Sacos: Diferență între versiuni
(retragere etichetă (orice articol necesită îmbunătățiri)) |
|||
| (Nu s-au afișat 9 versiuni intermediare efectuate de alți 4 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | + | '''Sacosul''' (din grecesul: σάκκος, „haină în formă de sac”) este un [[Veșminte|veșmânt]] purtat de [[episcop]]ii ortodocși în locul [[felon]]ului [[preot|preoțesc]]. Episcopul poartă sacosul atunci când slujește [[Sfânta Liturghie]] sau alte slujbe unde este precizat acest lucru. | |
| − | |||
| − | '''Sacosul''' (din grecesul: σάκκος, | ||
==Istoric== | ==Istoric== | ||
| − | + | [[Fișier:John Chrysostom.jpg|left|thumb|200px|Sf. Ioan Gură de Aur, reprezentat purtând polistavrionul]] | |
| + | Inițial, toți episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoți, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe rânduri de cruci, numit ''polistavrion'' („multe cruci”). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către ''basileu'' (împărat) unor anumiți [[patriarh]]i ca o favoare personală. Prima menționare literară a acestui veșmânt se găsește într-o scriere din secolul al XII-lea a lui [[Teodor al IV-lea (Balsamon) al Antiohiei|Balsamon]], Patriarhul [[Antiohia|Antiohiei]]. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toți patriarhii, dar și de câțiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalți episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul). După [[căderea Constantinopolului]] din 1453, sacosul a devenit un veșmânt purtat de toți episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toți episcopii ortodocși, dar și de episcopii [[Biserici catolice răsăritene|catolici de rit bizantin]], indiferent de rang. | ||
| − | Sacosul este un | + | [[File:Antiochian local synod.jpg|left|thumb|250px|[[Episcop]]i ai [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Bisericii Ortodoxe a Antiohiei]] purtând sacosul]] |
| + | Sacosul este un veșmânt de forma unei tunici cu mâneci largi și cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părțile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul [[Imperiul Bizantin|bizantin]]. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veșmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat și batjocorit. | ||
| − | Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o | + | Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o țesătură bogată de brocart și poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găsește o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuți nasturi sau găuri prin care se poate prinde [[epitrahil]]ul episcopului (mare sau mic). Prin tradiție, de sacos sunt prinși clopoței, conform cu prescripțiile biblice privind veșmintele Marelui Preot (Ieșirea 28,33-34; 39,25-26). |
==Purtare== | ==Purtare== | ||
| − | Episcopul poartă sacosul atunci când | + | Episcopul poartă sacosul atunci când îmbracă tot setul de veșminte prescris pentru [[Sfânta Liturghie]], la [[doxologie|Doxologia mare]] de la [[Utrenie]], atunci când se face [[Priveghere]] de toată noaptea sau în alte ocazii când acest lucru este prescris în [[Tipic]], ca de exemplu la scoaterea Sf. [[Epitaf]] în Sfânta și Marea Vineri sau scoaterea crucii la sărbătoarea [[Înălțarea Sfintei Cruci|Înălțării Sfintei Cruci]]. La alte slujbe, el îmbracă ''[[mantia]]'' episcopală (grecește: Μανδύας, ''mandýas'', slavona veche: ''mantiya''). |
| − | Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul [[naos]]ului în | + | Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul [[naos]]ului în tradiția rusă, sacosul îi este prezentat pe o tavă. Episcopul îl binecuvintează cu amândouă mâinile, după care doi [[subdiacon]]i îl ridică pentru ca episcopul să poată săruta crucea de pe spate, îl îmbracă cu acesta și încheie părțile laterale. [[Epigonat]]ul cu care episcopul a fost îmbrăcat mai devreme este ridicat pe măsură ce sacosul este încheiat, astfel încât să rămână vizibil peste sacos. În timpul îmbrăcării sacosului, [[protodiacon]]ul [[cădelniță|cădește]] și cântă Rugăciunea sacosului: |
| − | ''Marii | + | ''Marii preoți ai Tăi în slavă vor fi îmbrăcați și [[sfânt|sfinții]] Tăi se vor bucura cu bucurie, întotdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.'' |
| − | Această rugăciune este identică cu | + | Această rugăciune este identică cu aceea spusă de preot când se îmbracă cu felonul, cu excepția faptului că în loc de „marii preoți ai Tăi”, un preot spune simplu: „preoții Tăi”. |
| − | În unele | + | În unele tradiții, un episcop poate alege să slujească Liturghia „ca preot”, ceea ce înseamnă că el nu se îmbracă în toate veșmintele episcopale și nici nu folosește [[Dicher și Tricher|dicherul]] și [[Dicher și Tricher|tricherul]] (lumânările liturgice). Atunci, în loc de sacos, episcopul îmbracă un felon, cu un [[epitrahil]] mic peste umeri și [[epigonat]]ul pe-o parte. În acest caz, episcopul va îmbrăca întotdeauna ''Panaghia'' ([[engolpion]]ul în care este reprezentată [[Maica Domnului]]) și va sta pe un covoraș rotund cunoscut sub numele de ''[[vultur]]'' datorită faptului că pe el este reprezentată (brodată sau imprimată) imaginea unui vultur. De asemenea, în aceste cazuri unele momente ale slujbei nu se slujesc ca atunci când este de față episcopul. |
| − | == | + | ==Surse== |
| − | *[[Wikipedia:Sakkos]] | + | *en:[[w:Sakkos|Wikipedia:Sakkos]] |
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Veșminte]] |
[[en:Sakkos]] | [[en:Sakkos]] | ||
Versiunea curentă din 22 ianuarie 2019 14:29
Sacosul (din grecesul: σάκκος, „haină în formă de sac”) este un veșmânt purtat de episcopii ortodocși în locul felonului preoțesc. Episcopul poartă sacosul atunci când slujește Sfânta Liturghie sau alte slujbe unde este precizat acest lucru.
Istoric
Inițial, toți episcopii purtau un felon similar cu cel purtat de preoți, dar cusut sau brodat cu un model din mai multe rânduri de cruci, numit polistavrion („multe cruci”). Folosirea sacosului era un privilegiu acordat de către basileu (împărat) unor anumiți patriarhi ca o favoare personală. Prima menționare literară a acestui veșmânt se găsește într-o scriere din secolul al XII-lea a lui Balsamon, Patriarhul Antiohiei. Începând cu secolul al XIII-lea, sacosul a început să fie purtat de toți patriarhii, dar și de câțiva arhiepiscopi de rang înalt. Ceilalți episcopi au continuat să poarte felonul împodobit cu cruci (polistavrionul). După căderea Constantinopolului din 1453, sacosul a devenit un veșmânt purtat de toți episcopii. În prezent, sacosul este purtat de toți episcopii ortodocși, dar și de episcopii catolici de rit bizantin, indiferent de rang.
Sacosul este un veșmânt de forma unei tunici cu mâneci largi și cu un model aparte de croi. Ajunge până sub genunchi, iar părțile laterale se încheie cu nasturi sau sunt prinse cu panglici înnodate. Are o formă asemănătoare cu dalmatica apuseană, preluată tot din portul bizantin. Sacosul era purtat, la început, de împărat, fiind un veșmânt imperial care simboliza tunica cu care a fost îmbrăcat Hristos când a fost judecat și batjocorit.
Sacosul este realizat, de obicei, dintr-o țesătură bogată de brocart și poate avea o broderie complicată. De obicei, pe spate se găsește o cruce, pe care episcopul o sărută înainte de a îmbrăca sacosul. Pe spate sunt cusuți nasturi sau găuri prin care se poate prinde epitrahilul episcopului (mare sau mic). Prin tradiție, de sacos sunt prinși clopoței, conform cu prescripțiile biblice privind veșmintele Marelui Preot (Ieșirea 28,33-34; 39,25-26).
Purtare
Episcopul poartă sacosul atunci când îmbracă tot setul de veșminte prescris pentru Sfânta Liturghie, la Doxologia mare de la Utrenie, atunci când se face Priveghere de toată noaptea sau în alte ocazii când acest lucru este prescris în Tipic, ca de exemplu la scoaterea Sf. Epitaf în Sfânta și Marea Vineri sau scoaterea crucii la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. La alte slujbe, el îmbracă mantia episcopală (grecește: Μανδύας, mandýas, slavona veche: mantiya).
Atunci când episcopul se îmbracă, ceea ce se întâmplă în mijlocul naosului în tradiția rusă, sacosul îi este prezentat pe o tavă. Episcopul îl binecuvintează cu amândouă mâinile, după care doi subdiaconi îl ridică pentru ca episcopul să poată săruta crucea de pe spate, îl îmbracă cu acesta și încheie părțile laterale. Epigonatul cu care episcopul a fost îmbrăcat mai devreme este ridicat pe măsură ce sacosul este încheiat, astfel încât să rămână vizibil peste sacos. În timpul îmbrăcării sacosului, protodiaconul cădește și cântă Rugăciunea sacosului:
Marii preoți ai Tăi în slavă vor fi îmbrăcați și sfinții Tăi se vor bucura cu bucurie, întotdeauna, acum și pururea și-n vecii vecilor. Amin.
Această rugăciune este identică cu aceea spusă de preot când se îmbracă cu felonul, cu excepția faptului că în loc de „marii preoți ai Tăi”, un preot spune simplu: „preoții Tăi”.
În unele tradiții, un episcop poate alege să slujească Liturghia „ca preot”, ceea ce înseamnă că el nu se îmbracă în toate veșmintele episcopale și nici nu folosește dicherul și tricherul (lumânările liturgice). Atunci, în loc de sacos, episcopul îmbracă un felon, cu un epitrahil mic peste umeri și epigonatul pe-o parte. În acest caz, episcopul va îmbrăca întotdeauna Panaghia (engolpionul în care este reprezentată Maica Domnului) și va sta pe un covoraș rotund cunoscut sub numele de vultur datorită faptului că pe el este reprezentată (brodată sau imprimată) imaginea unui vultur. De asemenea, în aceste cazuri unele momente ale slujbei nu se slujesc ca atunci când este de față episcopul.
