Anastasie Crimca: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața: referințe)
Linia 26: Linia 26:
 
Născut în jurul anului 1560, Anastasie Crimca (numele său la naștere era '''Ilie''', primind numele [[monah]]al '''Anastasie''' după ce s-a [[călugăr]]it) era fiul unui negustor bogat din Suceava, nepot de soră al al vestitului boier Luca Stroici.
 
Născut în jurul anului 1560, Anastasie Crimca (numele său la naștere era '''Ilie''', primind numele [[monah]]al '''Anastasie''' după ce s-a [[călugăr]]it) era fiul unui negustor bogat din Suceava, nepot de soră al al vestitului boier Luca Stroici.
  
Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei. Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu [[Mănăstirea Dragomirna]].
+
Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908. p. 125</ref> Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu [[Mănăstirea Dragomirna]].
 
 
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==

Versiunea de la data 28 ianuarie 2021 09:53

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

IPS Anastasie Crimca
Anastasie Crimca.JPG
Afiliere canonică
(jurisdicție)
Biserica Ortodoxă Română
Funcția episcopală
Reședință  Suceava
Titlul   Mitropolit al Moldovei
Formulă de adresare   IPS
Perioada   1608–1629
Predecesor   Teodosie Barnovschi
Succesor   Anastasie II
Cariera ecleziastică
Hirotonire preot   înainte de 1599
Hirotonire episcopală   iunie 1600
Episcopi consecratori  
Titluri precedente
(scaune episcopale)
 
Episcop al Rădăuților (1600)
Episcop al Romanului (1606-1608)
Alte funcții  
Date personale
Data nașterii   1560
Locul nașterii   Suceava
Data morții   19 ianuarie 1629
Locul morții   Suceava

Anastasie Crimca (n. 1560, Suceava - d. 19 ianuarie 1629, Suceava) a fost mitropolit al Moldovei între anii 1608–1629. Important cărturar de la sfârșitul secolului XVI - începutul secolului XVII, el este și ctitorul Mănăstirii Dragomirna.

Viața

Autoportret-miniatură dintr-un liturghier (1610)

Născut în jurul anului 1560, Anastasie Crimca (numele său la naștere era Ilie, primind numele monahal Anastasie după ce s-a călugărit) era fiul unui negustor bogat din Suceava, nepot de soră al al vestitului boier Luca Stroici.

Într-un document din februarie 1587, apare ca „Ilie diac”. Respectivul document este un act de danie al voievodului Petru Șchiopu (Domn al Moldovei între 1574-1579 și 1582-1591) pentru „Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava”, a siliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac al cazacilor asupra Moldovei.[1] Doi ani mai târziu, i se schimbă dania, la cererea sa, cu moșia Dragomirești, unde va ctitori mai târziu Mănăstirea Dragomirna.

Scrieri

Note

  1. Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908. p. 125

Surse

Legături externe

Casetă de succesiune:
Anastasie Crimca
Precedat de:
Teodosie Barnovschi
Mitropolit al Moldovei
1608–1629
Urmat de:
Anastasie II