Silvestru Morariu Andrievici

Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici

Silvestru Morariu Andrievici († 1895) a devenit mitropolit al Bucovinei în 1879. Prin lupta sa de o viață întreagă pentru binele Bisericii și al poporului român, Silvestru Morariu poate fi considerat cel mai de seamă ierarh din Biserica românească din Bucovina.

Context

Situația politică a Bucovinei

În 1775, în urma unei convenții ruso-turce, partea de nord a Moldovei, cunoscută de-acum înainte sub numele de Bucovina, a fost ocupată de austrieci. După o ocupație militară de 12 ani, Bucovina a fost unită, din punct de vedere administrativ, cu Galiția. În 1849, datorită luptei românilor, Bucovina este scoasă din această dependență administrativă și devine „ducat”, subordonat direct guvernului din Viena. A rămas în această situație până în 1918, la destrămarea imperiului habsburgic.

Situația bisericească din Bucovina

În timpul stăpânirii habsburgice Biserica Ortodoxă Românească din Bucovina, în ciuda faptului că avea o stare materială excepțională, a trecut prin mari suferințe.

Datorită unor ierarhi străini de interesele credincioșilor, ca Daniil Vlahovici, Eugenie Hacman și Arcadie Ciupercovici, a fost mereu amenințată cu deznaționalizarea. Aceiași ierarhi s-au făcut vinovați de pierderea autonomiei bisericești, întrucât au îngăduit și chiar au facilitat amestecul neîncetat al împăratului, al guvernului din Viena și al guvernatorului din Cernăuți în afacerile interne ale Bisericii.

Crearea Mitropoliei bucovino-dalmatine — opera lui Eugenie Hacman — a avut urmări și mai grave, căci pe de o parte, s-a întărit elementul slav în Biserica din Bucovina, iar pe de altă parte, au slăbit și mai mult legăturile românilor bucovineni cu cei din Transilvania. În același timp, legăturile bisericești și de altă natură ale Bucovinei cu Moldova, de la care a fost răpită în 1775, erau împiedicate pe orice căi de regimul habsburgic.

Salarizarea clerului din Fondul religios, ca și bogatele sesii parohiale de 44 jugăre, casele parohiale, zilele de clacă făcute preoților, au dus la înstrăinarea acestora de credincioșii lor, ei devenind simpli funcționari ai statului și nicidecum părinți sufletești ai credincioșilor.

Institutul de Teologie

Este de menționat că la 4 octombrie 1827 s-au deschis la Cernăuți cursurile unui Institut teologic (limbile de predare fiind germana, elina și latina), iar câteva luni mai târziu un „seminar clerical” (internat pentru 50 de bursieri), amândouă susținute din veniturile Fondului religios. În institut se primeau numai absolvenți de liceu. Profesorii se recrutau dintre preoții care își desăvârșeau studiile în institutele catolice din Viena și Lemberg. În 1875, institutul a devenit Facultatea de Teologie din cadrul Universității din Cernăuți.

Institutul (1827) și apoi Facultatea de Teologie (1875) au îndeplinit un rol însemnat nu numai în viața bisericească de aici, ci și în viața întregii Ortodoxii. Ea și-a continuat misiunea mult timp, pregătind pentru preoție nu numai tineri din Bucovina, ci și din alte Biserici ortodoxe (Transilvania, Serbia, România etc.). După mult-așteptata Unire a Bucovinei de Nord cu România, numele Universității din Cernăuți a fost schimbat în „Universitatea Regele Carol I”. Între anii 1920-1940, aceasta a devenit una dintre cele mai înalte institute educaționale românești.

Viața înainte de arhierie

Activitatea pastorală

Silvestru era originar din satul Mitocul Dragomirnei, urmase liceul și Institutul teologic la Cernăuți, apoi a fost preot de mir în Ceahor (1843—1862), asesor consistorial, iar din 1877 vicar general al Mitropoliei.

Preotul Samuil Morariu se remarcase prin atitudinea sa demnă împotriva abuzurilor episcopului Eugenie Hacman, militând pentru autonomia Bisericii bucovinene și pentru păstrarea caracterului ei românesc. Ca deputat în parlamentul din Viena — reprezentând Fondul religionar — a apărat cu mult curaj interesele Bisericii și ale poporului său. Pentru atitudinea sa românească, episcopul Eugenie l-a oprit de la săvârșirea celor sfinte.

Activitatea culturală

A publicat numeroase lucrări în românește, mai ales manuale școlare pentru învățământul elementar (cărți de citire — numite „legendarii”, de aritmetică și mai ales de religie). Acestea au fost primele manuale școlare din Bucovina.

Nevoia lor era mult simțită după 1849, când școlile primare românești au fost puse din nou sub cârmuirea episcopului și a consistoriului din Cernăuți. La acestea se adaugă și câteva lucrări teologice: Cuvântări bisericești la toate duminicile și sărbătorile de peste an (1860) — prima carte de predici în Bucovina — Liturgica (1860), Învățătura ortodoxă din religiunea creștină, în trei părți: Dogmatica generală, Dogmatica specială și Morala (1862—1864), apoi Psaltichia bisericească (1879) și Tipiconul (1883) etc.

Între 1848—1865 a redactat Calendarul (Almanahul) românesc din Bucovina, în care a publicat felurite articole. S-a spus, și pe drept cuvânt, că Samuil (Silvestru) a fost cel mai harnic mânuitor al condeiului în acele vremuri în Bucovina. Prin scrisul său, a contribuit la întărirea școlilor românești și la trezirea sentimentelor naționale ale românilor de aici.

Perioada de mitropolit

Arhimandritul Silvestru Morariu Andrievici a fost ridicat în scaunul mitropolitan în 1879. Ca mitropolit, a luptat pentru păstrarea drepturilor românești în Biserica din Bucovina.

Activitatea pastorală

A reluat încercările precedente pentru convocarea Congresului bisericesc, care s-a și deschis la 14 iulie 1882, când s-a votat Statutul congresului. Împăratul l-a sancționat însă cu mare greutate, după aproape 10 ani de discuții (1891). La 18 septembrie 1891, s-a convocat un nou congres bisericesc, dar lucrările lui au fost întrerupte din pricina amestecului brutal al guvernatorului Pace în discuții. De atunci, nu s-a mai îngăduit convocarea altor congrese bisericești.

Sub mitropolitul Silvestru, credincioșii ruteni, încurajați de autoritățile de stat, au cerut noi drepturi în Biserica românească din Bucovina (introducerea limbii rutene în administrația bisericească, preoți ruteni la conducerea eparhiei ș.a.). Mitropolitul Silvestru s-a împotrivit cu mult curaj acestor pretenții, care ar fi dus la pierderea caracterului românesc al Mitropoliei. S-a împotrivit de asemenea, la încercările guvernului de-a cumpăra domeniile bisericești de la Rădăuți. A stăruit pentru creșterea salariilor clerului.

Activitatea culturală

La îndemnul mitropolitului Silvestru, s-a înființat în 1881 o societate muzicală, „Armonia”, iar în 1884 o societate literară a studenților teologi, sub numele de „Academia ortodoxă”, care a luat asupra sa editarea Calendarului bucovinean. „Societatea pentru cultură și literatura română din Bucovina” a fost și ea sprijinită de mitropolit, în 1883 a pus bazele „Tipografiei arhiepiscopale” (egumenii de la Putna și Dragomirna încercaseră să deschidă tipografii în mănăstirile lor cu trei decenii în urmă, dar guvernul le-a respins cererile).

Este vrednic de menționat și faptul că sub el a apărut, în 1882, revista „Candela”, care urmărea „sporirea, lărgirea și fructificarea științei teologice”. În cei peste 50 de ani de apariție, în paginile acestei reviste au apărut îndeosebi studii de teologie scrise de profesorii Facultății din Cernăuți.

În sfârșit, trebuie amintit și faptul că în timpul arhipăstoririi lui Silvestru Morariu, a crescut și prestigiul Facultății de teologie, prin iluștrii ei profesori: Vasile Mitrofanovici (1831—1888), Isidor Onciul (1834—1897), Alexie Comoroșan (1842—1881), frații Eusebiu Popovici (1838—1922) și Constantin Clement Popovici (1846—1938), Teodor Tarnavschi (1859—1914), Emilian Voiutschi (1850—1920) ș.a.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.