Pildele lui Solomon

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Vechiul Testament - Septuaginta
Pentateuhul sau "Legea"
Facerea - Ieşirea - Leviticul - Numerii - Deuteronomul
Cărţile istorice
Iosua Navi - Judecători - Rut

I Regi - II Regi - III Regi - IV Regi
I Cronici - II Cronici - I Ezdra - Neemia - Estera

Cărţile poetice
Cărţi de înţelepciune
Iov - Cartea Psalmilor - Pildele lui Solomon - Ecclesiastul
Alte cărţi
Cântarea Cântărilor - Plângerile profetului Ieremia
Cărţile Profeţilor
Profeţii Mari

Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel

Profeţii Mici, sau "Cei Doisprezece"

Osea - Amos - Miheia - Ioil - Avdie - Iona - Naum
Avacum - Sofonie - Agheu - Zaharia - Maleahi

Cărţile deuterocanonice și „bune de citit”
Tobit - Iudita - Baruh - Epistola lui Ieremia
Cântarea celor trei tineri - III Ezdra - Cartea înţelepciunii lui Solomon
Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
Istoria Susanei
Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Bel
I Macabei - II Macabei - III Macabei
Rugăciunea regelui Manase
Persoane din Vechiul Testament
Patriarhi: Noe - Avraam - Isaac - Lot
Iacov (Israel) - Iosif - Moise - Aaron
Prooroci şi Drepţi: Ilie Tesviteanul - Elisei - Iezechia
Isaia - Ieremia - Iezechiel - Daniel
Iona - Osea - David - Solomon
Avacum - Iov - Miheia - Maleahi
Samuel - Zaharia - Agheu
Regi Iuda (după diviziune): Roboam - Abia - Asa- Iosafat
Atalia - Ioram- Ahazia - Ioas- Amaţia
Ozia - Iotam- Ahaz - Iezechia (Ezechia) - Manase
Amon - Iosia - Ioahaz- Eliachim (Ioiachim)
Ioiachin- Sedechia (Matania)
Regi Israel (după diviziune): Ieroboam I - Nadab - Baeşa
Ela - Zimri - Omri - Ahab - Izabela
Ahazia - Ioram - Iehu - Ioahaz - Ioas - Ieroboam al II-lea
Zaharia - Şalum - Menahem - Pecahia - Pecah - Osea (rege)
Descoperiri arheologice biblice
Editaţi această casetă

Pildele lui Solomon (Proverbele lui Solomon) reprezintă una din cele trei cărţi de înţelepciune, didactice ale Vechiului Testament, alături de Cartea lui Iov şi Ecclesiastul şi una din cele şase cărţi poetice ale Vechiului Testament.

Cuprins

Autorii

Autorul principal al cărţii este Solomon. Titlul cărţii sta mărturie pentru acest lucru: ,,Pildele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel”.(1.1, 10.1,25.1). Solomon a rostit trei mii de pilde şi 1005 cântări(3Regi4.32), el fiind cel mai înţelept dintre toţi oamenii(3Regi 3.12, 4.31). Ceilalţi doi autori sunt Agur, fiul lui Iache, care spune câteva proverbe pentru Itiel şi Ucal(cap30) şi mama împăratului Lemuel care lasă unele proverbe fiului său(cap31).

Solomon a fost fiu al lui David şi al Batşebei, rege al Israelului timp de 40 de ani (971-931), a avut o domnie faimoasă, prosperă şi tihnită; constructorul Templului din Ierusalim; a atins cea mai mare înţelepciune omenească posibilă.[1][2]

El este cel care, cerând de la Dumnezeu înţelepciune pentru a-şi conduce poporul, primeşte o „o minte înţeleaptă şi pricepută” cum n-a avut nimeni înainte de el, şi cum nu va avea nimeni după el [3][2][4], cunoştinţe multe ca nisipul mării în domeniile zoologiei şi botanicii[5][6] şi care, pe deasupra, mai primeşte bogăţii şi slavă, aşa încât în timpul vieţii lui nu va mai fi niciun împărat ca el.[7]. Iisus face referire la înţelepciunea[8]şi slava[9] lui Solomon. El a scris trei mii de pilde din care o parte (cca 800 [10]) alcătuiesc cartea biblică ,,Proverbele lui Solomon ’’(în care Solomon este principalul autor, cu cca 90% din întreaga carte), o mie cinci cântări (Biblia are doi psalmi care-i poartă numele, psalmul 72 şi 127).

Cu toate acestea, Solomon, ,,târât de iubire’’, se ,,alipeşte’’ de unele din cele şapte neamuri mai mari la număr şi mai puternice decât cel israelit ,, neamuri interzise de Dumnezeu împăraţilor Israelului (hitiţi, ghirgasiţi, amoriţi, canaaniţi, fereviţi, heviţi, iebusiţi-[11]), iubind femei străine moabite, amonite, edomite, sidoniene şi hetite (afară de fata lui Faraon-probabil Siamon, dinastia a XXI-a-[12]). El are ca neveste şapte sute de crăiese împărăteşti şi 300 ţiitoare. La bătrâneţe, nevestele ,,i-au abătut inima’’, ,,i-au plecat inima spre alţi dumnezei’’ astfel că aceasta nu a mai rămas ,, cu totul a lui Dumnezeu, cum fusese inima tatălui său David’’.[13]Dumnezeu se mânie pe Solomon pentru ca acesta nu a păzit poruncile Lui şi-l pedepseşte cu ruperea împărăţiei de la el din mâna fiului său, Roboam, şi oferirea a 10 seminţii slujitorului său, Ieroboam I, cu lăsarea unei seminţii fiului său.[14]Spre sfârşitul domniei, Dumnezeu îi ridică doi vrăjmaşi: Hadad, împăratul Edomului şi Rezon, împăratul Siriei.[15]

Un portret amănunţit al lui Solomon putem găsi în principal în Cartea III a Regilor (Cartea I a Împăraţilor), cap.1-11 şi Cartea a II-a a Cronicilor (Cartea II Paralipomena) cap 1-10.

Autoritatea divină

Însuşi Mântuitorul aminteşte înţelepciunea lui Solomon:,,Împărăteasa de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi -l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.(Mt12.42, Lc11.31) Tatăl lui, împăratul David, îi recunoaşte înţelepciunea(1Regi 2:6-9 ) Apostolul Iacob citează din Proverbe în epistola sa: ,, 6Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. (Prov3.34) ``(Iac4.6) Apostolul Pavel citeazădin Proverbe în epistola sa către evrei:5Şi aţi uitat sfatul, pe care vi -l dă ca unor fii: ,,Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. 6Căci Domnul pedepseşte pe cine -l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care -l primeşte. (Prov3.11-12) `` (Evrei12.5-6)Apostolul Petru citează din Proverbe astfel: ,,Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci ,,dragostea acopere o sumedenie de păcate. Prov10.12”. (1Pet4.8)

Data

După cum ni se spune în cap25.1, lucrarea datează din vremea domniei lui Ezechia(721-687), aşadar din sec 8-7 î.Hr, când oamenii lui Ezechia au adunat aceste proverbe şi au adăugat şi suplimentul(cap30,31).Unele părţi pot fi mai vechi, ajungând chiar până în sec10-9. Doar aproape 800 din cele 3.000 de proverbe ale lui Solomon sunt incluse în Cartea Pildelor.[16]

Mândrie, laudă şi smerenie

Mândria nu este decât păcat:,, Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat”(Prov 21.4). Este un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi, şi cari îşi ţin pleoapele sus. (30.13) Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. (18.12)- Domnul se opune celor mândri:,,Domnul surpă casa celor mândri dar întăreşte hotarele văduvei”(Prov 15.25). Iată care este atitudinea lui Dumnezeu faţă de cei mândri care sunt batjocoritori: 34Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har. (Prov3.34) Mândria îl acoperă pe pe om de ruşine, duce la certuri iar uneori la atitudine batjocoritoare: 2Cînd vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (11.2)Prin mândrie se aţâţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile.(13.10),,Cel mândru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngâmfării”(Prov 21.24).Înţelepciunea adevărată este incompatibilă cu mândria:Frica de Domnul este urârea răului; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu (vorbeşte înţelepciunea-n.r)(8.13) Sfaturi pentru cel mândru cu gânduri rele,, Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură: căci baterea laptelui dă smântână, scărpinatul nasului dă sânge, şi stoarcerea mâniei dă certuri”(30.32,33).Cel ce se crede înţelept:12Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el.(26.12)

Lauda trebuie să vină de la altcineva:Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.(Prov27.2) Lauda trebuie să se refere la fapte:28Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi -i aduce laude zicînd:29,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.``(Prov31.28-29)femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.(Prov31.30) 31Răsplătiţi -o cu rodul muncii ei, şi faptele ei s'o laude la porţile cetăţii(Prov31.31) Lauda nedreaptă:Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. (Prov25.14) Iată cine laudă pe cel rău:Cei ce părăsesc legea laudă pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mînie pe el.(Prov28.4)

Cei smeriţi primesc har de la Dumnezeu:34Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har. (Prov3.34)Smerenia merge mână-n mână cu înţelepciunea:2Cînd vine mândria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (11.2)Cel smerit are şanse mari să dobândească slavă: 33Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. (15.33)- 12Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă, dar smerenia merge înaintea slavei.(18.12)

Înţelepciunea

Înţelepciunea, dar de la Dumnezeu care trebuie căutat, cerut

Înţelepciunea este un dar al lui DumnezeuProv2.6 care este la îndemână, chiar în faţa omului, nu la capătul pământului pe unde o caută cei nesăbuiţi.Prov17.24 Ea este un şivoi care curge întruna.Prov18.4 Înţelepciunea este un dar la care trebuie să luăm aminteProv2.2, care trebuie cerutProv2.3 , pentru care trebuie să ne rugămProv2.3, care trebuie căutat Prov2.4,18.15, după care trebuie să umblăm ca după o comoară Prov2.4 Ea nu trebuie părăsită şi atunci ea ne va păzi, ea trebuie iubită şi atunci ne va ocroti, ea trebuie înălţată şi atunci ea ne va înălţa, ne va pune pe cap cunună plăcută, împărătească.Prov4.5-9 Înţelepciunea iubeşte pe cine o iubeşte şi cei care o caută cu tot dinadinsul o găsesc.Prov8.17

Frica de Domnul reprezintă începutul şi şcoala înţelepciunii

Înţeleptul Solomon arată că ,,Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura”Prov1.7 iar în altă parte spune că ,,Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea”Prov9.10 Psalmistul spune şi el: Frica Domnului este începutul înţelepciunii/ toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă.Ps111.10Iov arată şi el că: ,,Frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea, iar depărtarea de rău este pricepere”.Iov28.28 Solomon arată că frica de Domnul este în acelaşi timp şi şcoala înţelepciunii.Prov15.33

Înţelepciunea şi sfaturile părinţilor

Înţeleptul ascultă de mustrări Prov9.8, Prov15.31-32, Prov15.5, sfaturi Prov12.15, Prov13.10, Prov19.20 şi capătă pricepere Prov15.31-32 , ştiinţă Prov19.25, 21.11, înţelepciune pentru viitor Prov19.20, un plus de înţelepciune. Prov9.9 Cel înţelept chiar îl va iubi pe cel ce-l mustră.Prov9.8Învăţăturile părinţilor reprezintă viaţa, cuvintele părinţilor reprezintă viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.Prov4.22 Astfel omul înţelept îi bucură pe părinţii săi Prov10.1, 15.20, 23.15, 27.11, 23.24, 29.3 dacă aceştia au folosit corect varga şi certarea căci ,,Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale.Prov29.15

Înţelepciune şi smerenie

Solomon spune:,,Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!Prov3.7 Leneşii şi oamenii bogaţi sunt inclinaţi să se creadă înţelepţi. Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.Prov26.16 şi ,,Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează.” Prov28.11 Solomon avertizează: ,,Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nesăbuit decât pentru el.Prov 26.12 În general multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.Prov16.25, Prov14.12 Solomon arată în Proverbele sale:,,Cînd vine mîndria, vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi.Prov11.2 Înţeleptul este modest, discret: ,,Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia.Prov12.23 Solomon îndeamnă:Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!Prov3.5

Înţeleptul şi cuvintele sale

Înţeleptul rege al Israelului arată că ,,cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit.”Prov10.19 şi faptul că ,,pe înţelepţi îi păzesc buzele lor”.Prov14.3 Vorba puţină şi cumpănită este într-atât de caracteristică înţeleptului încât ,,chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.Prov17.28 El nu răspunde deloc la defăimări căci ,,Cine defaimă pe aproapele său este fără minte, dar omul cu pricepere primeşte şi tace".Prov11.12Înţeleptul să răspundă nesăbuitului ca să nu se creadă înţelept, dar nu după nesăbuinţa sa.Prov26.4-5 chiar dacă pace între ei nu poate fi.Prov29.9 Înţelepciunea face pe om răbdător, şi este o cinste pentru el să uite greşelile.Prov19.11 Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpîneşte.Prov29.11Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii.Prov14.29 În plus, înţeleptul ascunde ocara (la adresa lui sau a altora) când o aude.Prov12.16 Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.Prov29.8Mânia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s-o potolească.Prov16.14 Buzele înţelepte sunt un lucru scump.Prov20.15 Cine are o inimă înţeleaptă, îşi arată înţelepciunea cînd vorbeşte, şi mereu se văd învăţături noi pe buzele lui.Prov16.23 Buzele înţelepţilor seamănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată.Prov15.7 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie.Prov15.2 Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.Prov12.18Cuvintele unui înţelept sunt plăcute Prov16.23căci dacă ar spune cuvinte neplăcute s-ar asemăna cu un vrăjitor al cărui şarpe muşcă pentru că nu a fost vrăjit.Ecl10.11-12

Înţelepciunea, meşterul lui Dumnezeu la crearea lumii

Înţelepciunea este cea dintâi dintre lucrările lui Dumnezeu, fiind aşezată din veşnicie, înainte de orice început, ea fiind meşterul lui Dumnezeu în crearea lumii.Prov3.19, Prov8.22-31Ea a fost folosită la începutul creaţiei când Dumnezeu a dat legi creaţiei sale; atunci a fost pusă la încercare.Iov28.12-27Cu ajutorul înţelepciunii cârmuiesc împăraţii, dregătorii şi voievozii înţelepţi şi drepţi. Niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu înţelepciunea.Prov8.11, 16.16, 25.12, 8.14-21 Înţelepciunea are un sălaş necunoscut, preţuieşte mai mult decât mărgăritarele.(Prov3.15)

Înţeleptul se fereşte şi se abate de la rău

Solomon arată că înţelepciunea e molipsitoare:,,Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău. Prov13.20Ca urmare, înţeleptul se fereşte de rău Prov14.16, 4.27, 14.27, de cei care ţin cuvântări stricate sau apucă pe căi întunecoase şi sucite Prov2.12-15 dar şi de nevasta altuia Prov2.16-19, Prov5.7, se abate de la rău Prov3.7, 4.5, 4.26-27, 7.25,13.14, 14.16, 15.24, 16.6, 21.16, 22.6, inclusiv de la calea lacomilor hoţi şi criminali.Prov1.15Înţelepciunea veghează şi păzeşte pe om. Prov2.11,Prov14.3

Înţelepciune şi chibzuinţă financiară

Solomon ne sfătuieşte să nu ne chinuim să ne îmbogăţim, să nu ne punem priceperea în aceasta,,Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia zborul spre ceruri.Prov23.4 Cel chibzuit strânge vara Prov10.5 asemenea furnicii, care este model de înţelepciune şi prevedere pentru că îşi strânge mâncarea de vara.Prov6.6 Ridicarea şi întărirea casei se fac prin înţelepciune şi prin ştiinţă se umplu cămările de toate bunătăţile de preţ şi plăcute.Prov24.3-4 Dacă Dumnezeu îl sprijină pe om, acesta poate, prin muncă cinstită, să dobândească chiar avere ,,Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte.”Prov21.20 Există în Sfânta Scriptură multe cazuri de oameni cărora Dumnezeu le-a dat darul bogăţiei (Avraam, Iov, Solomon, Nicodim, etc). Creştinul nu uită însă niciodată ca aceasta e un dar de la Dumnezeu şi de aceea împarte din averea sa celor lipsiţi.

Beneficiile lumeşti ale înţelepciunii

Înţelepciunea aduce beneficii în primul rând propriei persoane:,,Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.Prov 9.12 şi ,,Cine capătă înţelepciune, îşi iubeşte sufletul; cine păstrează priceperea, găseşte fericirea.Prov19.8 În unele cazuri face foarte bine şi celorlalţi, căci uneori înţeleptul câştigă şi suflete.Prov11.30 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi.Prov14.8 Înţelepciunea face pe om răbdător.Prov19.11 Respectarea şi păstrarea învăţăturilor şi sfaturile părinţilor lungesc zilele vieţii Prov3.2, 4.12 şi aduc multă pace.Prov3.2 Frica de Domnul, caracteristică şi înţeleptului, lungeşte zilele.Prov10.27 Înţelepciunea şi chibzuinţa oferă încredere şi scutesc omul de stânjeneli şi poticneli Prov4.12,Prov3.23 Prov3.23, 4.12. Cine găseşte înţelepciunea are un viitor şi nu i se va tăia nădejdea. Prov24.14 Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt binecuvântaţi. Prov3.13,18. Înţelepciunea îndepărtează grijile Prov1.33 , temerile de vreun rău Prov1.33 conferă linişte Prov1.33 , încredere Prov3.23, somn dulce Prov3.24 Cuvintele de învăţătură aduc sănătate trupului.Prov4.22 Un om înţelept este plin de putere. Prov24.5, 8.14 şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.Prov24.5

Beneficiile veşnice ale înţelepciunii- mântuirea (viaţă veşnică) şi moştenirea slavei

Înţelepciunea aduce viaţă veşnică şi ne scapă de moarte (Prov13.14, Prov9.6, 15.24, 15.31, 16.22, 21.16, 3.18, 4.22, 6.23, 11.30, 8.32-36, 6.32, 7.23, 2.18, 5.5, 16.25, 14.12 Prov4.13 Prov3.22) Cine umblă în înţelepciune va fi mântuit Prov28.26 şi va moşteni slava.Prov3.35, 4.8, 3.16,8.18

Nesăbuinţa

Nesăbuinţă şi nelegiuire

Nesăbuitul este prin excelenţă iute la mânie Prov12.16,14.17,14.29, 20.3 şi îşi dă pe faţă toată nesăbuinţa sa Prov12.23,13.6,18.2 , indiferent dacă săvârşeşte înşelăciuni, nelegiuiri şi fapte ruşinoase Prov14.8, 10.23, 24.9, Is 32.6, Ecl7.25, Oricum nesăbuinţa e incompatibilă cu ştiinţa, cinstea, înţelepciunea şi cu orice virtute Prov1.22, 13.19,14.33, 26.1,7, 24, 7 iar nesăbuitul nu poate fi sub nicio formă de încredere.Prov 26.6,10, 26.8

Nesăbuinţa şi păcatele limbii

Nechibzuitul răspândeşte defăimareaProv10.18, fie că naşte certuri şi ocăriProv 18.6, fie că îndrugă numai prostiiProv 9.13,,18.6, 18.7, 26.7,, Prov15.2, 15.7, 14.3, 17.7, 15.14, 17.28 , în toate cazurile buzele sale fiind un laţ pentru sufletul lui.Prov18.7, Ecl10.12 Celui nesăbuit trebuie să i se răspundă, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui, dar într-un registru diferit şi fără pierderea calmului.Prov 26.4,5, 29.9 Un caz aparte este nesăbuitul încurcat la minte care răspunde la vorbă înainte de a o fi ascultat.Prov18.13 Un nesăbuit este de preferat celui arogant sau celui care se zoreşte la vorbă…Prov 26.12,20.

Nesăbuinţă şi necredinţă

Nechibzuitul îşi bate joc de jertfe Prov 14.9, nebunia dărâmă calea omului şi inima lui se mânie împotriva Domnului Prov 19.3 Nesăbuitul îşi pune nădejdea în el şi nu în Dumnezeu.Prov 26.28, Ps39.6

Nesăbuinţă şi mândrie

Solomon ne previne:,,Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gînduri rele, pune mîna la gură/căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.Prov30.31-32

Nesăbuinţă şi lene

Nesăbuitul este risipitor Prov21.20,17.16, viaţa sa fiind adesea o petrecere veselă fără sfârşit Ecl.7.4-6, Prov19.10 Femeia nebună este cea care îşi dărâmă casa Prov14.1

Nesăbuinţa, molipsitoare şi devastatoare

Nechibzuinţa, ca şi înţelepciunea, este molipsitoare: cel ce se însoţeşte cu înţelepţii se face înţelept iar cel ce se însoţeşte cu nesăbuiţii se face rău, avertizează Solomon.Prov13.20

Nesăbuinţa la putere

Nesăbuitul îmbuibat reprezintă unul din cele 3 motive de răscoală socială Prov30.21-23 Cum ai pune o piatră în praştie, aşa este când dai mărire unui nebun. Prov26.8 Cel ce trimete o solie printr-un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea Prov26.6 Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia în timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.Prov26.1

Îndreptarea nesăbuiţilor

Varga certării este singura care va reuşi să îndepărteze nesăbuinţa din inima celui tânăr. Prov 22.15 Deveniţi adulţi, sfaturile, îndemnurile, mustrările nu ajung la inima nechibzuiţilor.Ecl 4.13, 9.17, Prov 23.9, 12.1, 15.5, 15.20, 1.22-32, 1.23-25, 8.5 : ei au parte de ocara lumii şi îşi întristează părinţii.Ecl10.3, Pilde3.35, 10.1 Pedepsele corporale sunt singurele care au efect asupra nechibzuiţilor, efectul lor fiind însă limitat.Pilde19.29, 29.3, 17.10 Nesăbuinţa este un păcat greu de învins, recăderea în acest păcat fiind foarte răspândită. Prov 27.22, 26.11 20, 10.8, 10.21, 12.28, 5.22-23, 9.18, Ecl7.17 ,,Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui.”Prov 27.22 ,,Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.”Prov 26.11

Soarta nesăbuiţilor

Partea nesăbuitului este nesăbuinţa.Prov14.18,14.24 Unii nesăbuiţi caută înţelepciunea la capătul pământului.Prov17.24….Nechibzuitul va muri în păcatele lui (Prov), crezând că viaţa sa a fost dreaptă, precum spune Solomon Prov12.1

Păcate sexuale

Femeia curvă și femeia adulteră

Curva este o groapă adâncăProv22.14 , în care dacă cineva cade, își risipește averea Prov29.3, 6.26 putând să rămână doar cu o bucată de pâine.Prov6.26 Căci este pedeapsa Domnului ca cineva să fie lăsat în gura curvelor.Prov22.14 Femeia preacurvară (adulteră) este ispititoare căci, îmbrăcată ca o curvă Prov7.10 , și cu pleoape ademenitoare Prov6.24-25 cea cu inima șireată Prov7.10 îl seduce pe bărbat cu cuvinte amăgitoare Prov5.3,7.4,6.24-25,7.21 mințind fără rușine. Prov 7.13 Veșnic neastâmpărată și bună de gură, Prov7.11 ea are mereu inițiativa: stă la pândă, Prov7.12,7.10, 23.27 iese înaintea bărbatului Prov7.15, îl îmbrățișează, îl sărută Prov7.13 și îi face invitații erotice. Prov7.16-20 Iar după ce păcatul a fost săvârșit, este extrem de ipocrită.Prov30.20

Bărbatul preacurvar

Bărbatul păcălit se duce în patul acesteia precum dă buzna pasărea în laț și boul la măcelărie Prov7.22-23 ,riscând, dincolo de rănile inerente bătăii dintre bărbați Prov6.33-35 , ca niște străini să se sature de averea sau chiar de munca lui (plata răscumpărării păcatului).Prov5.9-14 Asta dacă a scăpat cu viață de gelozia bărbatului înșelat, care se poate dovedi neînduplecat chiar în faţa celui mai mare dar.Prov6.34-35 Prins în nelegiuirile lui, apucat de legăturile păcatului lui, el va muri din neînfrânare și prea multă nesăbuință.Prov5.22-23 Cine cade în această fântână strâmtă,Prov23.27 cine se lasă ucis de o astfel de „sabie cu două tăișuri” Prov5.4 își pierde viața singur. (Moartea la care se referă aceste fragmente este una spirituală-n.r) Prov6.30-32 Cu siguranță, el nu va rămâne nepedepsit.Prov 6.27-29

Iubirea

Frumuseţea combinată cu lipsa de minte

22Femeia frumoasă şi fără minte este ca un inel de aur pus în rîtul unui porc. –(Prov11.22)

Bărbatul înţelept evită femeile cu anumite defecte

4Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. -(Prov 21.9,25.24)15O straşină, care picură necurmat într'o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.16Cine o opreşte, parcă opreşte vîntul, şi parcă ţine untdelemnul în mîna dreaptă.(Prov27.15-16) -19Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, decît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. (Prov 21.19),

Soţia, un lucru de preţ venit de la Domnul

Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de preţ (eng, ESV, ASV-a good thing, NIVUK- what is good şi dobândeşte o favoare (Eng, favor) de la Dumnezeu.(Prov18.22)14Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă cuminte (eng. prudent-ESV, NIVUK, ASV) este un dar dela Domnul. (ESV, NIVUK;ASV- is from God)

Soţul este îndrăgostit necurmat de îmbrăţişările şi de dragostea ei

15Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău. 16Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte? 17Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine. 18Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale. 19Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de îmbrăţişările ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!(Prov5.15-10)

O femeie plăcută capătă cinste

16O femeie plăcută (binevoitoare, amabilă) (gracious-ESV, ASV, NIVUK-kind-hearted) capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie. (Prov11.16)

Soţia ideală

Nevasta ideala este una harnică, gospodină, întreprinzătoare, miloasă, optimistă, inspiră încredere, se teme de Dumnezeu şi este înţeleaptă (Prov 31.10-31).

10Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decît mărgăritarele. 11Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. 12Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. 13Ea face rost de lînă şi de in, şi lucrează cu mâini harnice. 14Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pînea. 15Ea se scoală cînd este încă noapte, şi dă hrană casei sale, şi împarte lucrul de peste zi slujnicelor sale. 16Se gîndeşte la un ogor, şi -l cumpără; din rodul muncii ei sădeşte o vie. - 17Ea îşi încinge mijlocul cu putere, şi îşi oţeleşte braţele. 18Vede că munca îi merge bine, lumina ei nu se stinge noaptea. 19Ea pune mîna pe furcă, şi degetele ei ţin fusul. 20Ea îşi întinde mîna către cel nenorocit, îşi întinde braţul către cel lipsit. 21Nu se teme de zăpadă pentru casa ei, căci toată casa ei este îmbrăcată cu cărmiziu. 22Ea îşi face învelitori, are haine de in supţire şi purpură. 23Bărbatul ei este bine văzut la porţi, cînd şade cu bătrînii ţării. 24Ea face cămăşi, şi le vinde, şi dă cingători negustorului. 25Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă, şi rîde de ziua de mîne. 26Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături plăcute îi sînt pe limbă. 27Ea veghează asupra celor ce se petrec în casa ei, şi nu mănîncă pînea lenevirii. 28Fiii ei se scoală, şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală, şi -i aduce laude zicînd: 29,,Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.``(Prov31.10-29)

Lenea şi munca

Lenea

Leneşul este foarte comod:,,Leneşul nu-şi frige vânatul dar comoara de pret a unui om este munca”(Prov12.27).,,Leneşul îşi vîră mîna în strachină, şi n'o duce înapoi la gură”(Prov19.24).,,Leneşul îşi vîră mîna în blid, şi -i vine greu s'o ducă iarăş la gură”(Prov26.15). Leneşul este iubitor de somn:Lenea te cufundă într'un somn adînc, şi sufletul molatic sufere de foame.(Prov19.15).Cum se învîrteşte uşa pe ţîţînile ei, aşa se învîrteşte leneşul în patul lui.(Prov 26.14).,,...aţipirea te face să porţi zdrenţe.(Prov23.21)Gospodăria sa devine o veritabilă ruină:30Am trecut pe lîngă ogorul unui leneş, şi pe lîngă via unui om fără minte. 31Şi era numai spini, acoperit de mărăcini, şi zidul de piatră era prăbuşit. 32M'am uitat bine şi cu luare aminte, şi am tras învăţătură din ce am văzut.(Prov24.30-32).El nu vrea să lucreze cu mâinile:25Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile.Prov 21.25 şi exagerează dificultăţile găsirii unei slujbe:13Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m'ar putea ucide pe uliţă!`(Prov22.13)13Leneşul zice: ,,Afară este un leu, pe uliţe este un leu!(Prov26.13).9Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. (Prov.12.9) ,,Poftele leneşului îl omoară”:25Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mînile. - 26Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -(Prov 21.25-26).Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură.(Prov 13.4)Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strîngă roade, dar nu este nimic! -(Prov 20.4).Sărăcia şi lipsa vin peste el:Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat (Prov.6.9-11, similar Prov24.30-34). Iar dacă are o slujbă el este o pacoste pentru şeful lui:26Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce -l trimete (Prov 10.26). Şi el sărăceşte: Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte.(Prov 10.4). Pe de altă parte, omul leneş se face a doua oară frate cu Cel Rău, deoarece calcă din nou porunca lui Dumnezeu, care, de această dată, îl trimisese la muncă trudnică, ca pedeapsă pentru nesocotirea primei porunci de a nu mânca din pomul cunoaşterii binelui şi răului (Fac, cap3):9Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte.(Prov 18.9). Leneşul se crede şi foarte înţelept:Leneşul se crede mai înţelept decît şapte oameni cari răspund cu judecată.(Prov 26.16). Furnica, care n-are nici căpetenie, nici privighetor, nici stăpân, este modelul de prevedere, hărnicie şi responsabilitate la care leneşul, luând aminte, se poate înţelepţi:6Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te! 7Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn; 8totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.(Prov 6.6-8).

Activităţi asemănătoare cu lenea

23Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. (Prov14.23)11Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.(Prov12.11) 19Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.(Prov28.19)5Cine strînge vara, este un om chibzuit, cine doarme în timpul seceratului este un om care face ruşine.(Prov 10.4,5).Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pîne. -(Prov 20.13)..Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului, şi apoi apucă-te să-ţi zideşti casa.(Prov24.27)

Munca

,,Leneşul nu-şi frige vînatul dar comoara de preţ a unui om este munca”(Prov12.27). Cine munceşte, pentru el munceşte, căci foamea lui îl îndeamnă la lucru. (Prov 16.26).Oriunde se munceşte este şi câştig:11Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. - (Prov 12.11).19Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. - (Prov 28.19).Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă.(Prov 14.23).,,Cine lucrează cu o mînă leneşă sărăceşte, dar mîna celor harnici îmbogăţeşte”(Prov10.4).,,Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir”(Prov12.24).,,Leneşul doreşte mult, şi totuş, n'are nimic, dar cei harnici se satură”(Prov13.4).,,Planurile omului harnic nu duc decît la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n'ajunge decît la lipsă”(Prov21.5). 4Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri.(Prov14.4) 18Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. – (Prov27.18)Femeia creştină ideală este cea cinstită, care este mai de preţ decât mărgăritarele, care nu mănâncă ,,pâinea” lenevirii, ci este harnică, atât în ceea ce priveşte gospodăria şi creşterea copiilor, cât şi în ceea ce priveşte aducerea de venituri prin comerţ sau îndeletniciri manuale. (Prov31.10-29)

Teama

Teama negativă

dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.(1.33)Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.(3.24)Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strîmbe se dă singur de gol.(10.9) –Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cîrmuieşte fără teamă, dar vicleniile celor stricaţi le aduc pieirea.(11.3) Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;(3.25) Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul n'are de ce să se teamă.(29.25)

Frica de Dumnezeu

Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate de la rău.(16.6) Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.(8.13) Ferice de omul care se teme necontenit de Dumnezeu, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire.(28.14)Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sînt scurtaţi.(10.27) Pentru că (cei răi-n.r) au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,(1.29) Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!/Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale. (3.7-8) Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El.(Prov14.26) Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi!(24.21) Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. (14.26,27)Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire.(19.23)

Prietenia

Binefacerile prieteniei

Prietenul îţi dăruieşte priviri prietenoase care înveselesc inima (Prov 15.30), iar cuvintele sale sunt ca un fagur de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase(Prov 16.24), fiind curate înaintea Domnului (Prov 15.30). Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună (Prov 12.26) şi sfaturile pline de dragoste ale unui prieten sunt tot atât de dulci precum untdelemnul şi tămâia înveselesc inima (Prov 27.9). Mustrările sale sunt preferabile unei prietenii ascunse (Prov 27.5), căci rănile pricinuite de ele dovedesc credincioşia lui (Prov 27.6). Prietenul adevărat iubeşte oricând, chiar în nenorocire când ajunge ca un frate(Prov 17.17) sau chiar mai mult(Prov 18.24).

Sfaturi pentru menţinerea prieteniei

Omul înţelept nu are mulţi prieteni- căci cine îşi face mulţi prieteni spre nenorocire sa şi-i face(Prov18.24)- şi nu îi părăseşte (Prov 27.10). Prietenul care caută dragostea uită greşeala, nu o mai pomeneşte, ci o acoperă (Prov 17.9). În ziua necazului nu trebuie să intri în casa acestuia (Prov 27.10), iar vizitele în casa prietenului să fie rare, pentru ca să nu se sature de tine şi să te urască.(Prov25.17). Pârâtorul dezbină şi pe cei mai buni prieteni (Prov 16.28).

Motive de îndepărtare între prieteni

Săracul ajunge să fie părăsit şi urât chiar de prietenul său(Prov14.20, 19.4,7) în timp ce bogatul şi cel ce dă daruri sunt înconjuraţi de mulţi prieteni(Prov14.20,19.4).

Însoţiri interzise şi însoţiri periculoase

Însoţirea cu cei nesăbuiţi te face rau(Prov13.20) (Prov14.7) Sunt interzise însoţirile cu cei lacomi de câştig capabili de furt şi crimă (Prov1.10-19), cu oamenii neastâmpăraţi(Prov24.21), Nu trebuie să ne împrietenim cu cei care nu-şi pot ţine gura, scrie Solomon.(Prov20.19) De asemenea, nici cu cei mânioşi ca nu cumva ca acela să se deprindă cu cărările lui, şi să-i ajungă o cursă pentru suflet, avertizează Solomon (Prov 22.24-25). Însoţirea cu cei desfrânaţi te face de ruşine în faţa tatălui tău, spune înţeleptul împărat(Prov28.7) Însoţirea cu cei lacomi de mâncare şi băutură te molipseşte şi te face sărac, avertizează acelaşi Solomon.(Prov23.20-21)

Altele

Prietenia cu Dumnezeu şi cu virtuţile:Dumnezeu este prieten cu oamenii neprihăniţi.(Prov3.32), Omul trebuie să se împrietenească cu virtuţile, spre exemplu cu înţelepciunea, spune Solomon (Prov7.4) Dumnezeu în prietenie:Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.(Prov16.7)Prietenia cu împăratul:Ajunge prieten cu împăratul cine iubeşte curăţia inimii şi are bunăvoinţa pe buze.(Prov22.11)

Invidia

A nu invidia pe cei răi

Solomon spune:Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!(3.31). Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi!(24.19) Nu pizmui pe oamenii cei răi, şi nu dori să fii cu ei;(24.1) Alt proverb arată şi motivul: ,,Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi! /Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge.” (24.17-20). Frica de Domnul trebuie să-i ia locul:Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;(23.17)

A nu te bucura de nenorocirea aproapelui

Cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.(17.5) Nu te bucura de căderea vrăjmaşului tău, şi să nu ţi se veselească inima când se poticneşte el, / ca nu cumva Domnul să vadă, să nu -I placă, şi să-Şi întoarcă mânia de la el. (Prov24.17-18)

Atitudinea faţă de pizmaşi

Este de evitat şi a lua masa cu un pizmaş mai înstărit care îţi poate oferi mâncăruri alese:

Nu mânca pâinea celui pizmaş, şi nu pofti mâncările lui alese,

căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet. ,,Mănâncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

Bucata pe care ai mâncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.(23.6-8)

Lăcomia de băutură şi mâncare

Dumnezeu detestă lăcomia:Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celor fără de lege. (10.3) Beţivul şi îmbuibatul sărăcesc:

19Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

20Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.

21Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.(Prov23.19-21)

17Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. - (Prov 21.17)

Consecinţele beţiei

Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi? Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg. ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!`(Prov 23.29-35)`

1Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept. - (Prov.20.1)

Lăcomia duce la saturaţie şi scârbă

16Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură.(25.16)27Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi.(25.27)

Dacă stai la masă la unul din cei mari

1Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: 2pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom. 3Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.(Prov23.3)

Mai bine modestie cu dragoste şi pace decât belşug cu ură şi ceartă

17Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -”(Prov15.15-17) 1Mai bine o bucată de pîne uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! - (Prov.17.1)

Compania petrecăreţilor

7Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi(petrecăreţi, îmbuibaţi-glutton) face ruşine tatălui său.(Prov28.7)

Gândurile rele

29Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.(Prov3.29)26Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui.(Prov15.26) 22În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar cei ce gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.(Prov14.29) 8Cine se gîndeşte să facă rău, se cheamă un om plin de răutate./9Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni.(Prov24.8-9)

Păcatul indiferenţei şi al lipsei de empatie

10Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui.(Prov21.10) 13Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. (Prov21.13) 20Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire.(25.20) -

Omul

Suflarea omului:Suflarea omului este o lumină a Domnului, care pătrunde pînă în fundul măruntaielor.(20.27) Omul se crede bun:Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.(21.2) Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul.(16.2) Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.(16.25) – Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?(20.6) 12Este un neam de oameni care se crede curat, şi totuşi, nu este spălat de întinăciunea lui. (Prov30.12) Omul înţelege puţin din calea sa:Domnul îndreaptă paşii omului, dar ce înţelege omul din calea sa? (20.24)Dumnezeu cunoaşte în totalitate inimile oamenilor:11Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! (15.11)- Omul se cunoaste după copilărie:11Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană.(Prov20.11)Păcătoşenia omului:9Cine poate zice: ,,Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu?`` (Prov20.9)Aducerea la suprafata a scopurilor omului:Scopurile (planurile, proiectele, secretele) (ESV, ASV-purposes) în inima omului sînt ca nişte ape adînci, dar omul priceput ştie să le scoată la iveală Prov20.5

Păcatul răzbunării şi al întoarcerii de rău pentru bine

Omul nu trebuie să se răzbune ci să nădăjduiască în Domnul care-l va ajuta: 22Nu zice: ,,Îi voi întoarce eu răul!`` Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta.(Prov20.22) 29Nu zice: ,,Cum mi -a făcut el aşa am să -i fac şi eu, îi vor răsplăti după faptele lui!`` -(Prov24.29)

21Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dacă -i este sete, dă -i apă să bea.

22Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. (Prov25.21-22)-

13Celui ce întoarce rău pentru bine, nu -i va părăsi răul casa.(Prov17.13)

Dreptate şi nedreptate

Dreptate

3A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. (Prov21.3)15Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului.(17.15) 26Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.(Prov29.26)

Măsurile de cântărit

1Cumpăna înşelătoare este urîtă Domnului, dar cîntăreala dreaptă Îi este plăcută.(11.1) 11Cîntarul şi cumpăna dreaptă vin dela Domnul; toate greutăţile de cîntărit sînt lucrarea Lui. (16.11)- 10Două feluri de greutăţi şi două feluri de măsuri, sînt o scîrbă înaintea Domnului.(20.10)

A nu se avea în vedere faţa omului

Judecatorul nu trebuie sa aiba in vedere fata celui rau si sa nedreptatesca pe cel neprihanit la judecata(18.5)23Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`(24.23)`Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată.(18.5) 23Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun.(20.23) –21Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat.(28.21)

Fără mită, daruri

23Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.(17.23) 27Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi.(15.27) -

Cei drepţi

5Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune(Prov12.5) 8Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.(Prov8.8) 8Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate.(Prov16.8) 2Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.(Prov10.2) 5Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul.(Prov28.5)

Judecători şi împăraţi

25Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei.(Prov24.25)4Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari;5ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.(Prov31.4-5)8Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! 9Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.(Prov31.8-9) 24Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile.(24.24) 26Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor.(17.26) 8Împăratul care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii risipeşte orice rău cu privirea lui.(Prov20.8) -12Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. - 13Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe celce vorbeşte cu neprihănire. (Prov16.12-13) 10Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. (Prov16.10)-

Cei nedrepţi

8Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate. (Prov16.8) 2Comorile cîştigate pe nedrept nu folosesc, dar neprihănirea izbăveşte dela moarte.(Prov10.2)28Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea.(19.28)Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti(18.19).5Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul.(Prov28.5)23Ogorul pe care -l desţelineşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. (Prov13.23)- 7Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept.(Prov21.7)16O femeie plăcută capătă cinste, şi cei asupritori capătă bogăţie.(11.16) -26Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea.(11.26) - 29Omul asupritor amăgeşte pe aproapele său, şi -l duce pe o cale, care nu este bună.(16.29) 22Nu despuia pe sărac, pentrucă este sărac, şi nu asupri pe nenorocitul care stă la poartă! (22.22)28Nu muta hotarul cel vechi, pe care l-au aşezat părinţii tăi.(22.28) - 10Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,(23.10) 11căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta. (23.11)8Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci.(28.8) 14Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni.(30.14) 13Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga.(21.13)

Ferirea de rău, păzirea sufletului, veghe

17Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale. (Prov16.17) 27nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.(Prov4.27) 16Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri.(Prov19.16) - 23Păzeşte-ţi inima mai mult decît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

24Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

25Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

26Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte:

27nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.(Prov4.23-27)

Făgăduinţe, blesteme, binecuvântări, jertfe

Făgăduinţe

25Este o cursă pentru om să facă în pripă o făgăduinţă sfîntă, şi abea după ce a făcut juruinţa să se gîndească.(20.25)

Blesteme şi binecuvântări

33Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.(Prov3.33) 2Cum sare vrabia încoace şi încolo şi cum zboară rîndunica, aşa nu nimereşte blestemul neîntemeiat. (Prov26.1-2)14Binecuvîntarea aproapelui cu glas tare dis de dimineaţă, este privită ca un blestem.(Prov27.12-14)11Este un neam de oameni care blastămă pe tatăl său, şi nu binecuvintează pe mamă-sa..(Prov30.11)

Jertfa

9Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău: 10căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.(3.9-10) 27Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite Prov21.27. -

Credinţa

20Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit(Prov28.20) 20Cine cugetă la Cuvîntul Domnului, găseşte binele, şi cine se încrede în Domnul este binecuvântat.(Prov16.20) 5Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! (3.5)6Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău.(Prov16.6) Este vorba de credința matură in Dumnezeu, nu de credulitatea fără discernământ a oamenilor creduli -15Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.(14.15)

Bunătatea şi credincioşia

În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie. (14.22). Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. /Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.(Prov3.3-4)Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios? /Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el! –(Prov20.6-7)

Oameni de încredere şi lipsiţi de credibilitate

19Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. - (Prov25.19). 17Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. –(Prov13.17) 6Celce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea.(Prov26.6) 13Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.(Prov25.13)Nevasta ideala este una care inspiră încredere, fiind harnică, gospodină, miloasă, optimistă, temătoare de Dumnezeu şi înţeleaptă(Prov 31.10-31)

Necredinţa

Iată soarta celor necredincioşi:cei răi vor fi nimiciţi din ţară, şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea. (Prov2.22).

Batjocura

Mustrare

,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?(1.22) Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor.(14.6) -

Dumnezeu şi batjocoritorii

5Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit.(17.5) 31Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. (14.31)- Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.(3.34) 21Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.(14.21)

Mustrarea batjocoritorului

Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!(9.7-8) Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea.(13.1) Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.(15.12)

Consecinţele atitudinii batjocoritoare

Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni.(24.9) Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.(9.12) Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.(22.10)

Educarea batjocoritorului

Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –(19.25)Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.(19.29)Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. (21.11)-

Cel mândru şi batjocoritor

Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.(21.24)

Vinul îl face pe om batjocoritor

Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.(20.1) -

Dragostea

Cum înveseleşte untdelemnul şi tămîia inima, aşa de dulci sînt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten.(27.9) Prin dragoste şi credincioşie omul ispăşeşte nelegiuirea, şi prin frica de Domnul se abate dela rău.(16.6) -Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acoperă toate greşelile.(10.12) Cine acopere o greşală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni.(17.9)

Nădejdea

32Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde (14.32). O nădejde amînată îmbolnăveşte inima, dar o dorinţă împlinită este un pom de viaţă.(13.12)26căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.(Prov3.26);22Nu zice: ,,Îi voi întoarce eu răul!`` Nădăjduieşte în Domnul, şi El te va ajuta. (Prov20.22)

Mila şi lipsa milei

Mila şi Dumnezeu

Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său.(Prov14.31) 17Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea.(Prov19.17)

Mila face bine sufletului

27Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci. 28Nu zice aproapelui tău: ,,Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mîne!`` cînd ai de unde să dai. (3.27-28)Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentru că dă săracului din pâinea lui.(Prov 22.9) Omul milostiv îşi face bine sufletului său când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său.(11.17). 27Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme.(28.27) - 21Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.(14.21)25Sufletul binefăcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el. (11.24-25)- 24Unul, care dă cu mîna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decît să sărăcească. 11.24

Lipsa milei faţă de animale

10Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.(12.10).

Darurile- bune şi rele

Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbîndesc.(17.8) -Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii.(17.23) -Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. (18.6)-Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri. (19.6)

Băuturile alcoolice

Daţi băuturi tari celui ce piere, şi vin, celui cu sufletul amărît”(Prov 31.6)Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari(Prov 31.4) 20Nu fi printre ceice beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne. 21Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.(Prov23.20-21)

Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi? Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc. Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg. ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!`(Prov 23.29-35)`

1Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept”(Prov.20.1)17Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. ”(Prov 21.17)

Slujitorii, robii

19Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă. (29.19)21Slujitorul pe care -l răsfeţi din copilărie, la urmă ajunge de se crede fiu.(29.21) - 10Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat.(30.10)

Uciderea

Hoţi ucigaşi: Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` - fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.(1.10-19)

Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi. (6.16-19)

Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte.(12.6) - Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească.(28.17) - Oamenii setoşi de sînge urăsc pe omul fără prihană, dar oamenii fără prihană îi ocrotesc viaţa. –(29.10)

Mâniosul şi cel cu duhul potolit

Mâniosul

Caracteristicile mâniei şi furiei:,,Furia este fără milă iar mânia năvalnică dar cine poate sta împotriva geloziei?”(Prov27.4). Cel iute la mânie cade în multe păcate:,,Cine este încet la mânie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii”(Prov.14.29),, Un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate”(Prov 29.22).,,Cine este iute la mânie face prostii şi omul plin de răutate se face urât”(Prov 14.17).Cel mânios stârneşte certuri:,, Un om mânios stârneşte certuri şi un înfuriat face multe păcate”(Prov 29.22).,,Stoarcerea mâniei dă certuri”(Prov 30.33).,,Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile”(Prov15.18) Nesăbuinţa şi mânia:Inima omului nebun se mânie împotriva Domnului(19.3)Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.(Prov12.16)Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. (Prov29.11)Atitudinea faţă de cel mânios:,,Cel pe care-l apucă mânia trebuie să-şi ia pedeapsa, căci dacă-l scoţi din ea, va trebui să mai faci o dată lucrul acesta”(Prov.19.19). Potolirea sau înteţirea mâniei:,,Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţa mânia”(Prov15.1),, Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia”(Prov 29.8).,,După cum fierul ascute fierul tot aşa şi omul aţâţa mânia altui om”(Prov 27.17). Mânia este potolită de un dar făcut în taină sau de o mită dată pe ascuns:,,Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”(Prov 21.14).Furia bărbatului înşelat: Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. 33Nu va avea decât rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge. 34Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n-are milă în ziua răzbunării; 35nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar. Mânia poate fi contagioasă, aşa că oamenii mânioşi trebuie evitaţi:,, Nu te împrieteni cu omul mânios şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet”(Prov 22.24-25).Mânia împăratului:,,Mânia împăratului este ca răcnetul unui leu”(Prov19.12). Mânia din pricina celor răi şi pizmuirea celor răi- fără rost:,,Cei ce părăsesc legea, lauda pe cel rău, dar cei ce păzesc legea se mânie pe el”(Prov 28.4).19Nu te mânia din pricina celor ce fac rău, şi nu pizmui pe cei răi! 20Căci cel ce face răul n-are niciun viitor, şi lumina celor răi se stinge. (Prov24.19-20)

Omul cu duhul potolit

Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte. (Prov29.11)Nebunul îndată îşi dă pe faţă mânia, dar înţeleptul ascunde ocara.(Prov12.16) ,,Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerile”(Prov15.18),,Cine îşi înfrânează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput”(Prov 17.27).Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz, şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi. (Prov16.32)

Furtul

13Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. 14Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii, 15ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă: 16,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice: 17,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!`` 18El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.(Prov9.13-18)

Hoţi ucigaşi: Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei! Dacă-ţi vor zice: ,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat; haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă; vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă; vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` - fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor! Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge. Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor; căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri. Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.(1.10-19)

Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame(Prov6.30)

Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul.(Prov28.24)

Sărăcia îi face pe unii oameni să fure şi să ia în deşert numele Domnului: 7Două lucruri Îţi cer; nu mi le opri, înainte de moarte!

8Depărtează dela mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie.

9Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.(Prov30.9)

Cine împarte cu un hoţ îşi urăşte viaţa, aude blestemul, şi nu spune nimic. (Prov29.24)

Asuprirea văduvelor, orfanilor, străinilor, lipsiţilor, defavorizaţilor

25Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. (Prov15.25)- 10Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor, 11căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.(Prov23.10-11) 8Deschide-ţi gura pentru cel mut, pentru pricina tuturor celor părăsiţi! 9Deschide-ţi gura, judecă cu dreptate, şi apără pe cel nenorocit şi pe cel lipsit.(Prov31.8-9) 14Este un neam de oameni, ai căror dinţi sînt nişte săbii, şi ale căror măsele sînt nişte cuţite, ca să mănînce pe cel nenorocit de pe pămînt, şi pe cei lipsiţi dintre oameni(Prov31.14). - 13Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga.(21.13)

Limbajul trupului

Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. –(Prov16.30)Cine închide ochii, ca să se dedea la gînduri stricate, cine-şi muşcă buzele, a şi săvîrşit răul. –(Prov16.30)Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.(Prov4.25) Semne ale minciunii:12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură, 13clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.(Prov6.13)

Chezăşia

Solomon arată:Cui se pune chezaş pentru altul, îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezaş este liniştit.(11.15)26Nu fi printre cei ce pun chezăşii, printre cei ce dau zălog pentru datorii. 27Căci dacă n'ai cu ce să plăteşti, pentruce ai voi să ţi se ia patul de supt tine? (Prov22.26-27)El recomandă celui care s-a pus chezaş să se roage de acela de care este legat să-l dezlege: Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul, 2dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale, 3fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el. 4Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale! 5Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...(6.1-5) 12Omul chibzuit vede răul şi se ascunde; dar proştii merg spre el şi sînt pedepsiţi. 16Ia -i haina, căci s'a pus chezaş pentru un străin; şi ţine -l zălog pentru alţii.(20.16)

Bogăţie şi sărăcie

Bogatul

Caracteristici generale

Averea este pentru cel bogat o cetate întărită Prov10.15,18.11, un zid înalt.Prov 18.11 Bogatul se crede înţelept Prov 28.11, vorbeşte cu asprimeProv 18.23, este stăpânul săracilor Prov 22.7, are mulţi prieteni Prov 14.20, nu ascultă mustrarea.Prov 13.7-8. Bogăţia aduce uneori ceartă (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) Prov 17.1, tulburare (Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu tulburare!) Prov 15.16 sau chiar ură (Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură) Prov 15.17 în casă. Bogatul este stăpânul celor săraci şi creditorul este stăpânul datornicului Prov 22.7. Bogăţia, care este efemeră (nicio bogăţie nu ţine veşnic şi nici cununa nu ţine pe vecie- Prov27.24) este ca vulturul care-şi ia zborul spre ceruri. Prov23.4-5 Ea este mult inferioară înţelepciunii Prov 3.14 , numelui bun şi faptului de a fi iubit:1Un nume bun este mai de dorit decît o bogăţie mare, şi a fi iubit preţuieşte mai mult decît argintul şi aurul. (Prov 22.1) Căci cel care se încrede în ea va cădea Prov 11.28 ; bogăţia nu-i va sluji la nimic în ziua mâniei.Prov 11.4 :Bogăţia câştigată fără trudă scade Prov 13.11, o moştenire repede câştigată de la început nu va fi binecuvântată la sfârşit Prov 20.21 , cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu va rămâne nepedepsit.Prov 28.20

Bogaţii răi

Bogăţia îl poate determina să se lepede de Dumnezeu.Prov 30.8-9, Mt19.30 Un sărac cinstit este mai bun decât un bogat păcătos:,, 8Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strîmbătate.” –(Prov16.8) 6Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. –(Prov28.6) 16Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. (Prov22.16)6Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte.(Prov21.6)

Omul rău îşi întrebuinţează câştigul pentru păcat: 16Cel neprihănit îşi întrebuinţează cîştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. (Prov10.16).,, 16La ce slujeşte argintul în mîna nebunului? Să cumpere înţelepciunea?... Dar n'are minte.”(Prov17.16) 26Cine opreşte grîul este blestemat de popor, dar pe capul celui ce -l vinde vine binecuvîntarea. (Prov11.26) Cel ce vrea să se îmbogăţească repede nu rămâne nepedepsit.Prov28.20 Bogăţiile păcătosului sunt păstrate uneori pentru cel neprihănit:Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sînt păstrate pentru cel neprihănit. –(Prov13.22) 8Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci.(Prov28.8). 16Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă. –(Prov22.16); peste zgârcitul (în alte versiuni pizmaşul) care vrea să se îmbogăţească va veni lipsa Prov 28.22 Uneori înţelepciunea este însoţită de bogăţie şi slavă Prov3.16,8.18

Săracul

Săracul neprihănit

Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite.Prov 28.6 căci ,,Mai bine puţin, cu dreptate, decît mari venituri, cu strâmbătate.Prov16.8 Sărăcia este insoţită uneori de pace (Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!) Prov 17.1, frică de Domnul (Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu tulburare!) Prov 15.16, şi dragoste(Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură)Prov 15.17 în casă. Mai mult preţuieşte un sărac decât un mincinos.Prov19.22 Săracul care este priceput îl cercetează pe omul bogat care se crede înţelept.Prov28.11 Cel bun pricepe pricina săracilor, dar cel rău nu poate s'o priceapă.Prov29.7

Dacă cel sărac ia bani cu împrumut el devine robul celui care i-a dat căci cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut. Prov 22.7 Săracul este urît chiar şi de prietenul său.Prov14.20 Săracul neprihănit este darnic după posibilităţile sale, în felul acesta răscumpărându-şi viaţa în timp cel cel care economiseşte mult nu face decât să sărăcească, el neavând, de fapt, nimic, fiind unul care nu ascultă mustrarea.Prov11.24 Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană îmbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor.Prov13.23

Săracul păcătos

Unele păcate duc la sărăcie:

1)Lenea severă care constă în refuzul de a munci

a) Somnul reprezintă o manifestare tipică a lenei. Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac; deschide ochii, şi te vei sătura de pâine Prov20.13, spune Solomon. Aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.Prov23.21 Lenea te cufundă într-un somn adânc, şi sufletul molatic sufere de foame, adaugă el.Prov19.15 Acelaşi înţelept îl mustră pe leneş cu aceste cuvinte: Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!... Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.Prov.6.9-11, Prov24.30-34

b) O altă manifestare a lenei este refuzul de a munci cu mâinile. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.Prov 21.25-26 Apostolul Pavel îndeamnă:,, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă.1Tes4.11

c) O altă manifestare tipică a leneşului este exagerarea dificultăţii muncii:Leneşul zice: ,,Afară este un leu, care m-ar putea ucide pe uliţă!`Prov22.13, Prov26.13

d) Dorinţele leneşului rămân neîmplinite: Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură, spune Solomon.Prov 13.4 Toamna, leneşul nu ară; la secerat, ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!,Prov 20.4 adaugă el. Poftele leneşului îl omoară, pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile./Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgârcenie.Prov 21.25-26, încheie acelaşi Solomon.

2. Fudulia. Mai bine să fii într-o stare smerită şi să ai o slugă, decât să faci pe fudulul şi să n-ai ce mânca, avertizează SolomonProv.12.9 referindu-se la refuzul unor munci considerate inferioare.

3. Lipsa de minte care se manifestă prin alergarea după lucruri de nimic. Alergarea după lucruri de nimic duce la sărăcie, după cum ne încredinţează Solomon:Cine îşi lucrează câmpul are belşug de pâine, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie.Prov28.19 Iar acela este un om fără minte: Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pâine, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte.Prov12.11

4. Lăcomia de băutură şi mâncare:,,Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibează cu carne./Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe, avertizează Solomon.Prov23.20-21

5. Ignorarea certării (mustrării) părinţilor: ,,Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste”, avertizează SolomonProv13.18

6. Munca leneşă

Lucratul cu mână leneşă sărăceşte:Cine lucrează cu o mână leneşă sărăceşte, dar mâna celor harnici îmbogăţeşte.Prov10.4 sau îl face pe leneş să plătească bir:Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir.Prov12.24Cum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este leneşul pentru cel ce-l trimeteProv10.26 cu vreo treabă.

Există unele lucruri care duc la lipsă:

1. Iubirea de petreceri:”Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte, atrage atenţia Solomon.Prov 21.17

2. Vorba multă: Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă, învaţă înţeleptul împărat Prov14.23

3.Munca grăbită: Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă, învaţă Solomon Prov21.15

4. Răutatea poate fi pedepsită de Dumnezeu prin trimiterea lipsei: Cel neprihănit mănâncă până se satură, dar pîntecele celor răi duce lipsă.Prov13.25 şi Cine asupreşte pe sărac ca să-şi mărească avuţia, va trebui să dea şi el altuia mai bogat şi va duce lipsă.Prov22.16

5. Pizma (zgârcenia) însoţită de dorinţa de îmbogăţire grabnică. Un om pizmaş (zgârcit în unele ediţii ale Bibliei- ESV) se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el.Prov28.22

Sărăcia poate duce la furt şi luarea în deşert a numelui Domnului aşa cum vedem din rugăciunea lui Agur:Depărtează de la mine neadevărul şi cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâînea care-mi trebuie./Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?`` Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu.Prov30-8-9

Guvernarea

Oamenii trebuie să se teamă de Dumnezeu şi de împărat:21Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastîmpăraţi! 22Căci deodată le va veni pieirea, şi cine poate şti sfîrşitul amîndorora! (Prov24.21-22)- Responsabilitatea împăratului este uriaşă:10Hotărîri dumnezeieşti sînt pe buzele împăratului, gura lui nu trebuie să facă greşeli cînd judecă. - (Prov16.10) 26Mulţi umblă după bunăvoinţa celui ce stăpîneşte, dar Domnul este acela care face dreptate fiecăruia.(Prov29.26) 18Cînd nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frîu; dar ferice de poporul care păzeşte legea! - (Prov29.18-19)1Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.( Prov 21.1)

Împăratul nedrept

Nedreptăţi generale

15Cel ce iartă pe vinovat şi osîndeşte pe cel nevinovat, sînt amîndoi o scîrbă înaintea Domnului. (Prov17.15)26Nu este bine să osîndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. (Prov 17.26)[17] 23Iată ce mai spun înţelepţii: ,,Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.`` 24Pe cine zice celui rău: ,,Tu eşti bun!`` îl blastămă popoarele, şi -l urăsc neamurile. (Prov24.22-23)) 4Nu se cade împăraţilor, Lemuele, nu se cade împăraţilor să bea vin, nici voivozilor să umble după băuturi tari; /5ca nu cumva, bînd, să uite legea, şi să calce drepturile tuturor celor nenorociţi.(Prov31.4-5))

Diverse tipuri de împăraţi nedrepţi sau nepotriviţi

4Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.(Prov29.4) 15Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac.(Prov28.14-15) 16Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. (Prov 28.16) 12Cînd cel ce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi.(Prov29.12)3Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne.(Prov28.2-3 21Trei lucruri fac să se răscoale o ţară, şi patru lucruri nu le poate suferi: 22un rob, care a început să împărăţească, un nebun, care are pîne din belşug, 23o femeie dispreţuită care se mărită, şi o roabă care moşteneşte pe stăpînă-sa. (Prov30.21-25) 1Cuvintele împăratului Lemuel. Învăţătura pe care i -o dădea mamă-sa. 2Ce să-ţi spun, fiule? Ce să-ţi spun fiul trupului meu? Ce să-ţi spun, fiule, rodul juruinţelor mele? 3Nu-ţi da femeilor vlaga, şi dezmierdările tale celor ce pierd pe împăraţi.(ESV, ASV-destroy kings, NIVUK-ruin kings)(Prov31.1-3)

Reacţia poporului

2Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme.(Prov 29.2)) 28Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului.( Prov 14.28)


Împăratul drept, bun, credincios, milos, priceput, încercat

Mai-marii ţărilor cârmuiesc cu ajutorul înţelepciunii

15Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte. 16Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.(Prov8.15-16)

Întărirea ţării

-4Un împărat întăreşte ţara prin dreptate, dar cine ia mită, o nimiceşte.(Prov29.4) 4Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales. 5Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire.(Prov25.5) 14Un împărat care judecă pe săraci după adevăr, îşi va avea scaunul de domnie întărit pe vecie.( Prov 29.14)2Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. (Prov28.2) 12Împăraţilor le este scîrbă să facă rău, căci prin neprihănire se întăreşte un scaun de domnie. - /13Buzele neprihănite sînt plăcute împăraţilor, şi ei iubesc pe cel ce vorbeşte cu neprihănire.(Prov16.11-13) 28Bunătatea şi credincioşia păzesc pe împărat, şi el îşi întăreşte scaunul de domnie prin bunătate(Prov 20.28). 11Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui.(Prov17.11)

Autoritatea

8Împăratul, care şade pe scaunul de domnie al dreptăţii, risipeşte orice rău cu privirea lui.(Prov20.8) 29Trei fiinţe au o ţinută frumoasă, şi patru au mers măreţ: 30leul, viteazul dobitoacelor, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui, 31calul închingat gata, şi ţapul; şi împăratul, căruia nimeni nu -i poate sta împotrivă. (Prov30.31)

Atitudinea faţă de infractori

26Un împărat înţelept vîntură pe cei răi, şi trece cu roata peste ei. (Prov20.26) Împăratul este dator să dea dovadă de clemenţă faţă de cei pedepsiţi la moarte: 11Izbăveşte pe cei tîrîţi la moarte, şi scapă pe cei ce sînt aproape să fie junghiaţi. 12Dacă zici: ,,Ah! n'am ştiut!``... Crezi că nu vede Cel ce cîntăreşte inimile şi Cel ce veghează asupra sufletului tău? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui? (Prov 24.12)-

Atitudinea faţă de război

18Planurile se pun la cale prin sfat! Fă războiul cu chibzuinţă.(20.18) - 22Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici.(Prov 15.22)

Altele

1Iată încă vreo cîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. - 2Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor.(Prov21.1-3) 3Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse.(Prov24.3) 29Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă împăraţi, nu lîngă oamenii de rînd.( Prov 22.29) 10Unui nebun nu -i şade bine să trăiască în desfătări, cu atît mai puţin unui rob să stăpînească peste voivozi.(eng. princes)(Prov19.10)

Câteva sfaturi pentru dregătorii împăratului

6Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari; 7căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. -(Prov25.6-7)15Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase. (Prov25.15)14Mînia împăratului este un vestitor al morţii, dar un om înţelept trebuie s'o potolească. / 15Seninătatea feţei împăratului este viaţa, şi bunăvoinţa lui este ca o ploaie de primăvară. (Prov16.14-15) 12Mînia împăratului este ca răcnetul unui leu, şi bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. –(Prov19.12)2Frica pe care o însuflă împăratul este ca răcnetul unui leu, cine îl supără, păcătuieşte împotriva sa însuşi.(Prov20.2)11Cine iubeşte curăţia inimii, şi are bunăvoinţa pe buze, este prieten cu împăratul. –(Prov22.11)

Soli

17Un sol rău cade în nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire.(Prov13.17) – Cel rău nu caută decît răscoală, dar un sol fără milă va fi trimes împotriva lui. (Prov17.11)-Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.(Prov25.13)Cel ce trimete o solie printr'un nebun, îşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea.(Prov26.6) 35Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.(Prov14.35)

Robi, slujitori

19Nu prin vorbe se pedepseşte un rob, căci chiar dacă pricepe, n'ascultă.(Prov29.18-19) Dar celor ce judecă drept le merge bine, şi o mare binecuvîntare vine peste ei.(Prov24.25) 2Un argat cu minte stăpîneşte peste fiul care face ruşine, şi va împărţi moştenirea cu fraţii lui. (Prov17.2)

Relaţia părinţi-copii

Atitudini foarte grave împotriva părinţilor

24Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. (Prov 28.24).26Cine trateaza cu violenţă (cf ESV si ASV) pe tatăl său şi izgoneşte pe mamă-sa, este un fiu care aduce ruşine şi ocară. -(Prov19.26). 15Cine va lovi pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea. (Exod 21.15).Dacă cineva blestămă pe tatăl său şi pe mamă-sa, i se va stinge lumina în mijlocul întunerecului. - (Prov 20.20).,,Este câte un neam de oameni care blesteamă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe maica sa”(Prov30.11). Cine va blestema pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.(Exod 21.17, Lev 20.9).,,Căci Moise a zis: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta", şi "cel ce va blestema pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească"(Mc7.10).

Copii ascultători şi copii neascultători

Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor, şi ţin cont de mustrările lor. Aceştia sunt înţelepţi Prov13.1, Prov15:5, capătă pricepere Prov 15.32, Prov14.1, sunt onoraţi (Prov13.18), ei iubesc ştiinţa Prov 12:1, îşi răscumpără viaţa Prov 13.8, o iau pe calea vieţii Prov 6:23, Prov 10:17, Copiii nechibzuiţi ignoră sau dispreţuiesc sfaturile, îndemnurile şi mustrările. Ei sunt proşti Prov 12:1, îşi dispreţuiesc sufletul, (Prov 15.32).nu au nimic (nu deţin o adevărată bogăţie care este cea spirituală) Prov 13.8 o iau pe căi greşite Prov 10:17, vor muri (vor avea parte de o moarte sufletească, adică îndepărtarea de calea adevărată).(Prov 15.10). Copiii ascultători îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3), în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s'o urmeze, şi cînd va îmbătrîni, nu se va abate de la ea.( Prov 22.6) . În cazul ăn care învăţăturile părinţilor contrazic învăţătura creştină ele trebuie abandonate:Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Prov19.27)-

Mijloace de educaţie

Nuiaua (Prov13.24, Prov 19.18, Prov 23.13-14, Prov 29.15-17, Prov 22.15) şi certarea.( Prov 23.13, Prov 29.15) trebuie folosite în educarea copilului; ele dezlipesc nesăbuinţa care este lipită de inima copilului Prov 22.15, dau înţelepciunea, Prov 29.15, scot sufletul copilului din locuinţa morţilor.( Prov 23.13-14). Pedepsirea copilului va aduce odihnă şi desfătare sufletului părintelui Prov 29.15-17). Dacă un copil este lovit cu nuiaua nu va muri, Prov 23.13 ci, dimpotrivă, este din partea părinţilor o dovadă de iubire Prov13.24, Prov3.12 cine cruţă nuiaua face o greşeală Prov 23.13-14, Prov13.24, făcând dovada faptului că îşi urăşte copilul.(Prov13.24). Nuiaua nu trebuie folosită ca şi cum ai vrea să-ţi omori copilul Prov 19.18

Moşteniri

14Casa şi averea le moştenim dela părinţi, dar o nevastă pricepută este un dar de la Domnul.(Prov19.14) Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi. (Pilde13.22)14Iată că sînt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înşivă. Ce -i drept, nu copiii sînt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor. (2Cor 12:14)

Păcatele limbii

Cearta

Dumnezeu urăşte pe cel ce seamănă discordie între fraţi

16Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte: 17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat, 18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău, 19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.(Prov6.19)

Omul gâlcevitor

19Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea înaltă, îşi caută pieirea.( Prov 17.19)14Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri. (Prov 6.14)

Tipuri de oameni gâlcevitori

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul gîlcevitor aprinde cearta.(Prov26.21)Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug.(Prov28.25) Un om mînios stîrneşte certuri, şi un înfuriat face multe păcate.(Prov29.22) Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile.(Prov15.18) căci baterea laptelui dă smîntînă, scărpinarea nasului dă sînge, şi stoarcerea mîniei dă certuri.(Prov30.33)Prin mîndrie se aţîţă numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. (Prov13.10) Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri.( Prov 18.6) 28Omul neastîmpărat stîrneşte certuri, şi pîrîtorul desbină pe cei mai buni prieteni. (Prov 16.28) Ura stîrneşte certuri, dar dragostea acopere toate greşelile.(Prov10.12) Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.( Prov 22.10) Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.( Prov 26.20) 22Cuvintele clevetitorului sînt ca nişte prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor.(26.20-22) –

Certurile dintre fraţii nedreptăţiţi

Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. (Prov18.19)

Cearta dintre înţelept şi nebun

Cînd se ceartă un înţelept cu un nebun, să se tot supere sau să tot rîdă, căci pace nu se face.(Prov 29.9)

Nevasta gâlcevitoare

Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, şi o nevastă gîlcevitoare este ca o straşină de pe care picură într'una. (Prov19.13)O straşină, care picură necurmat într'o zi de ploaie, şi o nevastă gîlcevitoare sînt tot una.(Prov27.15)Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. (Prov21.9)-Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare.(Prov25.24)Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă.(Prov21.19) Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decît o casă plină de cărnuri, cu ceartă! (Prov 17.1)

Atitudinea creştinului faţă de ceartă

3Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpînit de aprindere. (Prov 20.3) Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău.( Prov 25.8) 30Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.( Prov 3.30) Un trecător care se amestecă într'o ceartă care nu -l priveşte, este ca unul care apucă un cîne de urechi.( Prov 26.17)Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; deaceea, curmă cearta înainte de a se înteţi(Prov 17.14).

Minciuna

Dumnezeu urăşte limba mincinoasă

13Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.(Prov8.13) 22Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi.(Prov 12.22) – 16Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte: 17ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat, 18inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău, 19martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.(Prov6.16-19)

Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase

5Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face urît şi se acoperă de ruşine.( Prov 13.5)Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cît mai puţin cuvintele mincinoase în gura unui om de viţă aleasă! (Prov17.7)-Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!(Prov8.7)

Mincinoşii nu au acces la împărăţia lui Dumnezeu

19Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă.(Prov 12.19) 6Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte(Prov 21.6).

Altele

17Pînea minciunii este dulce omului, dar mai pe urmă gura îi este plină de pietriş.( Prov 20.17) Omul de nimic, omul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură12Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,( Prov 6.12)Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun.(Prov10.18) Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sînt mincinoase.(Prov27.6) Domnul urăşte două feluri de greutăţi, şi cîntarul mincinos nu este un lucru bun. (Prov20.23)Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui; şi mai mult preţuieşte un sărac decît un mincinos.(Prov19.22) 28Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.( Prov 26.28)Cînd cel ce stăpîneşte dă ascultare cuvintelor mincinoase, toţi slujitorii lui sînt nişte răi. (Prov29.12)Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. (Prov17.4)

Îndemnuri, sfaturi, rugăciuni

Solomon ne îndeamnă hotărât:Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!(Prov 4.24)Solomon ne sfătuieşte:N'adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos.(Prov30.6) Rugăciunea lui Agur către Dumnezeu:Depărtează de la mine neadevărul şi cuvîntul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pînea care-mi trebuie.(Prov30.8)

Martorul mincinos

5Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi cel ce spune minciuni nu va scăpa. (Prov19.5)– 9Martorul mincinos nu rămîne nepedepsit, şi celce spune minciuni va pieri, (Prov19.9)28Un martor stricat îşi bate joc de dreptate, şi gura celor răi înghite nelegiuirea.(Prov19.28) 28Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă.(Prov21.28) -


Alte păcate care implică minciuna

Limba prefăcută

Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.(Prov17.20) 24Celce urăşte se preface cu buzele lui, şi înlăuntrul lui pregăteşte înşelăciunea. 25Cînd îţi vorbeşte cu glas dulce, nu -l crede, căci şapte urîciuni sînt în inima lui. 26Chiar dacă-şi ascunde ura în prefăcătorie, totuş răutatea lui se va descoperi în adunare.( Prov 26.24-26)

Limba vicleană

Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!(Prov4.24)

Limba linguşitoare

Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare.(Prov28.23)5Cine linguşeşte pe aproapele său, îi întinde un laţ supt paşii lui.(Prov 29.5)Limba mincinoasă urăşte pe cei pe cari -i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea.(Prov26.28) Omul darnic are mulţi linguşitori, şi toţi sînt prieteni cu cel ce dă daruri.(Prov19.6)

Bârfa şi cleveteala

Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor.(Prov18.8, 26.22) Cine ascunde ura, are buze mincinoase, şi cine răspîndeşte bîrfelile este un nebun.(Prov10.18) Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s'a încredinţat.(Prov11.13) Cine umblă cu bîrfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; şi cu cel ce nu-şi poate ţinea gura să nu te amesteci.(Prov20.19) Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia, (Prov25.9) Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; şi cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potoleşte.(Prov26.20)Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită.(Prov25.23)Nu cleveti pe un slujitor la stăpînul lui, ca să nu te blesteme şi să te faci vinovat(Prov30.10).

Limba stricată

Solomon arată că limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul.(Prov15.4). Pe buzele omului stricat este ca un foc aprins.(Prov16.27) Mai mult preţuieşte săracul, care umblă în neprihănirea lui, decît un bogat cu buze stricate şi nebun.(Prov19.1) Înţelepciunea ne fereşte de omul care ţine cuvântări stricate, arată Solomon(Prov2.10-12) 20Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade în nenorocire.(Prov 17.20)Gura celui neprihănit scoate înţelepciune, dar limba stricată va fi nimicită.(Prov10.31)Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat.(Prov22.12)10Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; 11chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,/ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate;(Prov2.10-12)

Limba ademenitoare

Sfaturile, îndemnurile, mustrările, înţelepciunea ne vor feri de limba ademenitoare a femeii străine (Prov6.24, Prov5.3, Prov7.21, Prov2.10-16, Prov7.5): 23Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii. Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.(Prov6.24)

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;(Prov5.3)Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.(Prov7.21)

10Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; 11chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, 12ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvîntări stricate; 13de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase; 14cari se bucură să facă răul, şi îşi pun plăcerea în răutate, 15cari umblă pe cărări strîmbe, şi apucă pe drumuri sucite; ca să te scape şi de nevasta altuia, de străina, care întrebuinţează vorbe ademenitoare,(Prov2.10-16)

1Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele. 2Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor. 3Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. 4Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, - ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.(Prov7.5)

Batjocura

Caracterizare

Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.(21.24)) Dumnezeu şi batjocoritorii:5Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel ce l -a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămînea nepedepsit.(17.5) Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.(3.34) 31Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. (14.31)- Consecinţele atitudinii batjocoritoare: Gîndul celui nebun nu este decît păcat, şi batjocoritorul este o scîrbă pentru oameni.(24.9) Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.(9.12)Vinul este batjocoritor: Vinul este batjocoritor, băuturile tari sînt gălăgioase; oricine se îmbată cu ele nu este înţelept.(20.1) Batjocoritorul şi înţelepciunea: Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor.(14.6) Batjocoritorul şi cearta:Izgoneşte pe batjocoritor, şi cearta se va sfîrşi, neînţelegerile şi ocările vor înceta.(22.10) 21Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi.(14.21) –

Mustrarea batjocoritorului

Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!(9.7-8)Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n'ascultă mustrarea.(13.1) Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi.(15.12),,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?(1.22)

Pedepse pentru batjocoritor

Loveşte pe batjocoritor, şi prostul se va face înţelept; mustră... pe omul priceput, şi va înţelege ştiinţa. –(19.25)Pedepsele sînt pregătite pentru batjocoritori, şi loviturile pentru spinările nebunilor.(19.29)Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. (21.11)-

Cârtirea

,,Nesăbuinţa omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui”, spune înţeleptul Solomon.(Prov19.3)

Păcatul limbuţiei. Omul guraliv

Cine vorbeşte mult nu se poate să nu păcătuiască, dar cel ce-şi ţine buzele, este un om chibzuit, arată Solomon (Prov10.19)Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul dar cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui, avertizează Solomon( Prov 13.3) Pe de altă parte oriunde se munceşte este şi câştig dar oriunde numai se vorbeşte îşi face apariţia lipsa, învaţă acelaşi înţelept (Prov 14.23).

Păcatul uşurinţei în vorbire

Nu vorbi în chip uşuratic împotriva aproapelui tău; ori ai vrea să înşeli cu buzele tale? spune Solomon.(Prov 24.28) Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare.( Prov 12.18) Cei uşuratici aprind focul în cetate, dar înţelepţii potolesc mânia.(Prov29.8)

Păcatul indiscreţiei

Solomon arată că ,,Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucruri ascunse, dar sufletul credincios ţine ce i s-a încredinţat. Prov11.13..El ne sfătuieşte:,,Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia” (Prov25.9)

Pocăinţă

Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare.(28.13) -

Dumnezeu

6Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.(Prov3.6) 13Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.(Prov13.13) 2Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte.(Prov14.2) -3Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. (Prov15.3)- 8Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută.(Prov15.8) 11Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor!(Prov15.11) 1Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. 2Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. - 3Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile. 4Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. (Prov16.1-4)33Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărîre vine de la Domnul. (Prov16.33)-3Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. (Prov17.3)- 10Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost(Prov18.10)21Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte.(Prov19.21) – 12Urechea care aude, şi ochiul care vede, şi pe una şi pe celalt, Domnul le -a făcut.(Prov20.12) –2Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.(Prov21.2) 27Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite(Prov21.27). –30Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. - 31Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. –(Prov21.27-31)12Ochii Domnului păzesc pe cel ce are ştiinţă, dar înfruntă cuvintele celui stricat. (Prov22.12)

Diverse

13Fiule, mănîncă miere, căci este bună, şi fagurul de miere este dulce pentru cerul gurii tale.(24.13) 28Chiar şi un prost ar trece de înţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţinea gura.(Prov17.28) 19Împlinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este urît să se lase de rău. (Prov13.19)30O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. (Prov15.30)3Omul chibzuit vede nenorocirea şi se ascunde, dar cei proşti merg înainte şi sînt pedepsiţi. –(Prov22.1,3)19Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. - 20Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire.(Prov25.19-20) - SILÍTRĂ s.f. (Pop.) Azotat de potasiu. ♦ (Înv.) Praf de pușcă.25Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. - 26Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. 27Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. - 28Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.(Prov25.25-28) 8Ca pasărea plecată din cuibul ei, aşa este omul plecat din locul său.(Prov27.7-8) 27laptele caprelor ţi-ajunge pentru hrana ta, a casei tale, şi pentru întreţinerea slujnicelor tale.(Prov27.27)26Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. 27Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. - 28Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc.(Prov28.26-28)2Cînd se înmulţesc cei buni, poporul se bucură, dar cînd stăpîneşte cel rău, poporul geme.(Prov 29.2) 18Cine îngrijeşte de un smochin va mînca din rodul lui, şi cine-şi păzeşte stăpînul va fi preţuit. 19Cum răspunde în apă faţa la faţă, aşa răspunde inima omului inimii omului.20După cum locuinţa morţilor şi adîncul nu se pot sătura, tot aşa nici ochii omului nu se pot sătura.21Ce este tigaia pentru lămurirea argintului şi cuptorul pentru lămurirea aurului: aceea este bunul nume pentru un om. (Prov27.18-21)6În păcatul omului rău este o cursă, dar cel bun biruie şi se bucură.(Prov29.6)20Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. - 21Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat.(Prov28.20-21)9Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă.10Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. 11Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. (Prov14.9-11)13De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz.14Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el.(Prov14.13-14) Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărîrea Domnului, aceea se împlineşte. - (Prov19.21)- 25Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.(Prov12.25) 26Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. - 27Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. - 28Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. (Prov12.25-28)13Cine nesocoteşte Cuvîntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit.(Prov13.13) 2Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte.(Prov14.2)1Planurile pe cari le face inima atîrnă de om, dar răspunsul pe care -l dă gura vine dela Domnul. - 2Toate căile omului sînt curate în ochii lui, dar celce cercetează duhurile este Domnul. - 3Încredinţează-ţi lucrările în mîna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.4Domnul a făcut toate pentru o ţintă, chiar şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii. (Prov16.1-4)25Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.(Prov12.25)

Note

  1. 1Împ 3.10-12
  2. 2,0 2,1 Alfred Hârlăoanu- O istorie a mozaismului şi a Israelului antic, Editura Nemira, 2001, ISBN 973-569-508-1
  3. 1Împ 3.10-12
  4. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4,
  5. 1Împ4.29
  6. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag 140 , Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-59-5,
  7. 1Împ3.13
  8. Mt12.42, Lc11.31
  9. Mt6.29, Lc12.27
  10. http://www.rcrwebsite.com/provov.htm
  11. Exod 34.11-17, Deut7.1-5
  12. Etienne Drioton, Pierre du Bourguet- Les Pharaons a la conquete de l’art, Desclee de Brouwer, 1965, tradusă în româneşte de Irina Mavrodin, prefata de Radu Florescu, sub titlul ,,Arta faraonilor”, Editura Meridiane, Bucureşti, 1972
  13. 1Împ11.1-10
  14. 1Împ11.11-13
  15. 1Împ11.11-25
  16. http://www.rcrwebsite.com/provov.htm
  17. http://dexonline.ro/definitie/gloab%C4%83

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7.
  3. English Standard Version Bible, 1971.
  4. Nicolae Ciudin- Studiul Vechiului Testament, pag271-275 Editura Institului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
  5. Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Studiul Vechiului Testament, pp. 305-310, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
  6. Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 461, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte