Siluan de la Schetia

Harta Egiptului monastic

Cuviosul Siluan a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al IV-lea, mai întâi la centrul monastic Schetia din Egipt, apoi în Muntele Sinai, iar în ultima parte a vieții în Palestina. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 18 ianuarie.

Viața

Avva Siluan a fost unul din mari părinți socotiți în prima sau a doua generație de Părinți ai Schetiei. După câteva zeci de ani petrecuți la Schetis, avva Siluan a plecat cu 12 ucenici, între care Marcu, Zaharia (prăznuit de Biserică la 24 martie), Netra (viitor episcop de Faran) și Zinon, în Sinai, către anul 380, unde a fost printre primi întemeietori de așezăminte monahale de aici. După moartea ucenicului său Marcu, avva Siluan a venit în Palestina, la Gherara, la vreo 10 km de cetatea Gazei, împreună cu ucenicii. Aici a ridicat o mănăstire vestită.

Zicerea 4 din capitolul „Pentru îndelunga răbdare și nepomenirea de la rău” (cap. XVIII din Patericul egiptean, colecția tematică) pomenește de prezenta Avvei Silvan în Muntele Panefo, probabil în drumul său spre Sinai.

Măsura sa a fost dintre cele dumnezeiești, iubind lumina necreată mai mult decât pe cea a zilei.

Istoricul Sozomen (VI:32) spune că era de loc din Palestina și că a fost văzut slujit de îngeri, pentru fapta lui cea bună. Rufus (48) îl numește „părintele monahilor" și spune că locul mănăstirii sale din Palestina se chema Aftha, lângă satul Saltos.

Apoftegme

Patericul egiptean - „Pentru avva Siluan”

1. A venit odată avva Siluan și Zaharia, ucenicul lui, la o mănăstire; și i-au făcut pe ei de au gustat puțin mai înainte de a călători. Apoi ieșind ei, a găsit ucenicul lui apă pe cale și dorea să bea. Și i-a zis lui bătrânul: Zahario, post este astăzi. Iar el a zis: Dar n-am mâncat, părinte?! Zis-a bătrânul: Ceea ce am mâncat, era al dragostei; dar noi postul nostru să-l ținem, fiule!

2. Tot acesta șezând odată cu frații, s-a făcut întru uimire și a căzut cu fața la pământ. Și după puțin sculându-se, plângea. L-au rugat frații, zicând: Ce ai, părinte? Iar el tăcea și plângea. Și silindu-l să le spună a zis: Eu la judecată am văzut pe mulți din neamul nostru, că mergeau la muncă și pe mulți dintre mireni că mergeau întru Împărăție. Și plângea bătrânul și nu voia să iasă din chilie. Iar de era silit să iasă din chilie, își acoperea cu culionul fața, zicând: Nu voiesc să văd lumina aceasta vremelnică și care nu are nici un folos!

3. Altădată a intrat Zaharia, ucenicul lui și l-a aflat întru uimire și mâinile lui la cer întinse și închizând ușa, a ieșit. Venind pe la ceasul al șaselea și al nouălea, l-a aflat pe el în același chip. Iar pe la ceasul al zecelea a bătut în ușă. Intrând, l-a aflat liniștindu-se. Și i-a zis lui: Ce îți este astăzi, părinte? Iar el a zis: M-am bolnăvit, fiule. Atunci ucenicul, apucându-i picioarele i-a zis: Nu te voi lăsa, de nu-mi vei spune ce-ai văzut? Și i-a zis bătrânul: Răpit am fost la cer, și am văzut slava lui Dumnezeu și acolo am stat până acum, iar acum am venit.

4. Șezând odată avva Siluan în muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui, la o ascultare și i-a zis bătrânului: Sloboade apa și udă grădina. Iar el ieșind, și-a acoperit fața cu culionul și numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dânsul în acel ceas și văzându-l pe el de departe, a înțeles ce a făcut. Intrând fratele la dânsul, i-a zis: Spune-mi, avvo, pentru ce ți-ai acoperit fața cu culionul și așa udai grădina? Iar bătrânul i-a răspuns: Fiule, ca să nu vadă ochii mei pomii și să se smulgă mintea mea de la lucrarea ei prin dânșii.

5. A venit un frate la avva Siluan în muntele Sinai și văzându-i pe frați lucrând, i-a zis bătrânului: Nu lucrați mâncarea cea pieritoare (Ioan 6, 27), că Maria partea cea bună și-a ales (Luca 10, 42). Zis-a bătrânul ucenicului său: Zahario, dă fratelui o carte și pune-l într-o chilie, care nu are nimic. Când a sosit ceasul al nouălea, fratele lua seama la ușă, dacă vor trimite să-l cheme ca să mănânce. Iar după ce nu l-a chemat nimeni, sculându-se a venit bătrânul și i-a zis: Nu au mâncat frații astăzi, avvo? I-a răspuns lui bătrânul: Da, au mâncat. Și fratele a zis: Pentru ce nu m-ați chemat? I-a zis lui bătrânul: Fiindcă tu om duhovnicesc ești și nu ai trebuință de mâncarea aceasta. Iar noi trupești fiind voim să mâncăm și pentru aceasta lucrăm. Tu partea cea bună ți-ai ales (Luca 10, 42), citind toată ziua și nevrând să mănânci mâncare trupească. Și dacă a auzit acestea, fratele a făcut metanie, zicând: Iartă-mă avvo! I-a zis lui bătrânul: Negreșit, trebuință are și Maria de Marta, căci prin Marta se laudă și Maria.

6. Au întrebat odată unii pe avva Siluan, zicând: Ce fel de viețuire ai făcut, părinte, de ai dobândit înțelepciunea aceasta? Și i-a răspuns: Niciodată n-am lăsat în inima mea vreun cuget care întărâtă pe Dumnezeu.

7. Se spunea despre avva Siluan, că a șezut în chilie pe ascuns, având puțin năut, și până a mâncat numai pe acela a făcut lucru de o sută de site. Și a venit un om din Egipt, având un măgar încărcat cu pâini și bătând la chilia lui, le-a pus. Deci, luând bătrânul sitele, a încărcat măgarul și l-a slobozit.

8. Se spunea despre avva Siluan, că a ieșit Zaharia, ucenicul lui, fără dânsul; și luând pe frați, a mutat gardul grădinii și mai mare l-a făcut. Aflând bătrânul, și-a luat cojocelul său și a ieșit, zicând fraților: Rugați-vă pentru mine! Iar ei văzându-l au căzut la picioarele lui, și au zis: Spune-ne, părinte, ce este, ce ai? Iar el a zis către dânșii: Nu intru înăuntru, nici se pogoară cojocelul de pe mine, până ce nu vei aduce gardul la locul lui cel dintâi. Iar ei au întors gardul și l-au făcut așa cum a fost. Abia așa bătrânul s-a întors la chilia sa.

9. Zis-a avva Siluan: Eu sunt rob și stăpânul mi-a zis: Lucrează lucrul meu și eu te hrănesc! Dar de unde iau, nu căuta: Ori am, ori fur, ori mă împrumut, tu nu căuta. Lucrează numai și te hrănesc. Deci, eu de lucrez, din plata mea mănânc; iar de nu lucrez, milostenie mănânc.

10. A zis iarăși: Vai omului aceluia, care are numele mai mare decât fapta!

11. A întrebat avva Moise pe avva Siluan, zicând: Poate omul în fiecare zi să pună început? Și i-a răspuns bătrânul: De este lucrător, poate și în fiecare zi și în fiecare ceas să pună început bun.

12. A spus cineva din Părinți că s-a întâlnit odată oarecine cu avva Siluan și văzându-i obrazul și trupul strălucind ca al unui înger, a căzut cu fața la pământ. Spunea, de asemenea, că și alții au avut acest dar.

13. Un frate l-a întrebat pe avva Siluan, zicând: Ce voi face, avvo, cum voi câștiga umilință? Că sunt foarte ispitit de trândăvire, de somn și de dormitare. Și când mă scol din somn, mă lupt foarte la cântarea psalmilor și nu pot birui dormitarea, nici psalmi nu zic fără de glas. Și i-a răspuns lui bătrânul: Fiule, a zice tu psalmii cu glas, întâi este mândrie, căci ți se pare că tu cânți, iar fratele tău nu cântă. Al doilea, îți împietrește inima și nu te lasă să te umilești. Deci, de voiești umilința, lasă cântarea. Și când stai făcându-ți rugăciunile tale, să caute mintea ta puterea stihului și să socotești că stai înaintea lui Dumnezeu, a Celui ce încearcă inimile și rărunchii (Psalm 7, 9). Iar când te scoli din somn, mai înainte de toate să slăvească gura ta pe Dumnezeu; apoi citește Crezul și Tatăl nostru. După aceea, începe-ți canonul tău, încet, suspinând și aducându-ți aminte de păcatele tale și de chinul în care va să te muncești. Zis-a fratele: Eu, avvo, de când m-am călugărit, slujba canonului și ceasurile, după rânduiala celor 8 glasuri le cânt. A răspuns bătrânul: Pentru aceasta umilința și plânsul fuge de la tine. Pune în minte pe Părinții cei mari, cum ei nefiind slujitori bisericești și nici glasuri și nici tropare știind, fără numai puțini psalmi, ca niște luminători în lume au strălucit; precum au fost avva Pavel cel prost și avva Pamvo și avva Apollo și ceilalți purtători de Dumnezeu părinți, care și morți au înviat și mari puteri au făcut și stăpânirea cea asupra dracilor au primit-o. Nu cu cântări, tropare și glasuri, ci cu rugăciunea cea cu inima zdrobită și cu post, prin care și frica lui Dumnezeu în inimă crește necontenit și plânsul se întărește, și de tot păcatul curățește pe om iar mintea mai albă decât zăpada o face. Apoi cântarea, pe mulți la cele mai de jos ale pământului i-a pogorât, nu numai mireni, ci și preoți, fiindcă i-au moștenit și în curvie și în alte patimi de rușine i-au prăpăstuit. Deci cântarea este a mirenilor. Pentru aceasta și norodul se adaugă prin biserici. Pune înainte, fiule, câte cete sunt în Cer și nu este scris despre vreuna dintre ele; că cu cele opt glasuri cântă; ci o ceată cântă neîncetat: Aliluia! Alta: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot (Isaia 6, 3), alta: Bine este cuvântată slava Domnului din locul și din casa Sa (Iezechiel 3, 12). Tu dar, fiule; urmează Părinților, de voiești să câștigi umilință în vremea rugăciunii, păzind mintea; pe cât poți, nerăspândită. Iubește smerenia lui Hristos și oriunde mergi, nu te arăta isteț și dascăl, ci ca un prost și ucenic; și Dumnezeu îți va da umilință!

Patericul egiptean - „Pentru îndelunga răbdare și nepomenirea de la rău” (cap. XVIII din colecția tematică)

4. Un frate din Libia a venit la Avva Siluan în muntele Panefo și i-a zis: Părinte, am un vrăjmaș care mi-a făcut multe rele, că și țarina mea, când eram în lume, mi-a răpit-o, și de multe ori m-a vrăjmășit. Iar acum a pornit și oameni otrăvitori să mă omoare, și aș vrea să-l dau în judecată. Zis-a lui bătrânul: Precum te împaci, fiule, fă! Zis-a fratele: Cu adevărat, părinte, de se va pedepsi, îi va fi spre folosul sufletului. Răspuns-a bătrânul: Cum socotești, fiule, fă! Și a zis fratele: Scoală-te, părinte, să facem rugăciune, și voi merge la dregătorul! Deci sculându-se și rugându-se amândoi, când au venit să zică: Și iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri, a zis bătrânul: Și nu ierta nouă greșalele noastre, căci nici noi nu iertăm greșiților noștri! Apoi a zis bătrânului fratele: Nu așa, părinte! Iar bătrânul a zis: Ba așa, fiule! Căci cu adevărat, de vei voi să mergi la dregătorul să-ți facă ție dreptate, Siluan altă rugăciune nu-ți va face ție. Și puind fratele metanie, l-a iertat pe vrăjmașul său.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan)