Biserica Ortodoxă a Chinei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 3 decembrie 2018 14:16, autor: Cristianm (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în China
Istoria
Biserica Chinei
Misiunea Ortodoxă Rusă în China
Ortodoxia în China (cronologie)
Sfinți
Mitrofan Ji
Martirii Chinei
Ioan de Manchuria
Ioan Maximovici
Guri (Karpov)
Figuri majore
Iakinf (Bichurin) de Beijing
Paladie (Kafarov) de Beijing
Inochentie (Figurovski) de Beijing
Episcopi chinezi
Vasile (Shuan) de Beijing
Simeon (Du) de Shanghai
Preoți
Maxim Leontiev
Alexander (Du) Lifu
Elias Wen
Michael (Wang) Quansheng
Evangelos (Lu) Yaofu
Jonah (Mourtos)
Dionisie (Pozdniaev)
Dioceze
Dioceza Beijingului (istorică)
Dioceza Harbinului (istorică)
Dioceza Shanghaiului (istorică)
Dioceza Tianjinului (istorică)
OMHKSEA
Biserici istorice
Toți Sfinții Martiri ai Beijingului
Catedrala Sf. Sofia
Biserica Buna Vestire din Harbin
Catedrala Siguranței Păcătoșilor
Biserici existente, dar fără preot
Biserica Acoperământul Maicii Domnului
Biserica Sf. Nicolae
Parohia Sf. Serghie de Radonej
Maica Domnului 'Bucuria Tuturor celor Întristați'
Biserici active
Catedrala Sf. Luca
Biserica Sfânta Treime
Frăția Sinții Apostoli Petru și Pavel
Instituții
Frăția Ortodoxă a Tuturor Sfinților din China
Edit this box

Biserica Ortodoxă Chineză era o Biserică Ortodoxă autonomă din China. Înainte de Revoluţia Culturală, numărul membrilor săi era estimat la douăzeci de mii.

Începuturile creştinismului chinez

Creştinismul a fost pentru prima dată introdus în China prin intermediul unei misiuni a Bisericii Asiriene a Răsăritului, în anul 635, eveniment înregistrat pe Stela nestoriană din Xi'an.

Ortodoxia a apărut în China din Siberia, în anul 1685. În acel an, Împăratul Kangxi a relocat locuitorii oraşelor ruseşti de graniţă pe care le înglobase în China. Maxim Leontiev, un preot care a mers cu el, a sfințit prima biserică ortodoxă din Beijing. În primul secol şi jumătate de prezenţă ortodoxă în China, Biserica nu a atras mulţi credincioși. Se spune că în 1860 nu erau mai mult de 200 de ortodocşi în Beijing, inclusiv descendenţii ruşilor naturalizaţi.

Cu toate acestea, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a făcut eforturi susţinute. Misiunea Spirituală a Bisericii Ruse din Beijing a fost binecuvântată cu un cler evlavios și învățat. S-au făcut numeroase traduceri de materiale religioase în chineză.

Misiunea a publicat patru volume de cercetări în domeniul sinologiei în anii 1850 şi 1860. Doi clerici au devenit binecunoscuţi studenţior în domeniu, Părintele Yakiuf Bichurin, şi arhimandritul Palladius, care a realizat şi un dicţionar foarte valoros.

Răscoala boxerilor în 1898-1900, o revoltă anti-occidentală şi anti-misionară din China a generat atacuri violente asupra convertiţilor la creştinism. Şi ortodocşii chinezi au fost tăiaţi cu sabia; în fiecare an, în luna iunie, se face pomenirea celor 222 de chinezi martirizați, împreună cu Părintele Mitrofan, în anul 1900 în timpul răscoalei, aşa cum putem vedea în icoana Sfinţilor Mucenici ai Chinei. În ciuda revoltei, după 1902 existau 32 de biserici ortodoxe în China, cu aproape 6000 de aderenţi. De asemenea, Biserica administra mai multe şcoli şi orfelinate.

În 1949, 106 biserici ortodoxe erau încă deschise în China. În general, enoriașii acestor biserici erau ruşi refugiaţi, iar chinezii erau în jur de 10000 de persoane. Revoluţia culturală a distrus tânăra Biserică Ortodoxă aproape complet.

Conducătorii misiunii ruse

Episcopi ai Bisericii Ortodoxe Autonome a Chinei

Ortodoxia astăzi

Guvernul Republicii Populare Chineze a recunoscut oficial cinci comunităţi religioase: budismul, catolicismul, islamul, protestantismul şi taoismul, dar nu şi creştinismul ortodox. Obstacolul politic major este teama guvernului că forţe politice externe – în acest caz, în principal din Rusia – pot ajunge să aibă influenţă în China.

Câteva comunităţi ortodoxe, cele mai multe formate din bătrâni, continuă să se reunească la Beijing şi în nord-estul Chinei (inclusiv Heilongjiang), pe cât se pare cu acordul tacit al guvernului. Până în 2005, exista un preot; totuşi, câţiva chinezi studiază în prezent în seminarii ortodoxe din Rusia, cu intenţia de a deveni preoţi activi.

Două foste biserici ortodoxe din Shanghai erau folosite, până de curând, ca restaurante şi baruri de noapte.

În acest timp, încă de la începutul secolului XXI, Biserica activează liber în Hong Kong (unde Patriarhia Ecumenică l-a trimis pe Mitropolitul Nikitas) şi Taiwan (unde ieromonahul Iona (Mourtos) conduce o biserică misionară) sub jurisdicţia Mitropoliei Ortodoxe de Hong Kong şi Asia de Sud-Est.

Minorităţi naţionale ortodoxe în China

Cu toate că mulţi au adoptat lamaismul, care este curentul principal al budismului tibetan Mahayana, evenkii din Rusia şi din China sunt un popor tradiţional ortodox. Împreună cu verii lor eveni şi alte câteva triburi din Siberia sau China, aceștia sunt dintre puținele popoare din Asia care urmează nominal credinţa creştină ortodoxă, pe care au adoptat-o voluntar (nefiind obligaţi să facă acest lucru, cum se întâmplase în cazul altor popoare) în timpul expansiunii ruse în Siberia. De asemenea, există aproximativ 3000 de evenki în împrejurimile provinciei Heilongjiang.

Ortodoxia este și religia practicată de minoritatea rusă din China.


Biserici Ortodoxe autocefale și autonome
Biserici autocefale
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim
Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA*
Biserici autonome
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina*
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe.


Sursa

Legături externe

Lecturi suplimentare

(ISBN10: 0-7734-5886-7; ISBN13: 978-0-7734-5886-4; 288 p.)