Antifon: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Liturghie)
(Liturghie)
Linia 9: Linia 9:
 
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
 
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
  
Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]], adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă, cel de-al treilea antifon provine din [[Fericiri]].
+
Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]], adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din [[Fericiri]].
  
 
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiule, Unule Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor.
 
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiule, Unule Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor.

Versiunea de la data 24 octombrie 2008 14:37

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din psalmi (sau propoziţii din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conţin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradiţională a cântărilor interpretate de două coruri care îşi răspund unul altuia antifonic.

În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvenţă, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave.

Liturghie

Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de antifoane.

După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului şi lui Iisus Hristos. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii.

Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 (Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul) şi Psalmii 145/146 (Laudă, suflete al meu, pe Domnul). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din Fericiri.

În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al Împăratului Iustinian, Fiule, Unule Născut. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a unul din Sfânta Treime pentru mântuirea oamenilor.

Izvoare

Legături externe