Gheorghe Sinaitul

Sfântul Gheorghe Sinaitul a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai în secolul al VI-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 11 martie.

Viața

Sfântul Gheorghe trăia în cuvioșie la mănăstirea din Muntele Sinai în timpul împăratului Iustinian (527-565). Într-o zi, când și-a arătat în rugăciune dorința de a merge să se împărtășească în biserica Învierii Domnului din Ierusalim, o putere dumnezeiască l-a făcut să parcurgă într-o clipă distanța de doisprezece zile de mers care separa mănăstirea sa din Sinai de Orașul Sfânt, și a primit Sfânta Împărtășanie din mâinile patriarhului Petru (524-552). După Sfânta Liturghie, patriarhul i-a cerut iconomului său, Mina, să invite pe acest călugăr sinaitic la masă. Dar când a venit momentul mesei, acesta nu a putut fi găsit. Supărat, Patriarhul a scris atunci la mănăstirea Sinai să se plângă de călugărul care nu a răspuns invitației sale. Părinții mănăstirii, surprinși, au trimis apoi la patriarh trei călugări să mărturisească că Gheorghe nu părăsise mănăstirea, iar acesta din urmă a confirmat într-o scrisoare că, timp de șaptezeci de ani, nu a părăsit niciodată Muntele Sinai și nu s-a dus în Palestina. În același timp, Gheorghe i-a anunțat Patriarhului că trebuie să se întâlnească din nou peste șase luni, pentru a nu se mai despărți. Și într-adevăr, după trecerea celor șase luni, și călugărul și patriarhul au adormit în Domnul.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras