Proorocul Ioil

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Proorocul Ioil

Sfântul Prooroc Ioil (ebr. יוֹאֵל – Yōʾēl; gr. Ἰωήλ – Iōḗl) este al doilea din cei doisprezece Profeți Mici din Vechiul Testament. A trăit în secolul al IX-lea sau al VIII-lea î.Hr. în regatul lui Iuda. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 19 octombrie[1].

Viața

Ioil[2] era fiul lui Petuel din seminţia lui Ruvim, din satul Metomoran. El a proorocit în regatului lui Iuda și mai ales la Ierusalim, la o dată greu de determinat din cauza lipsei informațiilor istorice, dar probabil în jurul secolului al VIII-lea î.Hr.

Profeția

Sfântul prooroc Ioil a profeție despre foametea și încetarea jertfelor legii care vor preceda Ziua (venirii) Domnului, și despre patima dreptului prooroc, prin care s-a înnoit spre mântuire tot pământul. Ultima parte a profeției lui este înțeleasă de Biserica creștină timpurie ca o profeție despre trimiterea Duhului Sfânt la Cincizecime și începutul unei noi epoci în istoria Mântuirii neamului omenesc: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor profeți, bătrânii voștri visuri vor visa iar tinerii voștri vedenii vor vedea.” (Ioil 3, 1). Aceste cuvinte sunt citate de sfântul apostol Petru în primul său cuvânt după Pogorârea Duhului Sfânt, în Faptele Apostolilor, capitolul 2.

Surse

Note

  1. Salt ↑ În Martirologiul roman este pomenit pe 13 iulie.
  2. Salt ↑ Sinaxarele ortodoxe apreziază că numele lui se tâlcuieşte dragostea Domnului, sau începătura, sau pârga lui Dumnezeu. Bibliștii observă că numele lui combină numirea lui Yahve cu El (dumnezeu), și propun traducerea „acela pentru care Yahve este Dumnezeu”.
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Proorocul_Ioil&oldid=55362”