Predică: Diferență între versiuni
(→Surse) |
|||
| (Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{liturghia}} | {{liturghia}} | ||
| − | În | + | În tradiția ortodoxă, '''omilia''' sau '''predica''' sau '''cazania''' este o parte esențială a [[Sfânta Liturghie|Liturghiei Euharistice]] și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei. |
| − | În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei [[Evanghelie|Evanghelii]] se spune o predică liturgică. Predica este | + | În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei [[Evanghelie|Evanghelii]] se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui [[preot]] co-slujitor sau a unui [[diacon]], însă foarte rar este încredințată unui [[Laicat|laic]] (mai ales când acesta este profesor de [[Teologie]] sau un student în Teologie deja avansat în studii). Când slujește un [[episcop]], predica este ținută de acesta. |
| − | De obicei, predica prezintă | + | De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale [[Praznic|sărbătorii]] respective sau poate fi despre [[Sfânt]]ul zilei. |
| − | Unele predici au devenit parte din [[Sfânta | + | Unele predici au devenit parte din [[Sfânta Tradiție]] a [[Eclesiologie|Bisericii]] așa cum sunt ''[[Omiliile Pascale]]'' ale Sfântului [[Ioan Gură de Aur]], citite la sfârșitul [[Utrenie|Utreniei]] de [[Sfintele Paști]]. |
| − | În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii. | + | O predică laudativă sau cuvânt de laudă la o festivitate dedicată unui personaj, trecut la Domnul (un [[Sfinți|sfânt]], de exemplu) sau în viață (un împărat, de pildă), se numește panegiric (gr. πανυγύρεις — ''panighireis'' = cuvântare de laudă), encomiu (gr. ''encomion''), encomiastic sau predică encomiastică, ''laudatio'' (lat.). |
| + | |||
| + | În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]]. | ||
| + | |||
| + | ==Colecții de cazanii== | ||
| + | Începând cu secolul al XVII-lea în Țările Române au început să apară colecții de predici sau cazanii, care erau adunate într-o carte care a păstrat uneori până astăzi numele de Cazanie sau Cazanii, sau, după numele grecesc, Chiriacodromion (gr. κυριακός - κυριακή, ἡ — kiriakos-kiriaki = duminical, duminica, predica de duminică sau Cazanie). Când preotul nu rostea predică, se citeşte Cazania. Prima carte de predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în 1642, la Govora, tradusă în lb. română de către [[ieromonah]]ul Silvestru și boierul cărturar Udriște Năsturel, care face și o Predoslovie (adică Prefață). Cazania cuprindea: „tălmăcirea Evangheliilor la dumincile de peste an, la sărbătorile împărătești și ale [[sfinți]]lor“. În 1643, [[Varlaam al Moldovei|Varlaam, Mitropolitul Moldovei]], tipărește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea Cazanie, cu titlu integral: „Carte românească de învățătură la Dumenecele de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari“. Cazania lui Varlaam este o traducere prelucrată de el după mai multe izvoare grecești și slavone, după cum însuși menționează: „din multe Scripturi tălmăcită“. | ||
| + | |||
| + | Un Chiriacodromion apare în 1699, la Alba-Iulia, cuprinzând 81 de Cazanii (predici), la baza căruia stă volumul de predici intitulat „Cazania lui Varlaam“, tipărită la Iași (1643). Chiriacodromion este titlul grecesc cu care a fost tipărită Cazania sau „Cartea de învățătură“ a lui Varlaam la Alba Iulia; cu același titlu de Chiriacodromion („Evanghelia învățătoare“) va apărea cazania și la Bucureşti în: 1732, 1768, 1858, precum și în alte centre: Râmnic, 1748, Buzău, 1834 etc. | ||
==Legături către omilii== | ==Legături către omilii== | ||
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | |||
*[[:en:Homily|OrthodoxWiki:Homily]] | *[[:en:Homily|OrthodoxWiki:Homily]] | ||
| − | + | *Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2 | |
[[Categorie:Liturgică]] | [[Categorie:Liturgică]] | ||
| − | [[Categorie:Predici | + | [[Categorie:Predici și tratate|*]] |
[[en:Homily]] | [[en:Homily]] | ||
Versiunea curentă din 24 septembrie 2023 16:54
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
| Editați această casetă | |
În tradiția ortodoxă, omilia sau predica sau cazania este o parte esențială a Liturghiei Euharistice și face parte din caracterul sacramental al Liturghiei.
În urma citirii Cuvântului lui Dumnezeu prin pericopa Sfintei Evanghelii se spune o predică liturgică. Predica este ținută, de obicei, de cel care slujește, dar poate cădea și în sarcina unui preot co-slujitor sau a unui diacon, însă foarte rar este încredințată unui laic (mai ales când acesta este profesor de Teologie sau un student în Teologie deja avansat în studii). Când slujește un episcop, predica este ținută de acesta.
De obicei, predica prezintă și explică conținutul citirilor din acea zi sau uneori ale sărbătorii respective sau poate fi despre Sfântul zilei.
Unele predici au devenit parte din Sfânta Tradiție a Bisericii așa cum sunt Omiliile Pascale ale Sfântului Ioan Gură de Aur, citite la sfârșitul Utreniei de Sfintele Paști.
O predică laudativă sau cuvânt de laudă la o festivitate dedicată unui personaj, trecut la Domnul (un sfânt, de exemplu) sau în viață (un împărat, de pildă), se numește panegiric (gr. πανυγύρεις — panighireis = cuvântare de laudă), encomiu (gr. encomion), encomiastic sau predică encomiastică, laudatio (lat.).
În zilele noastre, predica este adesea ținută la sfârșitul Sfintei Liturghii.
Colecții de cazanii
Începând cu secolul al XVII-lea în Țările Române au început să apară colecții de predici sau cazanii, care erau adunate într-o carte care a păstrat uneori până astăzi numele de Cazanie sau Cazanii, sau, după numele grecesc, Chiriacodromion (gr. κυριακός - κυριακή, ἡ — kiriakos-kiriaki = duminical, duminica, predica de duminică sau Cazanie). Când preotul nu rostea predică, se citeşte Cazania. Prima carte de predici intitulată Cazanie s-a tipărit la noi în 1642, la Govora, tradusă în lb. română de către ieromonahul Silvestru și boierul cărturar Udriște Năsturel, care face și o Predoslovie (adică Prefață). Cazania cuprindea: „tălmăcirea Evangheliilor la dumincile de peste an, la sărbătorile împărătești și ale sfinților“. În 1643, Varlaam, Mitropolitul Moldovei, tipărește la Iași, în tipografia de la Trei Ierarhi, cartea Cazanie, cu titlu integral: „Carte românească de învățătură la Dumenecele de peste an și la praznice împărătești și la svânții mari“. Cazania lui Varlaam este o traducere prelucrată de el după mai multe izvoare grecești și slavone, după cum însuși menționează: „din multe Scripturi tălmăcită“.
Un Chiriacodromion apare în 1699, la Alba-Iulia, cuprinzând 81 de Cazanii (predici), la baza căruia stă volumul de predici intitulat „Cazania lui Varlaam“, tipărită la Iași (1643). Chiriacodromion este titlul grecesc cu care a fost tipărită Cazania sau „Cartea de învățătură“ a lui Varlaam la Alba Iulia; cu același titlu de Chiriacodromion („Evanghelia învățătoare“) va apărea cazania și la Bucureşti în: 1732, 1768, 1858, precum și în alte centre: Râmnic, 1748, Buzău, 1834 etc.
Legături către omilii
Surse
- OrthodoxWiki:Homily
- Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
