Vechiul Testament
Vechiul Testament este prima din cele două părţi ale Sfintei Scripturi (Biblia).
Cuprins |
Istorie
Conform istoricilor Bibliei, Revelaţia divină s-a transmis în principal prin cuvânt, şi a început să fie pusă în scris abia după secolul VIII î.Hr., când societăţile regatelor Iuda şi Israel încep să se alfabetizeze. Procesul de punere în scris a tradiţiei religioase a vechiului Israel se accelerează în secolul VII î.Hr., aşa încât la momentul exilului evreilor în Babilon (597 î.Hr.) cele mai multe cărţi ale ceea ce numim azi Vechiul Testament erau deja scrise [1].
Unele scrieri însă (precum cărţile Macabeilor [2]) au fost scrise mai târziu, adică între secolul V şi II î.Hr.
Împărţire
Împărțirea tradițională a cărților Vechiului Testament se face după cum urmează. Se disting cărțile legilor (Pentateuhul și cărțile istorice), Psalmii și celelalte cărți de înțelepciune, și profeții, conform cuvintelor Mântuitorului ( Luca 24, 44):
- "Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi."
Termenul Vechiul Testament este o traducere a latinului Vetus Testamentum sau din grecescul η Παλαια Διαθηκη (hē Palaia Diathēkē), toate având sensul de "Vechiul Legământ" sau "Testament". Sensul cuvântului latin testamentum îl cuprindea și pe acela de "mărturie" (testimonium) într-un proces și este mai răspândit; atât în limba română, cât și în alte limbi, termenul, ca în expresia "a-și face testamentul" (care semnifică un act cu o valoare legală bine definită) a căpătat o importantă conotație legalistă, desi sensul său inițial se dorea a fi sinonim cu cel de "legământ" sau "alianță".
Biserica Ortodoxă include între cărțile canonice ale Vechiului Testament și așa-numitele cărți apocrife (într-o traducere literală, cărțile "secrete" sau "ascunse"). Aceste cărți mai sunt cunoscute (după o formulare ceva mai puțin marcată de prejudecata protestantă) și drept Cărţile deuterocanonice/apocrife.
Pentateuhul
Prima parte a Vechiului Testament este numită Pentateuh, care în greceşte înseamnă "cinci cărţi". Mai este numită şi Tora, care în ebraică înseamnă "Legea". Uneori aceste cărţi sunt numite "Cărţile lui Moise".
Pentateuhul cuprinde:
- Facerea sau Geneza בראשית - Întâia Carte a lui Moise
- Ieşirea sau Exodul שמות - A Doua Carte a lui Moise
- Leviticul ויקרא - A Treia Carte a lui Moise
- Numerii במדבר - A Patra Carte a lui Moise
- Deuteronomul ("a doua Lege") דברים - A Cincea Carte a lui Moise
Evenimentele descrise în aceste cărţi, de la chemarea lui Avraam până la moartea lui Moise, s-au petrecut probabil în al doilea mileniu înainte de Hristos (2000-1200 î.Hr.).
Biserica leagă cărțile Pentateuhului de persoana lui Moise, cel căruia Domnul... [îi] grăia... faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său" (Exodul 33, 11).
Cărţile istorice
Următoarele cărţi prezintă istoria poporului lui Israel de la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței, până în primele secole înainte de Hristos. Acestea sunt:
- Iosua
- Judecători
- Rut
- Cartea I a Regilor (I Samuel)
- Cartea II a Regilor (II Samuel)
- Cartea III a Regilor (I Regi)
- Cartea IV a Regilor (II Regi)
- Cartea I a Cronicilor (Cartea I Paralipomena)
- Cartea a II-a a Cronicilor (Cartea II Paralipomena)
- I Ezdra
- Neemia (a doua Ezdra)
- Estera
În canonul Bisericii Ortodoxe, care în general îl urmează pe cel din Septuaginta, traducerea greacă a Bibliei în ebraică, 1 și 2 Samuel din canonul occidental sunt numite 1 și 2 Regi, iar cărțile 1 și 2 ale Regilor devin 3 și 4 Regi.
Cărţile poetice
- Iov
- Psalmii
- Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon)
- Ecclesiastul
- Cântarea cântărilor
- Plangerile lui Ieremia
Cărţile profetice
16 cărți din Vechiul Testament au primit numele unor profeţi. Profetul este acea persoană care transmite cuvântul primit direct de la Dumnezeu (prin inspirație), nu doar cineva care prezice viitorul.
Profeţii mari
Patru din cărțile profetice sunt numite "ale profeților mari":
Profeţii mici
Cele douăsprezece cărți ale "profeţilor mici" sunt:
Cărţi necanonice
- Tobit
- Iudita
- Cartea lui Baruh
- Epistola lui Ieremia
- Cântarea celor trei tineri
- III Ezdra
- Înţelepciunea lui Solomon
- Înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
- Istoria Susanei
- Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel
- I Macabei
- II Macabei
- III Macabei
- Rugăciunea regelui Manase
Rugăciunea regelui Manase este inclusă în slujba ortodoxă a Pavecerniţei Mari.
Alte cărţi
În unele Biserici Ortodoxe, mai apar:
- IV Macabei
- Cartea cântărilor
- Psalmul 151 (apare și în ediția românească)
Note
- ↑ cf. William M. Schniedewind, Comment la Bible est devenue un livre, Ed. Bayard, 2006 - ISBN : 2227474815
- ↑ Macabeii sunt sfinţi martiri - prăznuiţi la 1 august - care au trait în secolul II înainte de Hristos sub domnia regelui Siriei Antioh Epifaniu, din dinastia Seleucizilor (175-164 î.Hr.)
Bibliografie
Nicolae Ciudin - Studiul Vechiului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5 (pentru profeţi: Isaia - pag. 182, Ieremia - pag. 190, Iezechiel - pag. 199, Daniel - pag. 207, Moise - pag. 49: clasificarea cărţilor Bibliei - pag. 355-356)
Legături externe
În limbă română:
- Biblia ortodoxă, cuprinzând și un motor de căutare;
- Vechiul Testament din Biblia ortodoxă
În limbă engleză:
- Old Testament Survey, de Douglas Stuart (seminar)
- An Introduction to the Old Testament, de Raymond B. Dillard și Tremper Longman III
- Old Testament Studies
- About the Deuterocanon (Second Canonical Books)
