Protestantism
Protestantism este o confesiune creştină care apare în istoria Bisericii în sec al XVI-lea, ca o reacţie împotriva papalităţii şi abuzurilor Bisericii Romano-Catolice. Reprezentanţii acestei mişcări au fost Luther, Calvin şi Zwingli care sunt întemeietorii celor trei curente din protestantism: Luteranismul, Calvinismul şi Zwinglianismul
Termenul de protestant provinde de la protestul formulat în 1529, la Speyer, de către cinci principi luterani şi reprezentanţii câtorva oraşe imperiale împotriva edictului de la Worms care împiedica răspândirea luteranismului în Germania[1]
Principiile
1) Singurul izvor de credinţă este Sfânta Scriptură. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă al doilea izvor de credinţă este Sfânta Tradiţie
2) Botezul şi euharistia sunt singurele taine recunoscute. În Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă există şapte taine.
3) Nu recunosc cultul sfinţilor şi al Maicii Domnului. Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă acordă o cinstire înaltă sfinţilor şi Maicii Domnului în calitate de mijlocitori în rugăciune
4) Nu admit posturile şi cultul morţilor
5) Cuvântul, propovăduirea, citirea şi explicarea textului biblic, predica laolaltă cu cântările şi rugăciunea reprezintă esenţa cultului protestant
6) Conducătorii lor religioşi sunt pastorii care sunt persoane laice (căci ei nu recunosc taina preoţiei)
Bibliografie
- Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, pag 396, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Dicţionar Enciclopedic, vol V, Editura Enciclopedică, 2004, ISBN general 973-45-0143-7, vol 5 ISBN 973-45-0472-X
- ↑ Dicţionar Enciclopedic, vol V, pag 531
