Grigorie al Nissei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Învățătura despre îndumnezeire și epectază: +imagine)
Linia 25: Linia 25:
 
==Învățătura despre îndumnezeire și epectază==
 
==Învățătura despre îndumnezeire și epectază==
 
[[Fișier:Gregory of Nyssa Menologion.jpg|thumb|left|330px|Imagine din ''Menologhionul'' împăratului Vasile al II-lea]]
 
[[Fișier:Gregory of Nyssa Menologion.jpg|thumb|left|330px|Imagine din ''Menologhionul'' împăratului Vasile al II-lea]]
Dacă [[monahism]]ul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') și despre epectază (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale [[Mistică|misticii]] și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Moise]], care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – ''Viața lui [[Moise]]. Tratat de desăvârșire în virtute'', Theorie II, 227).
+
Dacă [[monahism]]ul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre [[îndumnezeire]] (gr. ''theosis'') și despre epectază (gr. ''epektasis'' = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale [[Mistică|misticii]] și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. ''anábasis'') este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. ''katharsis''), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este [[Proorocul Moise|Moise]], care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – ''Viața lui Moise. Tratat de desăvârșire în virtute'', Theorie II, 227).
  
 
==Moaștele Sf. Grigorie al Nissei==
 
==Moaștele Sf. Grigorie al Nissei==

Versiunea de la data 20 decembrie 2021 11:09

Sfântul Grigorie al Nissei
Icoana Sfântului Grigorie al Nissei
Date personale
Naștere 335
Mutare la Domnul (†) 384
Localizare Nissa, Cappadocia
(Imperiul Roman)
Naționalitate
Date cult
Tip ierarh, teolog
Data canonizării
Prăznuire la data de 10 ianuarie
Proclamare pan-ortodoxă
Biserici patronate

Sfântul Grigorie al Nissei (335-384) nu a fost nici un mare administrator al Bisericii și un legislator al vieții monastice ca fratele său, Sfântul Vasile cel Mare († 1 ianuarie), nici un predicator prestigios și un poet ca Sfântul Grigorie de Nazianz († 25 ianuarie). El a luat-o totuși înaintea tuturor Părinților și scriitorilor bisericești din secolul al IV-lea ca fiind cel mai erudit teolog speculativ al timpului, ca mistic și chiar „Părinte al misticii”.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 10 ianuarie.

Grigorie, episcop al Nissei

În anul 371, la vârsta de 35 de ani, Grigorie este ales episcop al Nissei, un târgușor din pustia Cappadociei ce depindea de scaunul mitropolitan al Cezareei, unde era arhiepiscop fratele său, Vasile. Nepriceput în politica și administrația bisericească – ca orice mistic autentic – sfântul devine repede victima mașinațiunilor ereticilor arieni din părțile locului. Aceștia, profitând de naivitatea și nevinovăția lui, îi încurcă gestiunea financiară a episcopiei, apoi îi înscenează un proces de deturnare de fonduri și obțin depunerea lui din scaunul episcopal în anul 376. Dar doi ani mai târziu, în 378, la moartea împăratului arian Valens, dreptatea este restabilită și Sfântul Grigorie se reîntoarce la Nissa, unde poporul îi face o primire triumfală.

„Stâlp al Ortodoxiei”

Totuși, acești ani zbuciumați și mai apoi moartea Sfântului Vasile († 379) au avut darul să-i schimbe viziunea asupra lumii și să facă din el un luptător fervent pentru ideile reformatoare ale fratelui său, al cărui moștenitor spiritual și continuator s-a făcut.

Sf. Grigorie al Nissei s-a opus ereziei ariene și a susținut doctrina identității de substanță a Sf. Treimi la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381. Astfel, participanții la acest sfânt sinod l-au recomandat ca „stâlp al Ortodoxiei”, iar împăratul Teodosie cel Mare (379-395) l-a impus ca normă de credință adevărată pentru toată lumea creștină.

Învățătura despre îndumnezeire și epectază

Imagine din Menologhionul împăratului Vasile al II-lea

Dacă monahismul răsăritean își datorează organizarea Sfântului Vasile, orientarea duhovnicească i-o datorează Sfântului Grigorie, prin scrierile despre îndumnezeire (gr. theosis) și despre epectază (gr. epektasis = întindere, urcuș) – învățături esențiale ale misticii și asceticii ortodoxe, potrivit cărora sufletul, atras fiind de Dumnezeu, este într-o continuă și fără oprire mișcare ascendentă pe scara virtuților către treptele superioare ale plenitudinii harului și până la îndumnezeire. Acest urcuș (gr. anábasis) este elanul către Dumnezeu pe care erosul dumnezeiesc îl imprimă ca un element dinamic în ființa omului. El presupune o continuă eliberare de patimi (gr. katharsis), o creștere spirituală spre „măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Ef. 4, 13). Simbolul epectazei este Moise, care „nu se oprește deloc din urcușul său, nici nu-și fixează limite la mișcarea sa către înălțimi, ci, odată ce a pus piciorul pe scară, el nu încetează de a urca pe treptele acesteia și continuă mereu să se ridice, deoarece orice treaptă pe care o urcă dă întotdeauna, înaintând, spre una superioară” (Grigorie al Nissei – Viața lui Moise. Tratat de desăvârșire în virtute, Theorie II, 227).

Moaștele Sf. Grigorie al Nissei

În România, biserica „Domnița Bălașa” din București (paraclis patriarhal) păstrează fragmente din moaștele Sf. Grigorie al Nissei. Ele au fost aduse aici în secolul al XIX-lea de către Emanoil Hagi-Moscu, împreună cu Constantin Sturdza și Grigore Brâncoveanu.[1]

Scrieri

Scrieri dogmatice

  • Contra lui Eunomie
  • Răspunsuri la a doua carte a lui Eunomie
  • Despre Duhul Sfânt
  • Despre Sfânta Treime, și despre dumnezeirea Duhului Sfânt
  • Despre „Nu trei Dumnezei”
  • Despre credință

Scrieri ascetice și morale

  • Despre feciorie
  • Despre moartea prematură a copiilor
  • Despre pelerinaje

Scrieri filosofice

  • Despre facerea omului
  • Despre suflet și înviere
  • Viața lui Moise

Scrieri apologetice

  • Catehismul cel mare

Scrieri oratorice

  • Cuvântare funebră despre Meletie
  • Despre botezul lui Hristos

Scrisori

  • Către Eusebiu
  • Cetății Sebastia
  • Către Ablabius
  • Către Cynegius
  • O mărturie
  • Către Stagirius
  • Unui prieten
  • Unui învățăcel în cele clasice
  • O invitație
  • Către Libanius
  • A doua scrisoare către Libanius
  • Despre scrierea contra Eunomius
  • Bisericii din Nicomidia
  • Episcopului din Melitene
  • Către avocatul Adelphius
  • Către Amfilohie
  • Către Eustathia, Ambrosia și Basilissa
  • Către Flavian
  • Către Olimpiada: Comentariu la Cântarea cântărilor

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Condac, glasul al 8-lea:

Insuflatul de Dumnezeu ierarh al Bisericii și cinstitul scriitor de cântări al înțelepciunii, mintea cea priveghetoare a Nisei, Grigorie, dănțuind și desfătându-se cu îngerii întru dumnezeiasca lumină se roagă neîncetat pentru noi toți.

Condac, glasul 1:

Cu ochiul sufletului priveghind, ierarhe, te-ai arătat lumii ca un păstor priveghetor și cu toiagul înțelepciunii tale, preafericite cuvioase, ai alungat pe toți rău-voitorii credinței ca pe niște lupi, păzindu-ți turma nevătămată, preaînțelepte Grigorie.

Iconografie

Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sofia, București, 2000, pp. 152, 195) precizează că Sf. Grigorie al Nissei trebuie zugrăvit ca episcop bătrân, cu barba ascuțită, zugrăvit ca și Sf. Vasile cel Mare, fratele său, doar că mai vesel la figură și mai bătrân, spunând: "Mulțumim Ție, Împărate nevăzute, Carele cu puterea Ta cea nemăsurată toate le-ai făcut..."

Note

Surse

  • Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ
  • en:Gregory of Nyssa