Cărțile deuterocanonice: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(denumiri alternative, mica reformulare)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Cărţile deuterocanonice''' (gr. Δευτεροκανονικά) sunt zece din cărţile din [[Vechiul Testament]] care sunt necanonice<ref>Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001</ref><ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref> neinspirate de [[Duhul Sfânt]]<ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref>, dar considerate de ortodocși folositoare pentru citit.<ref>Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001</ref><ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref> Ele sunt acceptate în textul biblic al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], dar nu sunt acceptate de protestanţi.
+
'''Cărţile deuterocanonice''' (gr. Δευτεροκανονικά), numite şi '''necanonice''' sau '''anagignoskomena''' (gr, ἀναγιγνωσκόμενα, ''bune de citit'') sunt zece din cărţile incluse în [[Vechiul Testament]] (versiunea [[Septuaginta]]) care sunt considerate necanonice<ref>Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001</ref><ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref>, neinspirate de [[Duhul Sfânt]]<ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref>, dar care sunt acceptate de ortodocși ca folositoare sau edificatoare (de unde termenul "bune de citit").<ref>Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001</ref><ref>,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329</ref> Ele sunt acceptate în textul biblic al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], dar nu sunt acceptate de protestanţi.
  
 
==Cărți necanonice dar folositoare==
 
==Cărți necanonice dar folositoare==

Versiunea de la data 23 ianuarie 2013 16:46

Cărţile deuterocanonice (gr. Δευτεροκανονικά), numite şi necanonice sau anagignoskomena (gr, ἀναγιγνωσκόμενα, bune de citit) sunt zece din cărţile incluse în Vechiul Testament (versiunea Septuaginta) care sunt considerate necanonice[1][2], neinspirate de Duhul Sfânt[3], dar care sunt acceptate de ortodocși ca folositoare sau edificatoare (de unde termenul "bune de citit").[4][5] Ele sunt acceptate în textul biblic al Bisericii Ortodoxe, dar nu sunt acceptate de protestanţi.

Cărți necanonice dar folositoare

Valeriu Anania a scris o introducere la cele zece cărți ale Bibliei, numindu-le ,,necanonice” și arătând că ele ele nu reprezintă izvoare de credință, fiind doar lecturi folositoare și plăcute:

,,Introducere la Cărţile necanonice

În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s'a consemnat faptul că, pe lângă cele 35 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14, numite necanonice, ele oferind lectura unor texte folositoare şi plăcute, dar fără ca acestea să constituie izvoare de credinţă.” [6]

În ,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, manual pentru Facultățile Teologice, la pag 328 se vorbește pe larg despre aceste cărți care sunt numite ,,necanonice”. La pag 329 se spune că ,,potrivit decretelor sinoadelor și părerilor Sfinților părinți.....a) ele nu sunt inspirate b) ele sunt folositoare și edificatoare c) ele sunt superioare producțiilor literaturii profane d) ele trebuie să facă parte din textul Bibliei e) ele trebuie destinate ca lectură pentru catehumeni” (V. Tarnavschi)În același manual se mai spune că în ediția Sfântului Sinod din 1944 a Bibliei ele erau numite ,,cărți și fragmente necanonice” (pag 328)[7]

Termenul „deuterocanonic”

Cuvântul deuterocanonic provine din cuvintele greceşti deutero şi canona care înseamnă "al doilea canon", cu referire la faptul că aceste cărți erau incluse în canonul alexandrin al Septuagintei, dar nu și în cel iudaic.

Chiril al Ierusalimului le numește ήσσονος κύρους των πρωτοκανονικών - „proto-canonice de un prestigiu mai mic”.

Cărțile deuterocanonice

Cele zece cărți numite deuterocanonice sunt:

  • Cartea lui Tobit
  • Cartea Iuditei
  • Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul)
  • Cartea lui Baruh
  • I Macabei
  • II Macabei
  • III Ezdra
  • IV Ezdra
  • Rugăciunea regelui Manase
  • Epistola lui Ieremia

Note

  1. ↑ Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001
  2. ↑ ,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329
  3. ↑ ,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329
  4. ↑ Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001
  5. ↑ ,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329
  6. ↑ Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001
  7. ↑ ,,Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329

Bibliografie

Biblia în traducerea lui Valeriu Anania, pag 1209, Introducere la cărțile necanonice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ISBN 973-9332-86-2, 2001, http://www.dervent.ro/biblia.php

Studiul Vechiului Testament”, de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4, manual pentru Facultățile Teologice, pag 328-329

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Cărțile_deuterocanonice&oldid=32318”