Adam și Eva: Diferență între versiuni
IoanC (Discuție | contribuții) m |
(completări şi legături) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | + | [[Image:Pascha.jpg|150px|thumb|[[Hristos]] ridicându-i pe Adam şi Eva din mormânt, în această [[icoană]] a [[Învierea Domnului|Învierii]].]] | |
+ | '''Adam şi Eva''' au fost, după [[Cartea Facerii]], primul bărbat şi prima femeie creaţi de către Dumnezeu. În [[Septuaginta]] (deşi nu în texte liturgice sau în icoane), soţia lui Adam este prezentată cu numele de ''Zoe'' ("viaţă"). | ||
− | + | Adam şi Eva sunt în principal amintiţi în contextul [[Căderea omului|Căderii]]. Ei sunt amintiţi prin suferinţa de care au avut parte împreună datorită [[păcat]]ului lor: au mâncat din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Adam este identificat, în mod tradiţional, ca fiind singurul responsabil de intrarea păcatului în lumea umană, dar în descrierea creaţiei, atât Adam cât şi Eva sunt prezentaţi ca fiind creaţi fără nici un fel de subordonare unul faţă de celălalt. Astfel, locul lui Adam nu este de stăpân peste Eva, ci mai degrabă de reprezentant al familiei. În acest fel, ea este egalul lui, chiar dacă păcatul primordial al omului este pus pe umerii lui. | |
− | |||
− | + | Cât priveşte locul lor în [[teologie]], Adam şi Eva sunt punctul de plecare pentru [[antropologie]], care este doctrina firii omenirii. Pe lângă acestea, în termeni de [[soteriologie]], Adam şi Eva sunt consideraţi prototipul lui Hristos şi al Maicii Domnului, care sunt astfel Noul Adam şi Noua Evă. | |
− | + | Cu toate că acest cuplu este reamintit, de obicei, prin păcatul lor, multe icoane ale [[Învierea Domnului|Învierii]] îl prezintă pe Hristos ridicându-i pe Adam şi Eva din mormintele lor. În multe reprezentări de tipul [[Icoana tuturor sfinţilor]], ei sunt pictaţi închinându-se tronului lui Dumnezeu, iar [[nimb]]ul tradiţional, care semnifică sfinţenia, este reprezentat rotund în jurul capetelor lor. De asemenea, există multe referinţe liturgice la izbăvirea prin Hristos a "primilor-creaţi". Astfel, tradiţia bisericii poate fi luată ad-litteram pentru faptul că ei se numără printre cei mântuiţi. Cu toate acestea, Adam şi Eva sunt prezentaţi destul de des pentru a indica căderea umanităţii ca întreg, în special prin contrast cu [[Iisus Hristos]], Noul Adam. Această reprezentare figurată îi face pe mulţi să îi vadă ca unelte literare necesare descrierii unei realităţi pierdute în preistorie dar care este necesară auto-revelării lui Dumnezeu în Hristos. | |
− | + | [[Image:Expulsion from Eden.JPG|frame|left|Alungarea din Rai]]Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Adam şi Eva şi alungarea lor din Rai în [[Duminica Izgonirii lui Adam din Rai]], ultima zi din [[Triod#Săptămânile de pregătire|perioada premergătoare]] Postului Mare. Credincioşii au astfel oportunitatea să vadă starea de cădere omului ca fiind inerentă, beneficiile postului pe care primii noştri părinţi l-au ignorat şi faptul că consecinţele acestei nesupuneri sunt moartea spirituală şi distrugerea. | |
− | |||
− | [[Image:Expulsion from Eden.JPG|frame|left|Alungarea din Rai]]Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Adam şi Eva şi alungarea din Rai în [[Duminica | ||
==Vezi şi== | ==Vezi şi== |
Versiunea de la data 16 octombrie 2010 07:24
Adam şi Eva au fost, după Cartea Facerii, primul bărbat şi prima femeie creaţi de către Dumnezeu. În Septuaginta (deşi nu în texte liturgice sau în icoane), soţia lui Adam este prezentată cu numele de Zoe ("viaţă").
Adam şi Eva sunt în principal amintiţi în contextul Căderii. Ei sunt amintiţi prin suferinţa de care au avut parte împreună datorită păcatului lor: au mâncat din Pomul Cunoaşterii Binelui şi Răului. Adam este identificat, în mod tradiţional, ca fiind singurul responsabil de intrarea păcatului în lumea umană, dar în descrierea creaţiei, atât Adam cât şi Eva sunt prezentaţi ca fiind creaţi fără nici un fel de subordonare unul faţă de celălalt. Astfel, locul lui Adam nu este de stăpân peste Eva, ci mai degrabă de reprezentant al familiei. În acest fel, ea este egalul lui, chiar dacă păcatul primordial al omului este pus pe umerii lui.
Cât priveşte locul lor în teologie, Adam şi Eva sunt punctul de plecare pentru antropologie, care este doctrina firii omenirii. Pe lângă acestea, în termeni de soteriologie, Adam şi Eva sunt consideraţi prototipul lui Hristos şi al Maicii Domnului, care sunt astfel Noul Adam şi Noua Evă.
Cu toate că acest cuplu este reamintit, de obicei, prin păcatul lor, multe icoane ale Învierii îl prezintă pe Hristos ridicându-i pe Adam şi Eva din mormintele lor. În multe reprezentări de tipul Icoana tuturor sfinţilor, ei sunt pictaţi închinându-se tronului lui Dumnezeu, iar nimbul tradiţional, care semnifică sfinţenia, este reprezentat rotund în jurul capetelor lor. De asemenea, există multe referinţe liturgice la izbăvirea prin Hristos a "primilor-creaţi". Astfel, tradiţia bisericii poate fi luată ad-litteram pentru faptul că ei se numără printre cei mântuiţi. Cu toate acestea, Adam şi Eva sunt prezentaţi destul de des pentru a indica căderea umanităţii ca întreg, în special prin contrast cu Iisus Hristos, Noul Adam. Această reprezentare figurată îi face pe mulţi să îi vadă ca unelte literare necesare descrierii unei realităţi pierdute în preistorie dar care este necesară auto-revelării lui Dumnezeu în Hristos.
Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Adam şi Eva şi alungarea lor din Rai în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, ultima zi din perioada premergătoare Postului Mare. Credincioşii au astfel oportunitatea să vadă starea de cădere omului ca fiind inerentă, beneficiile postului pe care primii noştri părinţi l-au ignorat şi faptul că consecinţele acestei nesupuneri sunt moartea spirituală şi distrugerea.