Macarie al II-lea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(→‎Viața)
m (→‎Viața: leg. int.)
Linia 6: Linia 6:
 
S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în [[slavona bisericească]].
 
S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în [[slavona bisericească]].
  
−
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref> Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu [[Maxim Brancović]] (viitorul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]] între anii 1505–1508 și care a fost [[Proslăvire|canonizat]] mai târziu de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]<ref>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), p. 317.</ref>), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 535.</ref>
+
În anul 1507, domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]], l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a [[Cărți de cult|cărților de cult]].<ref name=enciclo297>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.</ref> Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu [[Maxim Brancović]] (viitorul [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungro-Vlahiei]] între anii 1505–1508 și care a fost [[Proslăvire|canonizat]] mai târziu de [[Biserica Ortodoxă Sârbă]]<ref>''Enciclopedia orașului Târgoviște'' (2012), p. 317.</ref>), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 535.</ref>
  
 
Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la [[Mănăstirea Dealu]], lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 536.</ref> Prima tipăritură realizată aici a fost un [[Liturghier]], cunoscut în istorie ca „''Liturghierul lui Macarie''” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.<ref name=dictionarul>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 258.</ref> Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.<ref>Iorga (1908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 70.</ref>
 
Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la [[Mănăstirea Dealu]], lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.<ref>Păcurariu (1991), ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', p. 536.</ref> Prima tipăritură realizată aici a fost un [[Liturghier]], cunoscut în istorie ca „''Liturghierul lui Macarie''” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.<ref name=dictionarul>Păcurariu (2002), ''Dicționarul Teologilor Români'', p. 258.</ref> Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.<ref>Iorga (1908), ''Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', p. 70.</ref>

Versiunea de la data 11 mai 2023 12:59

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Liturghierul tipărit de Macarie în 1508 (prima pagină)

Ieromonahul Macarie a fost un călugăr sârb, tipograf remarcabil, care a realizat primele tipărituri de pe teritoriul actual al României: Liturghierul (1508), Octoihul (1510) și Tetraevanghelul (1512).

Viața

S-a născut spre sfârșitul secolului al XV-lea în Zeta (partea de sud a actualului stat Muntenegru). După ce a intrat în cinul monahal, a fost trimis la Veneția pentru a învăța meșteșugul de tipograf. După ce s-a întors în Muntenegru a activat la Cetinje (capitala istorică a țării), unde a tipărit mai multe cărți în slavona bisericească.

În anul 1507, domnul Țării Românești, Radu cel Mare, l-a chemat la Târgoviște, pentru a realiza tipărituri care să ajute la o mai bună organizare a Bisericii, precum și la consolidarea prestigiului Bisericii ca principal sprijin al statului. Macarie a răspuns acestei chemări, unul dintre motivele pentru care și-a părăsit locurile natale fiind faptul că cea mai mare parte a Muntenegrului, inclusiv Cetinje, fusese cucerită de Imperiul Otoman. El și-a dat seama că în Țara Românească, unde otomanii nu se amestecau în religia localnicilor, avea șanse reale de a-și continua opera de tipărire a cărților de cult.[1] Este posibil ca el să fi ajuns la Târgoviște odată cu Maxim Brancović (viitorul mitropolit al Ungro-Vlahiei între anii 1505–1508 și care a fost canonizat mai târziu de Biserica Ortodoxă Sârbă[2]), chemat și el de Radu cel Mare la Târgoviște.[3]

Din inițiativa lui Radu cel Mare, sprijinitor al Bisericii și al culturii, Macarie a început lucrarea sa de tipărire de cărți în limba slavonă la Mănăstirea Dealu, lângă Târgoviște, devenind astfel primul tipograf din țările române.[4] Prima tipăritură realizată aici a fost un Liturghier, cunoscut în istorie ca „Liturghierul lui Macarie” (1508) și care este prima carte tipărită pe teritoriul actual al României.[5] Deși în limba slavonă, această carte este importantă și semnificativă nu numai ca fiind prima tipăritură din țările române, dar și ca primă carte de cult tipărită pentru cerințele clerului ortodox.[6]

Ulterior, Macarie a mai tipărit la Mănăstirea Dealu încă două cărți în limba slavonă: Octoihul (în 1510[7]) și Tetraevanghelul (în 1512)[8], acesta din urmă fiind și prima ediție tipărită a evangheliilor în alfabet chirilic și în limba slavonă bisericească apărută în Europa.[9]

Tipărituri realizate

  • Octoih, Cetinje, 1494
  • Psaltire cu tâlc, Cetinje, 1495
  • Molitvenic, Cetinje, 1493-1495
  • Liturghier, Târgoviște, 1508
  • Octoih, Târgoviște, 1510
  • Tetraevanghel, Târgoviște, 1512

Note

  1. ↑ Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), Macarie Ieromonahul, p. 297.
  2. ↑ Enciclopedia orașului Târgoviște (2012), p. 317.
  3. ↑ Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 535.
  4. ↑ Păcurariu (1991), Istoria Bisericii Ortodoxe Române, p. 536.
  5. ↑ Păcurariu (2002), Dicționarul Teologilor Români, p. 258.
  6. ↑ Iorga (1908), Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, p. 70.
  7. ↑ Octoih slavonesc 1510, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 9 mai 2023
  8. ↑ Evangheliar slavonesc 1512, Institutul Național al Patrimoniului: Catalogul colectiv al cărții vechi românești, accesat 11 mai 2023
  9. ↑ Das Tetraevangelium des Makarije aus dem Jahre 1512. Der erste kirchenslavische Evangelien-Druck. Faksimile-Ausgabe / Besorgt und eingeleitet von H. Miklas unter Mitwirkung von S. Godorogea und Ch. Hannick. Paderborn-München-Wien-Zürich: Ferdinand Schöningh, 1999. ISBN 978-3-506-71668-2.

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor, Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908
  • Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, ISBN 973-9130-08-9
  • Mircea Păcurariu, Dicționarul Teologilor Români, Editura Enciclopedică, București, 2002, ISBN 973-45-0409-6
  • Mihai Stan (coord.), Enciclopedia orașului Târgoviște, ediția a II-a, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, ISBN 978-973-712-679-5
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Macarie_al_II-lea&oldid=54338”