'''Miruitorul''' (gr. ''aleiptron'' sau ''bikion'') este un [[Obiecte liturgice|obiect de cult]] folosit pentru „miruirea” (ungerea cu ulei sfinţit, în semnul crucii) a credincioşilor, după încheierea unor slujbe bisericeşti ([[Sfânta Liturghie|Liturghia]], [[Litia]], [[Privegherea de toată noaptea|Privegherea]] sau [[Acatist]]ele), de obicei la slujbele din [[Praznic|sărbătorile]] cu priveghere şi [[polieleu]]<ref>În tradiția practică liturgică românească, miruirea s-a generalizat și se face aproape peste tot la sfârșitul fiecăreia slujbe comune (sfânta liturghie, vecernia, utrenia, acatistul), ca binecuvântare înainte de plecarea credincioșilor.</ref>. Este un obiect de metal în formă de pană sau bețișor, de 10-15 cm lungime, terminat la un capăt cu o mică [[cruce]]. Este folosit frecvent împreună cu un păhăruţ făcut din acelaşi metal în care se pune mirul, dar [[preot]]ul îi poate mirui pe credincioşi şi cu uleiul sfinţit dintr-o [[candelă]] aflată în apropiere sau la o icoană, sau cu uleiul sfințit de la sfântul [[maslu]]. Miruitorul se păstrează de obicei în biserică agăţat de tetrapodul pe care este aşezată [[icoana]] de [[hram]] a bisericii sau a sfântului (ori sărbătorii) zilei (de obicei în [[naos]], în partea dreaptă).

Miruitorul se mai poate folosi şi în cadrul slujbei [[Botez]]ului, la săvârşirea [[Mirungere|Mirungerii]].