Predică: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
Linia 1: Linia 1:
 
{{liturghia}}
 
{{liturghia}}
În tradiția ortodoxă, '''omilia''' sau '''predica''' este o parte esențială a [[Sfânta Liturghie|Liturghiei Euharistice]] și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.
+
În tradiția ortodoxă, '''omilia''' sau '''predica''' sau '''cazania''' este o parte esențială a [[Sfânta Liturghie|Liturghiei Euharistice]] și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.
  
În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei [[Evanghelie|Evanghelii]] se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui [[preot]] co-slujitor sau a unui [[diacon]], însă niciodată nu este încredințată unui [[Laicat|laic]]. Când slujește un [[episcop]], predica este ținută de acesta.
+
În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei [[Evanghelie|Evanghelii]] se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui [[preot]] co-slujitor sau a unui [[diacon]], însă foarte rar este încredințată unui [[Laicat|laic]] (mai ales când acesta este profesor de [[Teologie]] sau un student în Teologie deja avansat în studii). Când slujește un [[episcop]], predica este ținută de acesta.
  
 
De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale [[Praznic|sărbătorii]] respective sau poate fi despre [[Sfânt]]ul zilei.
 
De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale [[Praznic|sărbătorii]] respective sau poate fi despre [[Sfânt]]ul zilei.
Linia 9: Linia 9:
  
 
În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.
 
În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.
 +
 +
Începând cu secolul al XVII-lea în Țările Române au început să apară colecții de predici sau cazanii, care erau adunate într-o carte care a păstrat uneori până astăzi numele de Cazanie sau Cazanii. Când preotul nu rostea predică, se citeşte Cazania. Prima carte de predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în 1642, la Govora, tradusă în lb. română de către [[ieromonah]]ul Silvestru și boierul cărturar Udriște Năsturel, care face și o Predoslovie (adică Prefață). Cazania cuprindea: „tălmăcirea Evangheliilor la dumincile de peste an, la sărbătorile împărătești și ale [[sfinți]]lor“. În 1643, [[Varlaam al Moldovei|Varlaam, Mitropolitul Moldovei]], tipărește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea Cazanie, cu titlu integral: „Carte românească de învățătură la Dumenecele de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari“. Cazania lui Varlaam este o traducere prelucrată de el după mai multe izvoare grecești și slavone, după cum însuși menționează: „din multe Scripturi tălmăcită“.
  
 
==Legături către omilii==
 
==Legături către omilii==
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
 
*[[:en:Homily|OrthodoxWiki:Homily]]
 
*[[:en:Homily|OrthodoxWiki:Homily]]
 
+
*Pr.Prof.Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  
 
[[Categorie:Liturgică]]
 
[[Categorie:Liturgică]]

Versiunea de la data 30 iunie 2023 15:37

Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Anamneza
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

În tradiția ortodoxă, omilia sau predica sau cazania este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.

În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă foarte rar este încredințată unui laic (mai ales când acesta este profesor de Teologie sau un student în Teologie deja avansat în studii). Când slujește un episcop, predica este ținută de acesta.

De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei.

Unele predici au devenit parte din Sfânta Tradiție a Bisericii așa cum sunt Omiliile Pascale ale Sfântului Ioan Gură de Aur, citite la sfârșitul Utreniei de Sfintele Paști.

În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.

Începând cu secolul al XVII-lea în Țările Române au început să apară colecții de predici sau cazanii, care erau adunate într-o carte care a păstrat uneori până astăzi numele de Cazanie sau Cazanii. Când preotul nu rostea predică, se citeşte Cazania. Prima carte de predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în 1642, la Govora, tradusă în lb. română de către ieromonahul Silvestru și boierul cărturar Udriște Năsturel, care face și o Predoslovie (adică Prefață). Cazania cuprindea: „tălmăcirea Evangheliilor la dumincile de peste an, la sărbătorile împărătești și ale sfinților“. În 1643, Varlaam, Mitropolitul Moldovei, tipărește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea Cazanie, cu titlu integral: „Carte românească de învățătură la Dumenecele de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari“. Cazania lui Varlaam este o traducere prelucrată de el după mai multe izvoare grecești și slavone, după cum însuși menționează: „din multe Scripturi tălmăcită“.

Legături către omilii

Surse

  • OrthodoxWiki:Homily
  • Pr.Prof.Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2