Hariton Mărturisitorul

Sf. Hariton Mărturisitorul (Menologhionul lui Vasile al II-lea)

Preacuviosul părintele nostru Hariton Mărturisitorul (gr. Χαρίτων ο Ομολογητής) a fost un ascet și sihastru sfânt creștin (m. pe la 350 în Lavra Faran, Palestina), întemeietorul monahismului lavriot în deșertul Iudeii - partea de sud a Palestinei. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 28 septembrie în Biserica Ortodoxă (și cea romano-catolică).

Viața

Sf. Hariton

Cuviosul Hariton s-a născut pe la jumătatea secolului al III-lea în Iconium, în Asia Mică^[1]. În timpul împărăției lui Aurelian (270-276), Hariton, cunoscut în Iconium pentru credința și virtutea lui, a fost arestat, a mărturisit credința și a fost bătut, dar până la urmă a fost eliberat de judecător^[2]. La începutul persecuției lui Dioclețian (303), Hariton a fost din nou arestat, dar a reușit să fugă și să se refugieze în Egipt până la sfârșitul persecuției.

Pe la anul 322, pe când făcea un pelerinaj în Țara Sfântă, Hariton a fost luat prizonier de către tâlhari pe drumul de la Ierusalim la Ierihon care urma valea Qelt (sau Qilt, uneori scris Kelt), într-un loc numit Faran (Wadi el-Paran). Ceata de tâlhari l-a dus în peștera lor, dar peste noapte au murit toți pe când beau vin dintr-o sticlă în care un șarpe și-a vărsat veninul. Luând această întâmplare ca pe un semn de la Dumnezeu, Hariton a rămas timp de mai mulți ani în acea peșteră, în asceză și rugăciune, până pe la anul 330 când înmulțirea ucenicilor îl obligă să întemeieze o lavră la Faran (distrusă de perși la marea invazie de la anul 614).

Căutător de isihie, cuviosul Hariton a plecat din nou în sihăstrie și s-a așezat într-o peșteră retrasă pe Muntele Ispitirii de lângă Ierihon, în locul numit Dukas (sau Duka sau Dok). Și aici însă ucenici s-au adunat în jurul lui, așa încât pe la 340 a întemeiat o a doua lavră, la Duka^[3] (și ea distrusă de perși la 614, și reînființată în anii 1875/95, ca mănăstirea ortodoxă greacă Carantania).

Între anii 340 la 350 sfântul Hariton fuge din nou și mai în sud în căutarea isihiei, și se instalează într-un loc pustiu numit Tekoa, unde cu ucenicii care s-au adunat a întemeiat Mănăstirea Suka („sukkah” însemnând chiar „mănăstire” în limba siriacă). Pe la începutul secolului al VI-lea, mănăstirea Suka primește supranumele de „Vechea Lavră”, în urma unei revolte a monahilor de la Suka contra sfântului Sava cel Sfințit, când unii dintre ei au plecat din Suka și au înființat în apropiere „Noua Lavră”. Și lavra de la Suka a fost distrusă de perși la 614.

Către anul 350, la sfârșitul vieții, sfântul Hariton s-a retras la Lavra Faran și aici și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Posteritatea

Sfântul Hariton a fost contemporan cu sfântul Ilarion cel Mare, cel care a întemeiat monahismul în Gaza și nordul Palestinei, probabil tot prin anii 330-350. Deși influența sfântului Hariton în Palestina a fost mai mare decât a sfântului Ilarion, acesta din urmă s-a bucurat mai târziu de o mai mare notorietate, probabil datorită unei Vita scrisă de Ieronim (către anul 391), și care s-a bucurat de o mare circulație.

O mulțime de sfinți monahi au trăit în lavrele întemeiat de Sf. Hariton de-a lungul timpului (până în 614, când au fost distruse de perși), cum ar fi: Eftimie cel Mare (377-473), Teoctist († 467), Ioan Moshu și mulți alții.

Conform tradiției și a unor indicații de arheologie liturgică, slujba tunderii monahale și ale elemente din Tipiconul ierusalimitean provin din comunitățile înființate de cuviosul Hariton.

Bibliografie

Ierom. Macarie de la Simonopetras, Sinaxar, luna septembrie.
Vita Charitonis, editat de Gérard Garitte, La vie prémétaphrastique de S. Chariton, în: Bulletin de l'Institut historique Belge de Rome 21, Rom 1940, S. 16-46
Vita Charitonis în traducere engleză: Leah Di Segni, The Life of Chariton, în: Ascetic Behavior in Greco-Roman Antiquity: A Sourcebook (Studies in Antiquity and Christianity), hrsg. von Vincent L. Wimbush, Minneapolis 1990, S. 393–421 ISBN 0-8006-3105-6

Legături externe

Note

↑ Iconium, cea mai importantă cetate din Licaonia, este astăzi cetatea Konya din Anatolia centrală.
↑ Unele surse istorice consideră ca Aurelian a fost asasinat înainte de a declanșa persecuția împotriva creștinilor (edictul a fost dat în 274 și asasinarea lui a intervenit în 275) și, ca urmare, sfântul Hariton ar fi suferit în timpul pesecuției lui Dioclețian (către anul 303).
↑ Lavra aceasta ar fi fost contruită pe ruinele cetății hasmoneene și herodiane Dok - cf. Panayiotis Tzamalikos (2012). The Real Cassian Revisited: Monastic Life, Greek Paideia, and Origenism in the Sixth Century. Vigiliae Christianae, Supplements (Book 112). Brill. pp. 82–83. (apud Wikipedia).

[1] Iconium, cea mai importantă cetate din Licaonia, este astăzi cetatea Konya din Anatolia centrală.

[2] Unele surse istorice consideră ca Aurelian a fost asasinat înainte de a declanșa persecuția împotriva creștinilor (edictul a fost dat în 274 și asasinarea lui a intervenit în 275) și, ca urmare, sfântul Hariton ar fi suferit în timpul pesecuției lui Dioclețian (către anul 303).

[3] Lavra aceasta ar fi fost contruită pe ruinele cetății hasmoneene și herodiane Dok - cf. Panayiotis Tzamalikos (2012). The Real Cassian Revisited: Monastic Life, Greek Paideia, and Origenism in the Sixth Century. Vigiliae Christianae, Supplements (Book 112). Brill. pp. 82–83. (apud Wikipedia).

[1]

[2]

[3]

OrthodoxWiki β