Eugenia
Sfânta Cuvioasă Fecioară Muceniţă Eugenia (sau Evghenia) a trăit în secolul al III-lea la Roma şi la Alexandria. A pătimit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, primind martiriul prin tăierea capului cu sabia.
Biserica Ortodoxă o prăznuieşte la data de 24 decembrie.
Viaţa şi mucenicia
Sf. Muceniţă Eugenia s-a născut la Roma, însă încă din copilărie l-a urmat pe tatăl ei, Filip, la Alexandria, unde acesta fusese trimis de către împăratul Commodus (180-192) în funcţia de guvernator al Egiptului (la acea dată provincie romană).
Eugenia a primit o educație aleasă și era remarcată pentru frumuseţea ei şi buna dispoziţie pe care o împărtăşea şi celor din jur. Mulți tineri din familii ilustre au cerut mâna ei, dar ea nu voia încă să se căsătorească.
După ce a citit epistolele Sf. Apostol Pavel, Eugenia a fost atât de impresionată încât a început să-şi dorescă din tot sufletul să devină şi ea creştină. Deoarece tatăl ei i-a interzis cu desăvârşire acest lucru, Eugenia a părăsit în taină casa părintească, îmbrăcată în straie bărbăteşti (pentru a nu fi recunoscută) şi însoţită de doi servitori credincioşi - Protus şi Hyacinthus. A fost botezată de către Helenus, episcopul de atunci al cetăţii antice Heliopolis.[1] Episcopul Helenus a trimis-o la o mănăstire; deoarece în acele timpuri nu existau încă mănăstiri pentru femei, Eugenia şi-a păstrat straiele bărbăteşti, ascunzând faptul că era femeie. Mai târziu, ea a devenit chiar stareţ al acelei mănăstiri.
Imnografie
Tropar, glasul al 4-lea:
- Mieluşeaua Ta, Iisuse, Eugenia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc, şi împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
Condac, glasul al 4-lea:
- De slava cea trecătoare a lumii fugind, pe Hristos L-ai iubit, păzind nevătămat bunul neam al sufletului tău, muceniţă de Dumnezeu înţelepţită, Eugenia prealăudată!
Fragment din Acatistul Sfintei Muceniţe Eugenia[2]:
Condacul 1:
Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate de frumuseţea cântării de psalmi te-ai rănit, şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Cuvioasă fecioară, Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Icosul 1:
Din rânduiala dumnezeiască înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:
Bucură-te, ceea ce nume de bun neam ai purtat;
Bucură-te, că frumoasă la chip fiind şi vitează cu duhul te-ai arătat;
Bucură-te, că înţelepciunea cea elinească şi filozofia ritorilor cu înlesnire ai învăţat;
Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi cu bogăţia nu ai primit;
Bucură-te, că fecioria cea curată ai râvnit;
Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască Epistolele Sfântului Apostol Pavel ai citit;
Bucură-te, că de la el ai aflat că unul este Dumnezeu cel adevărat;
Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;
Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână omenească te-ai lepădat;
Bucură-te, că cele trecătoare ai lăsat;
Bucură-te, că de Mirele tău Hristos ai fost înţelepţită;
Bucură-te, purtătoare de cunună preafericită;
Bucură-te, Muceniţa Eugenia, de Dumnezeu binecuvântată!
Iconografie
Note
- ↑ St. Eugenia, accesat 12 octombrie 2012
- ↑ Acatistul Sfintei Eugenia
