Evanghelie (liturgică): Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(+imagine)
Linia 4: Linia 4:
  
 
== Rol în Biserică ==
 
== Rol în Biserică ==
 +
[[Image:Gospel cover.jpg|thumb|right|200px|Evanghelia este adesea îmbrăcată în coperţi din metale preţioase, bogat împodobite]]
 
În mod tradiţional, ortodocşii nu acoperă niciodată Evanghelia în piele - pielea unui animal mort -, deoarece cuvintele lui Hristos sunt considerate a fi dătătoare de viaţă. Pieile de animale amintesc, de asemeni, de Căderea omului, când Dumnezeu le-a făcut haine din piele lui [[Adam]] şi [[Eva|Evei]], în urma neascultării lor ([[Cartea Facerii|Geneza]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=3#21 3,21]. Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] vorbeşte despre Hristos ca ''Noul Adam''  ([[Epistola I către Corinteni|I Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=15 15,22 şi 47-49)]), iar ortodocşii Îl percep pe Hristos ca venind sa îmbrace lumea în hainele primordiale de lumină pe care Adam şi Eva le-au pierdut în Paradis. După tradiţie, Evanghelia este îmbracată în aur, elementul pământesc care simbolizeaza cel mai bine slava Raiului. Dacă aurul nu este disponibil, ea poate fi îmbrăcată şi în pânză.
 
În mod tradiţional, ortodocşii nu acoperă niciodată Evanghelia în piele - pielea unui animal mort -, deoarece cuvintele lui Hristos sunt considerate a fi dătătoare de viaţă. Pieile de animale amintesc, de asemeni, de Căderea omului, când Dumnezeu le-a făcut haine din piele lui [[Adam]] şi [[Eva|Evei]], în urma neascultării lor ([[Cartea Facerii|Geneza]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=25&cap=3#21 3,21]. Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] vorbeşte despre Hristos ca ''Noul Adam''  ([[Epistola I către Corinteni|I Corinteni]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=12&cap=15 15,22 şi 47-49)]), iar ortodocşii Îl percep pe Hristos ca venind sa îmbrace lumea în hainele primordiale de lumină pe care Adam şi Eva le-au pierdut în Paradis. După tradiţie, Evanghelia este îmbracată în aur, elementul pământesc care simbolizeaza cel mai bine slava Raiului. Dacă aurul nu este disponibil, ea poate fi îmbrăcată şi în pânză.
  

Versiunea de la data 4 aprilie 2011 02:17

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


În Biserica Ortodoxă, Evanghelia (gr. Εύαγγέλιον, Evangélion) sau Evangheliarul este un obiect al cultului liturgic. Evanghelia este considerată ca o icoană a lui Hristos, şi este cinstită ca şi icoanele.

Rol în Biserică

Evanghelia este adesea îmbrăcată în coperţi din metale preţioase, bogat împodobite

În mod tradiţional, ortodocşii nu acoperă niciodată Evanghelia în piele - pielea unui animal mort -, deoarece cuvintele lui Hristos sunt considerate a fi dătătoare de viaţă. Pieile de animale amintesc, de asemeni, de Căderea omului, când Dumnezeu le-a făcut haine din piele lui Adam şi Evei, în urma neascultării lor (Geneza 3,21. Sf. Apostol Pavel vorbeşte despre Hristos ca Noul Adam (I Corinteni 15,22 şi 47-49)), iar ortodocşii Îl percep pe Hristos ca venind sa îmbrace lumea în hainele primordiale de lumină pe care Adam şi Eva le-au pierdut în Paradis. După tradiţie, Evanghelia este îmbracată în aur, elementul pământesc care simbolizeaza cel mai bine slava Raiului. Dacă aurul nu este disponibil, ea poate fi îmbrăcată şi în pânză.

Evanghelia se găseşte în mijlocul Sfintei Mese din Altar, după cum şi Sfânta Cruce a lui Hristos a fost aşezată în mijlocul Pământului. Această poziţionare a Evangheliei reprezintă, de asemeni, activitatea lui Hristos la momentul Creaţiei (Altarul pătrat reprezentând lumea văzută). Evanghelia stă pe Antimis, care se află tot timpul pe masa Altarului, la fel cum şi Hristos va rămâne în Biserică până la sfârşitul lumii. Matei 28,20).

Folosirea în timpul Liturghiei

Sfânta Liturghie începe atunci când preotul ridică Sfânta Evanghelie şi face semnul Sfintei Cruci cu ea asupra Altarului. Evanghelia este purtată în procesiune în anumite momente, însoţită de lumânări, cel mai frecvent în timpul Vohodului Mic[1], moment care precede citirea Apostolului şi a Evangheliei. Evanghelia mai este purtată în cadrul Procesiunii Sfintei Cruci de Paşti şi la Botezul Domnului. După citirea Evangheliei, preotul îi binecuvintează pe credincioşi cu aceasta. La Utrenia de Duminică, după citirea Evangheliei, toţi se apropie să cinstească Sfânta Carte şi să primească binecuvântarea preotului sau a episcopului.

Folosirea în alte ocazii

De câte ori un creştin răsăritean merge la Spovedanie o va face în faţa Evangheliei şi a Crucii. În ţările de tradiţie ortodoxă, atunci când o persoană face un legământ sau o promisiune, de obicei, o face în faţa Evangheliei şi a Crucii.

Aproape de sfârşitul Sfintei Taine a Mirungerii, persoana sau persoanele care sunt unse îngenunchează iar Cartea Evangheliei este deschisă şi pusă pe capul lor cu scrisul în jos, în timp ce preotul care slujete spune Rugăciunea Evangheliei.

Când este hirotonit un episcop, el îngenunchează, îşi apropie fruntea de masa Altarului iar Sfânta Evanghelie este deschisă şi pusă cu scisul în jos peste gâtul lui, în timp ce episcopii care îl hirotonesc îşi pun mâinile pe Evanghelie şi spun Rugăciunea de Hirotonire.

Când se întâlneşte un sinod de episcopi, adesea, o Evanghelie este aşezată într-un loc proeminent, ceea ce arată că Însuşi Hristos prezidează peste acea întânire.

Când este înmormântat un preot sau episcop, el este înmormântat împreună cu Evanghelia, ca o indicaţie a vocaţiei sale de a propovădui Evanghelia tuturor oamenilor.

Dispunerea textelor

Cartea Evangheliei conţine citirile de la Vecernie, Sfânta Liturghie, Molifte şi alte slujbe. În tradiţia greacă, Cartea Evangheliei conţine textele în ordinea citirii de-a lungul anului liturgic, cu o secţiune la sfârşit care conţine citirile de la Utrenie, sărbători şi ocazii speciale. În tradiţia rusă, Evanghelia conţine textul complet al celor patru Evanghelii canonice în ordinea canonică (Matei, Marcu, Luca, Ioan), cu notaţii pe margine care indică începutul şi sfârşitul fiecărei citiri şi cu un tabel al citirilor la sfârşit. Ocazional, conţine texte aranjate ale citirilor complexe, cum ar fi Cele Doisprezece Evanghelii citite la Utrenia din Vinerea Mare.

A se vedea şi

Note

  1. În ritul bizantin, praporii şi crucile procesionale sunt şi ele folosite în timpul Vohodului Mic. În ritul răsăritean (rusesc), crucile şi steagurile procesionale sunt folosite doar atunci când slujeşte un episcop.

Legături externe