: Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Când va păcătui cineva şi va săvârşi o nelegiuire faţă de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredinţat lui, sau dat în păstrarea lui, sau luat cu sila, sau va înşela pe aproapele lui, tăgăduind că a găsit un lucru pierdut, sau făcând un jurămînt strâmb cu privire la un lucru oarecare pe care -l face omul şi păcătuieşte;

când va păcătui astfel şi se va face vinovat, să dea înapoi lucrul luat cu sila sau luat prin înşelăciune, sau încredinţat lui, sau lucrul pierdut pe care l -a găsit,

sau lucru pentru care a făcut un jurământ strâmb-oricare ar fi-să -l dea înapoi întreg, să mai adauge a cincea parte din preţul lui, şi să -l dea în mâna stăpînului lui, chiar în ziua când îşi va aduce jertfa lui pentru vină.

Iar ca jertfă pentru vină, să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbece fără cusur, luat din turmă, după preţuirea ta, şi să -l dea preotului.

Şi preotul va face pentru el ispăşirea înaintea Domnului, şi i se va ierta, oricare ar fi greşeala, de care se va fi făcut vinovat.``[18]

Relaţii sexuale interzise

În Levitic sunt tratate pentru prima oară unele relaţii sexuale interzise. Cele mai multe legi şi reguli privitoare la relaţiile sexuale se găsesc în această carte cap18, 19.20-22, 20.11-21

Blestemele la adresa lui Dumnezeu

În Levitic este instituită pedeapsa cu moartea pentru blestemarea Numelui Domnului. Fiul lui Şelomit şi al unui bărbat egiptean s-a certat cu un bărbat israelit, şi a hulit şi a blestemat Numele lui Dumnezeu. El a fost aruncat în temniţă până ce Moise urma să spună ce va porunci Domnul. Domnul îi spune lui Moise: ,,Scoate din tabără pe cel ce a hulit; toţi cei ce l-au auzit, să-şi pună mâinile pe capul lui, şi toată adunarea să -l ucidă cu pietre. Să vorbeşti copiilor lui Israel, şi să le spui: ,Oricine va blestema pe Dumnezeul lui, îşi va lua pedeapsa pentru păcatul lui. Cine va blestema Numele Domnului, va fi pedepsit cu moartea: toată adunarea să -l ucidă cu pietre. Fie străin, fie băştinaş, să moară, pentru că a hulit Numele lui Dumnezeu.[19]

Interzicerea măsurilor măsluite

Apar primele îndemnuri de a nu face măsuri măsluite şi de a nu face nedreptate:,,Să nu faceţi nedreptate la judecată, nici în măsurile de lungime, nici în greutăţi, nici în măsurile de încăpere./Să aveţi cumpene drepte, greutăţi drepte, efe drepte, şi hine drepte. Eu sînt Domnul, Dumnezeul vostru, care v'am scos din ţara Egiptului."[20]

Îndemnuri

Respectul faţă de bătrâni

În Levitic apare întâia oară datoria respectului faţă de bătrâni:,,Să te scoli înaintea perilor albi, şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul."[21],,Slava tinerilor este tăria, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi” , va spune Solomon[22] Apostolul Pavel învaţă şi el:,,Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi”[23]

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

Îndemnul de a ne iubi aproapele ca pe sine apare pentru prima dată în Levitic în următoarea formă:,, Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”[24]şi ,, Să vă purtaţi cu străinul care locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să -l iubiţi ca pe voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.”[25] În Deuteronom se face referire la prietenul pe care-l iubeşti ca pe tine însuţi.[26] şi se spune: ,,Să iubiţi pe străin, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.”[27] În Cărţile Regilor este zugrăvită prietenia dintre Ionatan şi David astfel: ,,David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el.[28] ,,Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate", va spune Solomon.[29] Îndemnul va căpăta noi valenţe în Noul Testament: Iisus va spune că iubirea aproapelui ca pe sine reprezintă o a doua mare porunca, asemenea primeia care este a iubi pe Dumnezeu, în acestea fiind cuprinse Legea şi proorocii.[30] iar iubirea vrăjmaşilor, la care ne îndeamnă Mântuitorul[31] este un fel particular de a ne iubi aproapele şi un semn distinctiv al creştinilor.[32] Apostolul Pavel arată că:,, De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti``, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``/Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.”[33] În altă parte apostolul spune: ,,Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste./Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.``[34] Apostolul Iacov spune şi el:,,Dacă împliniţi Legea împărătească, potrivit Scripturii: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi``, bine faceţi.”[35]

Diverse interdicţii

Apare pentru prima dată interdicţia de a jura strâmb pe Numele Domnului căci asta ar însemna necinstirea Numelui lui Dumnezeu.[36]Când cineva, vorbind cu uşurinţă, jură că are să facă ceva rău sau bine, şi nebăgând de seamă la început, bagă de seamă mai târziu, şi se va face astfel vinovat, el trebuia să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat.[37] Apare pentru prima oară interdicţia de a stoarce prin silă anumite lucruri[38], interdicţia de a amâna plata lucrătorilor sub forma:,,Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit cu ziua."[39], ceea ce va deveni păcat strigător la cer. Apare pentru prima oară interdicţia de a urî pe cineva sub forma: ,,Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui.”[40]; interdicţia de răzbunare:,,Să nu te răzbuni, şi să nu ţii necaz pe copiii poporului tău. Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Eu sunt Domnul.”[41]Când cineva, fiind pus sub jurămînt ca martor, va păcătui, nespunând ce a văzut sau ce ştie, şi va cădea astfel sub vină, el trebuia să-şi mărturisească păcatul şi să aducă o jertfă de vină pentru a fi iertat.[42]Apare pentru prima oară interdicţia de a ghici sub forma: ,,Să nu ghiciţi după vârcolaci, nici după nori.”[43]În Cartea Ieşirii exista principiul de a nu cere camătă de la fratele sărac.[44] În Levitic principiul este reafirmat şi extins şi la merinde.[45]

Reguli referitoare la trup

Leviticul cuprinde unele interdicţii legate de tăierea părului:,,Să nu vă tăiaţi rotund colţurile părului, şi să nu-ţi razi colţurile bărbii.[46] şi interzice tatuarea trupului. ,,Pentru morţi să nu vă faceţi tăieturi pe trupurile voastre, nici semne cu împunsături să nu faceţi pe voi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." [47][48]Interdicţia tatuării va fi reluată în Deuteronom.[49]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament cu trimiteri, traducere Dumitru Cornilescu, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  4. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârnă, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag105, manual pentru Facultăţile Teologice, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  5. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 72-83, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, ISBN 973-9332-59-5, Bucureşti, 2002
  6. Wikipedia:Book of Leviticus

Note

  1. Lev21.17-23
  2. Lev21.21
  3. Lev21.23
  4. Lev21.7-8, 13-14
  5. Lev21.5
  6. Exod23.10-11
  7. Lev25.1-7
  8. Lev25.8-22
  9. Lev23.33-44
  10. Lev23.26-32
  11. Lev25.23-28
  12. Lev25.29-34
  13. Lev, cap15
  14. Lev25.39-55
  15. Lev23.22,19.9
  16. Lev19.10
  17. Deut24.19-22
  18. Lev6.2-7
  19. Lev24.10-16
  20. Lev19.35-36
  21. Lev19.32
  22. Prov20.29
  23. 1Tim5.1
  24. Lev19.18
  25. Lev19.34
  26. Deut13.6
  27. Deut10.19
  28. 1Regi18.1, vezi şi 3, 20.17, 2 Regi1.23
  29. Prov17.17
  30. Mt22.35-40
  31. Mt5.44
  32. Mt5.43-48
  33. Rom13.9-10
  34. Gal5.13-14
  35. Iac2.8
  36. Lev19.12
  37. Lev5.1-13
  38. Lev19.13
  39. Lev19.13
  40. Lev19.17
  41. Lev19.18
  42. Lev5.1-13
  43. Lev19.26
  44. Exod22.25
  45. Lev25.35-38
  46. Lev19.27
  47. Lev19.28
  48. ESV-tatoo; NIVUK- tatoo marks
  49. Deut14.1

Legături externe

  • Leviticul (text)
  • Pr. Ioan Sorin USCĂ, Comentarii la Levitic, după volumul: Prof. Ana USCĂ, Pr. Ioan Sorin USCĂ, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, ed. Christiana, Bucureşti, an??
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi