Sinodul tâlhăresc de la Efes
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Sinodul "tâlhăresc" de la Efes a fost un sinod local care s-a ținut în anul 449 la Efes (Asia Mică, azi Turcia), în timpul marilor dispute hristologice din secolul al V-lea, având loc între Sinodul III Ecumenic și Sinodul IV Ecumenic. A fost convocat de către împăratul Teodosie al II-lea, al cărui sprijin pentru erezia monofizită era cunoscut.
Cuprins
Istoric - perioada premergătoare
Dovezile istorice din secolele IV şi V prezintă o lungă perioadă de controverse privind natura Domnului nostru Iisus Hristos, numite controversele hristologice. În timpul acestei perioade au apărut unele erezii, printre care şi arianismul, nestorianismul şi monofizismul. Disputele aveau loc mai ales între ierarhii Bisericilor din Biserica din Alexandria, Antiohia şi Constantinopol şi se acutizau mai cu seamă în timpul unor sinoade la care participau şi reprezentanţi ai Bisericii Romei. Rezultatul controverselor era influenţat puternic de împăratul din Constantinopol care avea dreptul de a convoca aceste sinoade.
Primul şi al III-lea sinoade ecumenice au stabilit că arianismul şi nestorianismul sunt erezii şi i-au excomunicat pe capii acestora, Arie şi Nestorie. Excomunicarea şi exilul lui Nestorie au fost puternic influenţate de împărăteasa Pulcheria, sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea. În anul 441, Teodosie, sub influenţa eunucului Hrisafie, a fost convins să o îndepărteze pe sora sa de la curtea imperială. Din acel moment, Teodosie a început să sprijine erezia monofizită, care era promovată de arhimandritul Eutihie şi dePatriarhul Dioscor al Alexandriei (succesorul sfântului Chiril al Alexandriei).
Domnie, Patriarh al Antiohiei a fost primul care a remarcat această greşeală a lui Eutihie. În noiembrie 448, Flavian, Patriarhul Constantinopolului, a convocat un sinod la Constantinopol în care a fost formulată oficial acuzaţia împotriva erorii lui Eutihie, acuzaţie făcută de Eusebiu, episcop de Dorylaeum (Frigia). După ce l-a audiat pe Eutihie, sinodul l-a depus şi excomunicat pentru refuzul de a admite că Hristos, după întrupare, a avut două naturi (cea divină şi cea umană).
La rugămintea făcută împăratului de către Eutihie şi de unii episcopi care îl sprijineau, inclusiv Dioscor, Teodosie a convocat, cu acceptul papei Leon cel Mare, un nou sinod care să stabilească dacă sinodul de la Constantinopol din 448 (cel condus de patriarhul Flavian) îl demisese şi excomunicase pe Eutihie în mod corect.
Lucrările sinodului
Al II-lea Sinod de la Efes, aşa cum a mai fost numit acest sinod, a fost convocat de Împăratul Teodosie al II-lea, lucrările sale fiind prezidate de către patriarhul Dioscor al Alexandriei. Înregistrările păstrate ale şedinţelor citite şi înregistrate la Sinodul de la Calcedon din 451 şi într-o traducere siriacă realizată de un călugăr monofizit oferă informaţii despre cum s-a desfăşurat sinodul. Sinodul a fost dominat de împăratul Teodosie, patriarhul Dioscor şi suporterii monofiziţi ai acestora. Lui Flavian şi altor şase episcopi, care participaseră la sinodul din 448, nu li s-a permis să aibă drept de decizie. Dioscor a ignorat delegaţia Romei şi nu a citit scrisoarea Papei Leon, dar a citit o scrisoare de la Teodosie care solicita prezenţa unui călugăr anti-nestorian, Barsuma. Eutihie a declarat, după ce a făcut o metanie, că el ţine credinţa de la Niceea şi Efes şi că a fost condamnat de Flavian pentru o întorsătură a limbii, dar, el a continuat să susţină o singură fire a lui Hristos. Încercările de a susţine cazul din partea acuzatorilor lui Eutihie, Episcopul Eusebiu de Dorylaeum, au fost refuzate, ca şi încercările lui Flavian. Eutihie a obiectat încercărilor de a citi scrisoarea lui Leon, în timp ce s-a citit o petiţie din partea mănăstirii lui Eutihie, în favoarea lui. La sfârşit, Eutihie a fost declarat ortodox şi reinstalat în preoţia sa.
Flavian a fost demis şi excomunicat şi, în curând, va muri din cauza tratamentului necorespunzător, fiind succedat de Anatolie, un diacon loial lui Dioscor. Eusebiu a fost şi el demis. Sinodul prezidat de Dioscor a continuat prin demiterea multor episcopi care i se opuseseră.
După sinod
Când Papa Leon a primit rapoarte despre sinodul condus de Dioscor şi acţiunile violente ale partizanilor lui el l-a condamnat şi numit Latrocinium, adică sinod tâlhăresc şi a refuzat să-l recunoască pe Anatolie ca Episcop legal de Constantinopol până când nu-şi va explica într-un mod satisfăcător credinţa. Totuşi, Teodosie, a ignorat poziţia lui Leon. În 28 iulie 450, situaţia s-a schimbat radical deoarece Teodosie a murit într-un accident de cal iar sora sa Pulcheria a preluat cârma imperiului şi s-a căsătorit cu generalul Marcian, care a devenit noul împărat. Împărăteasa şi noul împărat se opuneau amândoi învăţăturilor lui Dioscor şi Eutyches. Odată cu schimbarea conducerii imperiului, Anatolie şi mulţi alţi episcopi au condamnat, de asemenea, With the change in imperial leadership Anatolius and many other bishops now also condemned învăţăturilor lui Dioscor şi Eutihie. Ca un pas înainte pentru a clarifica disputele, Marcian a convocat un alt sinod care va avea loc în 451 în Calcedon.
