Pafnutie de la Schetia

Cuviosul Pafnutie de la Schetia a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea la centrul monastic Schetia din Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 25 septembrie.

Viața

Avva Pafnutie, care are un capitol dedicat în Patericul egiptean („Pentru Avva Pafnutie”), a fost preotul Schitului / Schetia și ucenicul Avvei Macarie Egipteanul. În Schit / Schetia i-a urmat Avvei Isidor în preoție, avându-l pe Avva Ioan Colov ca iconom al bisericii, iar pe Avva Daniil ca diacon.

S-a săvârșit înainte de anul 400, în vârstă de peste 90 de ani, luptând pentru păstrarea așezămintelor bătrânilor primelor generații.

Deși era pustnic și, pentru aceea, era nevoit sa se întrețină singur, ajunsese la desăvârșita necâștigare și sărăcie; s-a nevoit cu sârg, nedorind a schimba până în ziua morții chilia sa aflată la 5 mile de biserică.

Sfântul Ioan Casian (Convorbiri 18:15) adaugă că pentru hotărârea sa de a stărui în fapta bună i se spunea „Bivolul” (gr. Boubala - bivol sălbatic).

Este pomenit și în Lavsaiconul lui Paladie, în cap. 18 și cap. 47.

Apoftegme din Patericul egiptean

Pentru avva Pafnutie

1. A zis avva Pafnutie: călătorind pe o cale, mi s-a întâmplat de am rătăcit din pricina negurii și m-am aflat aproape de sat. Și am văzut pe unii că se împreunau fără rușine. Așa am stat, rugându-mă pentru păcatele mele. Și iată, îngerul a venit, având sabie și mi-a zis: Pafnutie, toți cei ce judecă pe frații lor, de această sabie vor pieri; iar tu pentru că nu ai judecat, ci te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu, ca și cum tu ai făcut păcatul, pentru aceasta numele tău s-a scris în Cartea celor vii.

2. Se spunea despre avva Pafnutie că degrabă nu bea vin. Dar călătorind odată s-a aflat într-o ceată de tâlhari și i-a găsit pe ei bând vin. Deci îl cunoștea pe el mai marele tâlharilor și îl știa că nu bea vin. Văzându-l tare ostenit, a umplut un pahar cu vin și luând sabia în mână, i-a zis bătrânului: de nu vei bea, te omor. Și cunoscând bătrânul că porunca lui Dumnezeu va să facă și vrând să-l câștige, a luat și a băut. Iar mai marele tâlharilor și-a cerut iertare de la el, zicând: iartă-mă, avvo, că te-am necăjit! Și a zis bătrânul: cred lui Dumnezeu, că pentru paharul acesta va face cu tine milă și în veacul de acum și în cel viitor. Zis-a mai marele tâlharilor: Cred lui Dumnezeu că de acum nu voi mai face rău nimănui. Și a câștigat bătrânul toată ceata, lăsându-și voia sa lui Dumnezeu.

3. A zis avva Pimen că zicea avva Pafnutie: în toate zilele vieții bătrânilor, de două ori pe lună mă duceam la dânșii, având până la dânșii depărtare ca douăsprezece mile și tot cugetul îl spuneam lor și nimic altceva nu-mi ziceau, decât aceasta: în orice loc vei merge, nu te număra pe tine și vei fi odihnindu-te.

4. Era un frate la Schit cu avva Pafnutie și era luptat spre curvie și zicea: de voi lua zece muieri, nu-mi împlinesc pofta mea. Iar bătrânul îl mângâia zicând: nu, fiule, războiul este al dracilor. Și n-a ascultat fratele, ci s-a dus în Egipt și și-a luat muiere. Iar după o vreme s-a întâmplat de s-a suit bătrânul în Egipt și s-a întâlnit cu el, care ducea o coșniță cu scoici. Iar bătrânul nu l-a cunoscut, dar el i-a zis lui: eu sunt cutare, ucenicul tău! Și văzându-l bătrânul în necinstea aceea, a plâns și i-a zis: cum ai lăsat cinstea aceea și ai venit în necinstea aceasta? Însă luat-ai cele zece muieri? Și suspinând a zis: cu adevărat, una am luat și mă chinuiesc cum să o satur de pâine. I-a zis lui bătrânul: vino iarăși cu noi! Și a întrebat: este pocăință, avvo? Este, i-a răspuns bătrânul. Așa, lăsând toate, a mers după dânsul și intrând în Schit, din cercare s-a făcut călugăr iscusit.

5. Unui frate ce ședea în pustia Tebaidei, i-a venit cuget, zicând: ce șezi fără de roadă? Scoală-te, du-te la chinovie și acolo vei face roade! Și sculându-se, a venit la avva Pafnutie și i-a vestit lui cugetul. Și i-a zis lui bătrânul: du-te, șezi în chilia ta și fă o rugăciune dimineața, una seara și una noaptea; și când ți-e foame, mănâncă și când ți-e sete, bea și când îți este somn, dormi și rămâi în pământ pustiu și nu te apleca la cuget. A venit încă și la avva Ioan de i-a vestit graiurile lui avva Pafnutie. Și a zis avva Ioan: nu face nicidecum rugăciuni ci numai șezi în chilia ta. Și sculându-se, a venit la avva Arsenie și i-a vestit lui toate. Atunci i-a zis lui bătrânul: ține precum părinții ți-au zis, că mai mult decât acestea nu am ce să-ți zic. Și încredințându-se, s-a dus.

Pentru maica Sara

9. A trimis maica Sara la avva Pafnutie, zicând: Lucrul lui Dumnezeu ai făcut că ai lăsat să se necinstească fratele tău? Și a zis bătrânul: Ca cel ce fac lucrul lui Dumnezeu, treabă nu am cu nimeni.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981, p. 270-272
• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• Pateric Egyptean, ed. Sofia, București, 2011 (diortosit, completat și adnotat de monahul Filotheu Bălan), p. 233-234.