Biserica Sfânta Treime „Ghencea” (București)
| |
| Localizare | Bucureşti |
| Jurisdicție | Arhiepiscopia Bucureştilor |
| Hram | Sfânta Treime |
| Sfințire | 11 noiembrie 1934 |
| Ctitor | Ştefan Ionescu-Troicea şi alţi enoriaşi |
| Stil arhitectonic | neo-românesc |
| Arhitect | Virginia Andreescu-Haret, Jean Pompilian |
| Pictor | Prof. Gheorghe Popescu, Nuni Dona |
| Suprafață | |
| Înălțime | |
| Site oficial | http://www.sfantatreimeghencea.ro/ |
Biserica Sfânta Treime „Ghencea” este o biserică din Bucureşti, aflată la intersecţia străzii Sebastian cu Calea 13 Septembrie. Are hramul Sfânta Treime şi a fost ridicată în perioada 1925-1934 pe locul vechii biserici a satului Lupeşti, care data din anul 1820. Slujba târnosirii bisericii s-a făcut la 11 noiembrie 1934 de către un sobor de preoţi în frunte cu Patriarhul Miron Cristea.
Istoric
Pe locul unde se află acum Biserica Sfânta Treime „Ghencea”, se afla în vechime o mică biserică, a cărei primă atestare documentară datează din anul 1820.
Vechea biserică fusese ridicată de către Necula Bacănu şi alţi negustori, pe terenul cedat de Mănăstirea Radu Vodă, cea care era proprietara întregului sat Lupeşti, aşa cum se numea pe atunci acestă zonă. Biserica a purtat numele „Lupeşti” câţiva zeci de ani, nume pe care apoi şi l-a schimbat în Biserica „Ghencea” (în anul 1853 deja se numea „Biserica Ghencii, ce-i zice şi Lupeşti”. Este foarte interesantă această titulatură, mai ales că, ulterior, întreg cartierul, cu cimitirul actual Ghencea şi cu alte obiective, aveau să primească acest nume. Printre ctitorii bisericii nu apare nicăieri numele vreunui „Ghencea”. Doar în timpul revoluţiei de la 1821 apare un anume Ghencea, eterist grec, care, probabil, se va fi implicat în adunarea de materiale şi poate şi în lucrările de construire a vechii bisericuţe. Astfel, fără să se ştie exact (deocamdată) cine a fost şi ce a făcut, peste un timp biserica şi întregul cartier a ajuns să îi poarte numele.
Înainte de începerea primului război mondial au început formalităţile pentru construirea unei noi biserici mai încăpătoare donator principal fiind Ştefan Ionescu-Troicea. Războiul şi perioada dificilă de după acesta au împiedicat însă începerea efectivă a construcţiei. Ştefan Ionescu-Troicea a murit în anul 1925. Abia în 1927 s-a pus piatra de temelie a bisericii, a cărei construcţie a durat până în anul 1934. Sumele iniţiale, donate de ctitorul principal au fost completate de către toţi enoriaşii. Biserica a fost construită după planurile întocmite de arhitect Virginia Andreescu-Haret împreună cu arhitect Jean Pompilian. Vechea bisericuţă a fost dărâmată.
Slujba târnosirii bisericii s-a ţinut la 11 noiembrie 1934, deşi ca biserica nu era încă pictată. Sfinţirea bisericii a fost făcută de însuşi Patriarhul de atunci, Miron Cristea, alături de aproape întreg soborul sfintei Mitropolii a Ungro-Vlahiei, condus de către arhiereul Platon Ciosu şi arhimandritul Galaction Cordun.
Renovări
De-a lungul timpului acest sfânt lăcaş a avut nevoie de lucrări de întreținere și reparații.
Astfel, în anul 1969 s-au făcut reparații la acoperișul din tablă a bisericii, care începuse să ruginească.
După cutremurul din 1977, s-au produs o serie de avarii la tencuielile și vopsitoriile interioare și exterioare ale bisericii. Din acest motiv s-au făcut următoarele reparații: refaceri de tencuieli, zugrăveli, astuparea fisurilor şi a găurilor din tencuieli. S-au făcut astfel de lucrări atât pe interior cât și pe exterior, pe turla mare, dar şi unele lucrări simple, de reparații locale.
În anii 1978-1981 s-a făcut restaurarea picturii interioare a bisericii, de către pictorul Iosif Kleber, lucrare continuată de pictorii Alexandru Bucescu şi Aurel Tabacu .
În 1982 s-au făcut lucrări de reparații la învelitoarea bisericii, a turlelor, jghiaburilor și burlanelor, precum și vopsirea lor cu minium de plumb și vopsea de bronz.
După anul 1990 se simțea nevoia unor reparații generale la sfânta biserică - trecuse mai bine de o jumătate de veac de la terminarea ei și, deși era menţinută în bună stare, totuși o reparație generală devenea iminentă. De asemenea, era nevoie şi de o nouă restaurare generală a picturii.
În anul 2004 preotul paroh de atunci, Alexandru Lungu, a făcut un amplu proiect de reparații și consolidare pentru biserică, ce cuprindea atât lucrări de consolidare, cât și de finisaje. În anul 2005 a fost transferat la această biserică preotul Ion Grădincea, care în februarie 2006 a fost numit paroh, după ce părintele Alexandru Lungu s-a retras din această funcție. Noul preot paroh, împreună cu enoriașii, a început strângerea de fonduri pentru renovarea generală a bisericii, atât în mod direct, cât și făcând demersuri pentru obținerea de fonduri de la autoritățile centrale şi locale, ori de la alte persoane cu suflet mare și cu dare de mână. În primăvara anului următor, 2007, se puteau începe deja lucrările de reparații de la biserică. S-a efectuat consolidarea turlei mari, lucrare foarte pretențioasă și dificilă, precum şi refacerea totală a învelitorii, folosindu-se tablă de cupru, dar păstrându-se peste tot vechile forme și modele. De asemenea, s-au făcut lucrări de consolidare prin injectări cu soluții speciale în fisurile mai pronunțate, atât la turla mare cât și în restul zidurilor bisericii. Pe latura sud-estică a Sfântului Altar s-a făcut o consolidare deosebită, cu subzidire, a unei fisuri mai mari. S-a realizat şi instalația de încălzire prin pardoseală, rezolvându-se astfel problema încălzirii în biserică. Totodată s-a făcut și o nouă pardoseală, din marmură de Rușchița.
În prezent se execută restaurarea picturilor interioare ale bisericii.
Descriere arhitectonică
Biserica Sfânta Treime „Ghencea” este una dintre cele mai mari biserici din București, fiind o construcție monumentală în stil neoromânesc. Biserica are dimensiunile 40/16/23 m, având un plan triconic, cu pridvor, vestibul, pronaos, naos cu abside laterale și trei turle octogonale.
Biserica a fost construită după planurile întocmite de arh. Virginia Andreescu-Haret împreună cu arh. Jean Pompilian. Pictura interioară originală, în frescă, a fost realizată între anii 1941-1948 de către pictorii prof. Gheorghe (Ghiță) Popescu și Nuni Dona, în stil neobizantin. Este apreciată ca fiind printre cele mai reușite picturi de acest gen din întreg orientul creștin, așa cum este scris pe o pisanie așezată în interiorul bisericii. Restaurările ulterioare au păstrat cu fidelitate stilul şi trăsăturile picturii originale.
Parohia Sfânta Treime „Ghencea”
Parohia Sfânta Treime „Ghencea” se află în partea de apus a Bucureştilor. Până în anul 1923, parohia Sfânta Treime-Ghencea, se întindea mult mai mult. Era parohia cea mai de margine, în partea de apus a capitalei, iar preoţii ei se îngrijeau de nevoile religioase ale tuturor credincioşilor, răzleţiţi pe o mare întindere. Cu timpul, aceşti credincioşi cu case răzleţe la marginea oraşului, înmulţindu-se, s-a simţit nevoia să se înfiinţeze şi pentru ei parohii, cu biserici şi preoţi, care să-i îngrijească şi, mai ales, să-i păzească de propaganda sectară, care luase un mare avânt la marginile capitalei.
Prima parohie care a luat fiinţă prin dezlipire de la parohia Sfânta Treime-Ghencea, în anul 1923, a fost parohia Cotroceni, căreia i s-a dat în grijă credincioşii din partea de apus şi nord a parohiei, începând de la strada Dobrescu şi cei de dincolo de cimitirul Ghencea. Mai târziu, în anul 1937, din noua parohie Cotroceni, s-a despărţit parohia Parcul Ghencea, cuprinzând pe credincioşii de la apus de cimitirul Ghencea.
Tot din parohia Sfânta Treime-Ghencea, în anul 1930, s-a despărţit parohia „Sfinţii Împăraţi”, în partea de apus – miază-zi, iar în anul 1938, din această parohie s-a dezlipit parohia „Naşterea Maicii Domnului-Ghencea”.
Deci, din parohia Sfânta Treime-Ghencea au mai luat fiinţă următoarele parohii: Cotroceni, Parcul Ghencea, Canal, Lupeasca şi Naşterea Maicii Domnului-Ghencea.
În prezent, parohia Sfânta Treime „Ghencea” cuprinde următoarele cartiere:
- Cartierul Panduri
- Cartierul 13 Septembrie
- Cartierul Sebastian
- Cartierul Lupeasca
- Cartierul Nona Otescu
