'''Chivotul''' (tradus cutie sau casetăgr. κιβωτός, ἡ, κιβώτιον, τό — ''o kivoto, to kivotion''), numit și '''artoforiu''' sau '''artofor, din grecescul ''' (gr. αρτοφόριον) sau '''pixidă''' sau '''tabernacol''', tradus „cutie” sau tabernacol) „casetă”, are două sensuri, unul liturgic actual și altul vechi, antic (Chivotul [[Decalog|Legii]]), din vremea exodului israeliților din Egipt.

În sens actual , chivotul este o cutie în formă de bisericuță, făcută din metal și păstrată pe [[Sfânta Masă]], având în interior o altă cutie, mai mică, din metal prețios, în care se păstrează [[Sfânta Împărtășanie]] pentru bolnavi și copii, sfințită în [[Săptămâna Mare#Joia Mare|Joia Mare]] a fiecărui an și pregătită pentru a fi depusă în Chivot în a treia zi de Paște. În chivot se mai păstrează și Sfântul [[Agneț]] pentru [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]], de la sfințire, până la folosirea lui.  Chivotul aminteşte de vasul (năstrapa de aur) cu mană care se păstra în Chivotul (sau Sicriul) Legii din [[Templul din Ierusalim|templul]] [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. Despre simbolismul lui, un mare scriitor creştin — Paul Evdokimov — scrie: „Tabernacolul (Chivotul) conținând Trupul și Sângele Domnului, va fi pus pe Sfânta Masă, ceea ce o transformă în mormântul sfărâmat de puterea [[Învierea Domnului|învierii]]“.

* [[Ene Braniște ]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag. 101, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2