Samovlastie

Samovlastie sau autodespotie se referea la o ctitorie de sine stătătoare, scoasă de sub orice autoritate din afară, încât se conducea numai prin propriul ei sobor, practică folosită și la Muntele Athos, de unde Sfântul Nicodim de la Tismana a adus-o în Țara Românească.

Primele mănăstiri mari din Țara Românească s-au organizat ca samovlastii, sub directa îndrumare a Sfântului Nicodim.

Exemple istorice

Secolul XIV

Într-un hrisov din 27 iunie 1387 emis de Mircea cel Bătrân, se prevedea ca viețuitorii din mănăstirile Vodița și Tismana „să fie de sine stătători și, după moartea cârmuitorului lor, să nu le pună pe nimeni cârmuitor, nici eu însumi, Mircea voievod, nici altul dintre cei de după mine, ci numai ei înșiși să aleagă pe cine vor binevoi, nici să strice orânduiala și datina lui Nicodim și porunca mea”.

Secolul XV

Un act de la Vlad Dracul din 16 septembrie 1440 aduce știrea că acest domn a dăruit unui ieromonah Dorotei un loc, „ca să ridice o mănăstire în hotarul Râmnicului, la Licura, să fie în ctitoria domniei mele și, cât va fi viu, popa Dorotei să fie cârmuitor și egumen al acelui loc, de nimeni neclintit. Iar popa Dorotei să fie volnic să așeze în locul său, după moartea lui, pe cine-i place și pe cine-l vor plăcea toți frații”.

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9