Cartea a IV-a a Regilor

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament - Septuaginta
Pentateuhul sau "Legea"
Facerea - Ieșirea - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Cărțile istorice
Iosua Navi - Judecători - Rut

I Regi - II Regi - III Regi - IV Regi
I Cronici - II Cronici - I Ezdra - Neemia - Estera

Cărțile poetice
Cărți de înțelepciune
Iov - Cartea Psalmilor - Pildele lui Solomon - Ecclesiastul
Alte cărți
Cântarea Cântărilor - Plângerile profetului Ieremia
Cărțile Profeților
Profeții Mari

Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel

Profeții Mici, sau "Cei Doisprezece"

Osea - Amos - Miheia - Ioil - Avdie - Iona - Naum
Avacum - Sofonie - Agheu - Zaharia - Maleahi

Cărțile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit - Iudita - Baruh - Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri - III Ezdra - Cartea înțelepciunii lui Solomon
Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel
I Macabei - II Macabei - III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Noe - Avraam - Isaac - Lot
Iacov (Israel) - Iosif - Moise - Aaron
Prooroci și Drepți: Ilie Tesviteanul - Elisei - Iezechia
Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel
Iona - Osea - David - Solomon
Avacum - Iov - Miheia - Maleahi
Samuel - Zaharia - Agheu
Regi Iuda (după diviziune): Roboam - Abia - Asa- Iosafat
Atalia - Ioram- Ahazia - Ioas- Amația
Ozia - Iotam- Ahaz - Iezechia (Ezechia) - Manase
Amon - Iosia - Ioahaz- Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin- Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I - Nadab - Baeșa
Ela - Zimri - Omri - Ahab - Izabela
Ahazia - Ioram - Iehu - Ioahaz - Ioas - Ieroboam al II-lea
Zaharia - Șalum - Menahem - Pecahia - Pecah - Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editați această casetă

Cartea IV a Regilor (sau Cartea II a Împăraţilor) este a şaptea dintre cele 12 cărţi istorice canonice ale Vechiului Testament.[1][2][3][4]Cartea urmăreşte ultimele fapte ale profetului Ilie înainte de răpirea sa la cer şi domnia împăraţilor lui Israel şi Iuda (de la Ahazia -Israel până la Ismael- Israel şi Ioiachin-Iuda), asistaţi de proorocii Ilie, Elisei şi Isaia. Această istorie este întregită de altă carte istorică a Vechiului Testament, Cartea a doua a Cronicilor.

Cuprins

Formă,izvoare, dată, autor

Cărţile a III-a şi a IV-a ale Regilor au format o singură carte în textul ebraic până la Daniel Bomberg, ca şi Cărţile I, II Regi. În Septuaginta şi în Vulgata (traducerea latină a Bibliei, făcută de Fericitul Ieronim), ele sunt împărţite în două. [5]

Autorul s-a folosit la scrierea cărţilor de izvoare pe care le aminteşte: Cartea cronicilor lui Iuda (IV Regi 14,18, III Regi 15,23), Cartea cronicilor lui Israel (IV Regi 14,28, III Regi 16:5,14, IV Regi 1,18), Cartea faptelor lui Solomon (III Regi 11,41). Referitor la timpul scrierii cărţilor, este sigur că ele au fost scrise în timpul robiei babilonice. Autorul ei n-a trăit eliberarea poporului din robie de către Cirus, deoarece n-ar fi lăsat neamintită această dată atât de importantă şi îmbucurătoare. Ultimul termen istoric amintit în carte este anul 37 al robiei, anul eliberării lui Ioiachim din temniţă şi repunerea lui în demnitatea de rege (IV Regi 25,27). Aşadar lucrarea a fost scrisă între anii 562 şi 536 î.Hr (ultimul fiind anul eliberării).

Limba cărţii, concepţia ei, faptul că ultimul capitol al cărţii este aproape literal identic cu istoria din cartea lui Ieremia (a se vedea IV Regi 24,18-25,30 cu Ieremia 52,1-34) dar şi faptul că nu se face nicio amintire de profetul Ieremia, care în frământările politice, sociale şi religioase premergătoare nimicirii regatului a jucat un rol atât de important, acestea îi fac pe mulţi cercetători biblici să-i atribuie cartea chiar lui Ieremia, aşa cum susţine de altfel şi tradiţia iudaică.[6]

Temele principale ale cărţii

Împăraţii lui Israel şi Iuda

Cartea a IV-a a regilor se concentrează pe evocarea împăraţilor lui Israel şi Iuda. (capitolele 1; 3; 8,7-25,30), continuând şi sfârşind seria succesorilor lui Solomon începută în Cartea III a Regilor. Portretele majorităţii împăraţilor vor fi întregite în mod semnificativ în Cartea a II-a a Cronicilor

Împăraţii sunt, în marea lor majoritate, idolatri şi răi, în frunte cu Manase (ucigaş, idolatru, vrăjitor; totuşi el se smereşte şi se întoarce la credinţă), ceea ce îl face pe Dumnezeu să dea poporul lui Iuda în mâinile jefuitorilor (asirieni), iar apoi să hotărască ,,curăţirea Ierusalimului ca o farfurie care se curăţeşte şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce e curăţită”. Regii care plac lui Dumnezeu sunt excepţii, două fiind notabile. Iezechia, împărat fără asemănare în raport cu toţi împăraţii lui Iuda, nimicitorul idolatriei, învingătorul lui Sanherib; împăratul lui Iuda face greşeala de a arăta solilor babilonieni locul tuturor lucrurilor de preţ, care vor fi toate luate de împaratul Babilonului. Iosia, împăratul lui Iuda, s-a întors către Domnul din toată inima întocmai după toată legea lui Moise ca niciun alt împărat; el este nimicitorul idolatriei şi vrăjitoriei, cel care reuşeşte să întoarcă inima poporului spre Dumnezeu. Împăraţii sunt asistaţi de Ilie şi Elisei, succesorul acestuia, care devine figura emblematică a cărţii, şi care este înlocuit, după moarte, de profetul Isaia. Profetul Elisei este succesorul lui Ilie, de la care cere, la investitură, o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că aceasta se va întâmpla doar dacă îl va vedea când va fi răpit la cer. Elisei vede cum un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt. Făcător de minuni (desparte apele Iordanului cu mantaua lui Ilie, vindeca apele de la Ierihon, înmulţeşte untdelemnul unei femei ajutând-o să nu-şi vândă copiii ca robi, înmulţeşte pâinile, loveşte cu lepră pe Ghehazi, slujitorul său pentru iubirea sa de arginţi, învie pe fiul Sunamitei, oasele sale îl învie pe un mort care se atinge de ele), vindecător (vindecă de lepră pe Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei), Elisei moare din pricina unei boli.

Profetul Elisei: prooroc, făcător de minuni, vindecător

Elisei se ţine după Ilie în Betel, Ierihon, până pe malurile Iordanului. Elisei este anunţat de fiii proorocilor din Betel şi Ierihon că Ilie va fi ,,răpit deasupra capului său”. Ilie îşi face mantaua sul, loveşte cu ea apele care se despart într-o parte şi în alta şi trec amândoi pe uscat. Ilie îi spune lui Elisei să ceară ce vrea de la el. Elisei cere o măsură îndoită din duhul său. Ilie spune că a cerut un lucru greu şi că numai dacă îl va vedea când va fi răpit la cer se va întâmpla acest lucru. Un car de foc şi nişte cai de foc apar şi Ilie se înălţă la cer într-un vârtej de vânt iar Elisei vede totul. Acesta îşi sfâşie hainele în două bucăţi, ia mantaua lui Ilie, loveşte apele Iordanului, acestea se despart şi pleacă.(2,1-14)

Proorociile

Proorocie împotriva împăratului Moabului
Ioram, împăratul lui Israel, se aliază cu Iosafat, împăratul lui Iuda şi cu împăratul Edomului pentru a lupta împotriva lui Meşa, împăratul Moabului. Acesta îi plătise până atunci bir împăratului Israelului, Ahab o sută de mii de miei şi o sută de mii de berbeci cu lâna lor, dar acum, când la conducere rămâne fiul său, Ioram, se răscoală împotriva acestuia. Rămaşi fără apă pentru oştire şi pentru animale, Iosafat face apel la un prooroc al Domnului şi este chemat Elisei. Acesta solicită un cântăreţ, acesta îi cântă din harfă şi mâna Domnului vine peste Elisei. Acesta le spune să sape nişte gropi căci ele vor fi umplute de apă şi le prezice victoria. Proorocia se împlineşte, împăratul Moabului este înfrânt. Acesta încearcă să-l omoare pe împăratul Edomului, nu reuşeşte şi atunci îl omoară pe fiul acestuia, aducându-l ca ardere de tot. Atunci Israel s-a îndepărtat de împăratul Moabului şi s-a întors în ţară. (cap.3)

Proorociile împotriva lui Ben-Hadad
Împăratul Siriei, Ben-Hadad, aflat în luptă cu împăratul lui Israel este tulburat din pricina faptului că acesta cunoştea locul unde se ascundeau sirienii, fiind informat de proorocul Elisei. Avertizat că proorocul îi dezvăluie mişcările, Ben-Hadad pleacă să-l omoare. Înconjurat din toate părţile, Elisei se roagă lui Dumnezeu şi Acesta îi loveşte cu orbire, iar proorocul le spune că îi va conduce la omul pe care-l caută şi îi predă împăratului lui Israel, căruia îi spune să-i cruţe şi să-i dea stăpânului lor. Acesta îi ospătează şi le dă drumul. Şi oştile asirienilor nu s-au mai întors pe ţinutul lui Israel.(6,8-23)

Proorocia unei inflaţii
Elisei prooroceşte că în ziua următoare, în Samaria, se va vinde o măsură de floare de faină cu un siclu şi două măsuri de orz pe un siclu. Proorocul îi spune călăreţului care se îndoise că proorocia se va împlini că el va vedea acest lucru, dar nu va mânca din ele. Sirienii fug la auzul unui vuiet trimis de Domnul crezând că sunt hitiţii şi egiptenii tocmiţi de împăratul lui Israel şi poporul, înştiinţat de 4 leproşi, pradă tabăra abandonată a sirienilor. Iar lucrurile prădate încep să se vândă la preţuri mari fiindcă era foamete în cetate, împlinind profeţia lui Elisei. În plus, călăreţului respectiv îi este încredinţată paza porţii de către împărat şi este călcat în picioare de popor la poartă şi moare, împlinind profeţia aceluiaşi prooroc (cap.7)

Proorocia unei foamete de 7 ani
Elisei îi spune Sunamitei că Dumnezeu va trimite o foamete în ţară şapte ani şi îi spune să plece din ţară împreună cu familia ei. Aceasta face întocmai după cuvântul omului lui Dumnezeu şi pleacă în ţara filistenilor şapte ani. Sunamita se întoarce şi îşi recuperează casa şi ogorul ei de la împărat, căruia Ghehazi îi povestise episodul învierii fiului ei ( cap. 8, 1-6).

Proorocia nelegiuirilor lui Hazael
Elisei îi prooroceşte lui Hazael că va ajunge împăratul Siriei şi plânge pentru că vede dinainte răul pe care-l va face copiilor lui Israel: că va pune foc cetăţilor întărite ale lor, că va ucide cu sabia pe tinerii lor, că va zdrobi pe pruncii lor şi că va spinteca pântecele femeilor însărcinate(8.7-15). Elisei îi prooroceşte lui Ioas că va avea trei victorii asupra sirienilor (13,14-19).

Minunile

Elisei vindecă apele de la Ierihon de moarte şi sterpăciune aruncând sare dintr-un blid nou la izvorul apelor(2,19-22).

Elisei o ajută pe o nevastă a unui fiu de prooroc foarte credincios să nu-şi vândă copiii ca robi- pentru a plăti o datorie- înmulţind untdelemnul pe care aceasta îl vindea (4,1-7).

Elisei înmulţeşte pâinile: din 20 de pâini de orz şi spice noi mănâncă 100 de oameni şi mai şi rămâne (4,42-44).

Profetul îi dăruieşte un fiu unei femei bogate din cetatea Şunem, care stăruia ca Elisei să mănânce şi la ea şi apoi chiar i-a făcut o cameră sus, în pod- căci ea nu avea fiu, iar bărbatul ei era bătrân. Când acesta are o durere de cap şi moare, Elisei îi spune lui Ghehazi să pună toiagul pe capul copilului dar copilul nu se trezeşte. Atunci vine la faţa locului, se roagă lui Dumnezeu se pune cu trupul peste trupul copilului mort, cu gura pe gura lui, cu ochii pe ochii lui, cu mâinile pe mâinile lui, trupul copilului se încălzeşte, apoi se mai pune o dată şi copilul strănută de şapte ori, deschide ochii şi îşi revine(4,8-37).

Elisei loveşte cu lepră pe Ghehazi (slujitorul său) şi sămânţa lui pentru totdeauna, pentru că acesta ceruse de la Naaman un talant de argint şi două haine de schimb chipurile pentru doi fii de prooroci.(5,20-27).

Un om care urma să fie îngropat a fost aruncat, la vederea unei cete de moabiţi în mormântul lui Elisei, care era mort de mai bine de un an. Omul s-a atins de oasele lui Elisei, a înviat şi s-a sculat pe picioare(13,20-21). Acesta este unul din temeiurile biblice ale cultului sfintelor moaşte, întemeiat pe credinţa că relicvele unor oameni ai lui Dumnezeu îşi păstrează puterea de a face minuni.

Vindecarea lui Naaman

Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, tare şi viteaz, care avea trecere la stăpânul său şi era ţinut la mare vază (căci prin el izbăvise Domnul pe sirieni), suferea de lepră. O fetiţă din Israel luată roabă şi fiind în slujba nevestei lui Naaman spune stăpânei sale că proorocul din Samaria l-ar tămădui de lepra lui. Naaman a spus împăratului său acest lucru iar împăratul îl trimite pe Naaman cu o scrisoare la împăratul Israelului cu rugămintea de a-l scăpa de lepra sa. Când aude împăratul lui Israel îşi rupe hainele spunând că nu e Dumnezeu să omoare şi să învie şi că nu poate să-l vindece pe Naaman, crezând că împăratul Siriei caută un prilej de ceartă cu el. Elisei îi spune împăratului să-l lase să vină la el şi astfel va şti că este un prooroc în Israel. Nişte soli din partea lui Elisei îi spun lui Naaman aflat la poarta casei proorocului să se scalde de şapte ori în Iordan şi va fi sănătos. Naaman se umple de mânie spunând că se aştepta ca să se înfăţişeze Elisei însuşi, să cheme Numele Dumnezeului lui, să ducă mâna la locul rănii şi astfel să se vindece de lepră, adăugând că râurile din ţara lui sunt mai bune decât toate apele lui Israel şi că el s-ar fi putut curăţi acolo. Slujitorii lui Elisei îi spun că dacă ar fi făcut un lucru greu dacă i s-ar fi cerut, de ce să nu facă şi un lucru simplu. Atunci Naaman s-a cufundat de şapte ori în Iordan şi s-a curăţit. Naaman se înfăţişează înaintea lui Elisei şi îi spune că acuma cunoaşte că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât în Israel. Apoi vrea să-l răsplătească pe Elisei, dar acesta refuză. Naaman îi spune că îl roagă să-i dea pământ cât pot duce doi catâri ca de atunci înainte să nu mai aducă arderi de tot şi jertfe decât Domnului; şi îl mai roagă să-l ierte când se va închina zeităţii siriene alături de stăpânul său.

Note

  1. Alfred Hârlăoanu, O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1
  2. Nicolae Ciudin, Studiul Vechiului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,
  3. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2,
  5. Vladimir Prelipcean et al., Studiul Vechiului Testament, p. 167
  6. Ibidem, p. 170.

Bibliografie

  1. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag 167-173, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, introducere la Cărţile regilor, pag 308-309, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte