Iustin Pârvu

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Părintele Iustin Pârvu (n. 10 februarie 1918, satul Poiana Largului, judeţul Neamț - d. 16 iunie 2013[1]) a fost un renumit duhovnic şi stareţ al Mănăstirii Petru Vodă (jud. Neamţ).

Biografie

În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate în Mănăstirea Durău, din Moldova. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti.[2] Ulterior va ajunge la seminarele din Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 va avea loc tunderea sa în monahism (ritual de introducere în cadrul monahismului), iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot. A primit hirotonia la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-Al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecând prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă.[3]

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 si 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Iustin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos.[3]

După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu era însă alta cu Părintele Iustin. Astfel, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele soseşte în satul Petru Voda. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Voda - judeţul Neamt, pe care o închină martirilor români din închisorile comuniste. Manastirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.[3]

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecu­vantarea păr­in­telui, „Revista Atitudini”.

Părintele Iustin Pârvu a decedat la 16 iunie 2013.[4]

Cărţi

  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu şi morala unei vieţi câştigate - 2007
  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o misiune românească şi creştină - 2008
  • Adrian Alui Gheorghe - Părintele Iustin Pârvu: o viaţă de mărturisitor - 2009
  • Iustin Pârvu: Daruri duhovniceşti - 2010

Referinţe

  1. ↑ Jurnalul.ro - Observator: Părintele Justin Pârvu a murit, accesat 17 iunie 2013.
  2. ↑ Asociaţia Rost - Părintele Iustin Pârvu - Repere biografice
  3. ↑ 3,0 3,1 3,2 CrestinOrtodox.ro - Părintele Iustin Pârvu
  4. ↑ Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a trecut la Domnul și Mîntuitorul nostru, accesat 17 iunie 2013.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Iustin_Pârvu&oldid=47959”