Maxim (Minkov) al Bulgariei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(traducere)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
Preafericitul '''Maxim (Minkov)''', [[patriarh]]ul Bulgariei, este actualul [[primat]] al [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Ortodoxe Bulgare]].
  
−
Preafericitul '''Maxim (Minkov)''', [[patriarh]]ul al Bulgariei, este actualul [[primat]] al [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Bisericii Ortodoxe Bulgare]].
+
==Viața==
 +
Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut [[29 octombrie]] 1914 în satul Oreşak, lângă oraşul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile şcolii primare din satul natal şi a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani.  A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia şi apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universităţii din Sofia.  
  
−
==Viața==
+
Pe [[13 decembrie]] 1941 a fost [[tundere|tuns în monahism]], primind numele de Maxim (în cinstea Sf. [[Maxim Mărturisitorul]]), apoi a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[ierodiacon]], apoi [[ieromonah]]. Între 1950 şi 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.
−
His Holiness Maxim was born Marin Naydenov Minkov on [[29 octombrie]], 1914 in the village of Oreshak, near the town of Troyan. Marin received his theological education at the Sofia Seminary of St. John of Rila and the Orthodox Theological Department of Sofia University.  
+
 
 +
Între anii 1955 şi 1960 a fost secretar al [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]]. În 1956, a fost hirotonit [[episcop]] de Branit. În 1960, a fost ales [[Mitropolit]] de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor şi redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă şi transformată în muzeu de autorităţile comuniste) în anul 1968 şi a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul oraşului Pernik.
 +
 
 +
La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe [[4 iulie]] 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum şi în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.
  
−
In 1941, he was [[tonsure]]d and received the name Maxim and then entered the [[Holy Orders]]. In 1955, he was named secretary general of the [[Holy Synod]]. In 1956, he was [[consecration of a bishop|consecrated]] with the titular Bishop of Branit. In 1960, he was elected [[Metropolitan]] of Lovech, and then on [[July 4]], 1971, he was elected Patriarch of Bulgaria.
+
Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia şi al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum şi a perioadei de tranziţie care a urmat-o.  
  
−
Patr. Maxim led the Church of Bulgaria during much of the period of the communist dictatorship and the transition of Bulgaria to a non-communist state. During much of this period the Church of Bulgaria was split into to warring Synods.
+
==Controverse==
 +
După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulţi ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ şi alegându-şi un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forţelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe şi mai mulţi alţi ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcţie, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegraţi în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident şi-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.  
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
Linia 18: Linia 23:
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=?|
 
înainte=?|
−
titlu=Mitropolit de Lovech|
+
titlu=Mitropolit de Loveci|
 
ani=1960-1971|
 
ani=1960-1971|
 
după=?}}
 
după=?}}
Linia 27: Linia 32:
 
după=—}}
 
după=—}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
 +
 +
==Surse==
 +
*[[:en:Maksim (Minkov) of Bulgaria|OrthodoxWiki:Maksim (Minkov) of Bulgaria]]
 +
*[[w:Maxim of Bulgaria]]
 +
*bg: [http://www.bg-patriarshia.bg/index.php?file=patriarch.xml Patriarhul Bulgariei], biografie pe siteul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
*[http://www.novinite.com/view_news.php?id=98346  Head of Bulgarian Orthodox Church Patriarch Maksim]
+
*en: [http://www.novinite.com/view_news.php?id=98346  Head of Bulgarian Orthodox Church Patriarch Maksim]
−
*[http://www.orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/bulgaria/current.htm#maxim_patr Listing] at the Orthodox Research Institute
+
*en: [http://www.orthodoxresearchinstitute.org/resources/hierarchs/bulgaria/current.htm#maxim_patr Listing] at the Orthodox Research Institute
−
*[[w:Patriarch Maxim of Bulgaria|''Patriarch Maxim of Bulgaria'' at Wikipedia]]
+
*en: [[w:Patriarch Maxim of Bulgaria|''Patriarch Maxim of Bulgaria'' at Wikipedia]]
−
*[http://bulch.tripod.com/boc/mainpage.htm The Official Web-site of the Bulgarian Orthodox Church]
+
*en: [http://bulch.tripod.com/boc/mainpage.htm The Official Web-site of the Bulgarian Orthodox Church]
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea de la data 13 iulie 2011 19:46

Preafericitul Maxim (Minkov), patriarhul Bulgariei, este actualul primat al Bisericii Ortodoxe Bulgare.

Viața

Patriarhul Maxim (bg. Патриарх Максим) s-a născut 29 octombrie 1914 în satul Oreşak, lângă oraşul Troyan, primind la botez numele de Marin. Marin Naidenov Minkov a urmat cursurile şcolii primare din satul natal şi a intrat în mănăstire ca frate începător la vârsta de doisprezece ani. A urmat cursurile Seminarului „Sf. Ioan de la Rila” din Sofia şi apoi la Departamentul de Teologie Ortodoxă al Universităţii din Sofia.

Pe 13 decembrie 1941 a fost tuns în monahism, primind numele de Maxim (în cinstea Sf. Maxim Mărturisitorul), apoi a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah. Între 1950 şi 1955 a slujit ca reprezentant al Bisericii Bulgariei la Moscova.

Între anii 1955 şi 1960 a fost secretar al Sfântului Sinod. În 1956, a fost hirotonit episcop de Branit. În 1960, a fost ales Mitropolit de Loveci. În această calitate a contribuit la revenirea monahilor şi redeschiderea mănăstirii Rila (care fusese închisă şi transformată în muzeu de autorităţile comuniste) în anul 1968 şi a împiedicat distrugerea bisericii Sf. Ioan de la Rila din centrul oraşului Pernik.

La moartea Patriarhului Chiril al Bulgariei, a fost ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare pe 4 iulie 1971. După alegerea sa, Patriarhul Maxim a făcut o serie de vizite Bisericilor Ortodoxe surori, precum şi în parohiile ortodoxe bulgare de peste hotare.

Patriarhul Maxim a devenit doctor honoris causa al Academiei Teologice „Sf. Clement din Orhrida” din Sofia şi al Academiei Spirituale din Moscova. A publicat mai multe volume de predici. Patriarhul Maxim a condus Biserica Bulgariei în cea mai mare parte a perioadei comuniste, precum şi a perioadei de tranziţie care a urmat-o.

Controverse

După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Bulgară s-a confruntat cu o schismă profundă. Învinuindu-l pe Patriarhul Maxim de colaborarea cu regimul comunist, mai mulţi ierarhi bulgari s-au rupt de Biserica Ortodoxă Bulgară, constituind un Sinod alternativ şi alegându-şi un nou Patriarh, cu sprijinul politic al guvernului Uniunii Forţelor Democrate. Schisma s-a perpetuat până în 1998. Bisericile Ortodoxe surori au continuat să recunoască autoritatea Patriarhului Maxim asupra Bisericii Ortodoxe din Bulgaria. În 1998 a avut loc la Sofia un Sinod interortodox la care au participat majoritatea întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe şi mai mulţi alţi ierarhi. S-a hotărât rezolvarea schismei bulgare: Patriarhul Maxim rămânea în funcţie, iar membrii Sinodului dizident urmau să fie reintegraţi în Sinodul Bisericii Bulgariei, ca episcopi titulari. Reconcilierea nu a durat mult, iar Sinodul dizident şi-a urmat drumul separat. Noul conducător al Sinodului dizident, Mitropolitul Inochentie, s-a arătat favorabil reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Bulgară.

Casetă de succesiune:
Maxim (Minkov) al Bulgariei
Precedat de:
? 		Episcop de Branit
1956-1960 		Urmat de:
?
Precedat de:
? 		Mitropolit de Loveci
1960-1971 		Urmat de:
?
Precedat de:
Cyril (Markov) 		Patriarh al Bulgariei și mitropolit al Sofiei
1971-present 		Urmat de:
—



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Maxim_(Minkov)_al_Bulgariei&oldid=24875”