Biserica Ortodoxă a Ciprului: Diferență între versiuni
m |
(actualizare și referințe pt. noul arhiepiscop) |
||
(Nu s-au afișat 11 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori) | |||
Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Biserică| | {{Biserică| | ||
− | name= Biserica Ortodoxă a Ciprului| | + | name= Biserica Ortodoxă a Ciprului[[File:Dikefalos Aetos.jpg|200px|center]]| |
founder= Sf. Apostol [[Apostolul Varnava|Varnava]], Sf. Apostol [[Apostolul Marcu|Marcu]]| | founder= Sf. Apostol [[Apostolul Varnava|Varnava]], Sf. Apostol [[Apostolul Marcu|Marcu]]| | ||
independence= 431 (la Sinodul de la Efes)| | independence= 431 (la Sinodul de la Efes)| | ||
recognition= 471 (de împăratul Zenon)| | recognition= 471 (de împăratul Zenon)| | ||
− | primate= | + | primate=[[Gheorghe al III-lea al Noii Iustiniane și al întregului Cipru|Gheorghe al III-lea]]| |
hq=Nicosia, Cipru| | hq=Nicosia, Cipru| | ||
territory=Cipru| | territory=Cipru| | ||
Linia 11: | Linia 11: | ||
music=[[cântarea bizantină]]| | music=[[cântarea bizantină]]| | ||
calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)]]| | calendar=[[Calendarul Iulian (îndreptat)]]| | ||
− | population=500 | + | population=500.000| |
− | website=[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Biserica | + | website=[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Biserica Ciprului] |
}} | }} | ||
− | '''Biserica | + | '''Biserica Ciprului''' este una din bisericile [[autocefalie|autocefale]] ale comuniunii creștine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. [[Biserica]] este condusă de [[Arhiepiscop]]ul Noii Iustiniane și al întregului Cipru. Deși de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite nații, biserica şi-a păstrat independenţa. Actualul [[întâistătător]] este Arhiepiscopul [[Gheorghe al III-lea al Noii Iustiniane și al întregului Cipru|Gheorghe al III-lea]], ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului la 24 decembrie 2022 și [[Întronizare|întronizat]] la 8 ianuarie 2023.<ref>[https://basilica.ro/noul-arhiepiscop-al-ciprului-a-fost-intronizat-la-nicosia-video/?fbclid=IwAR1t8WfrQ9kCG_bUQ09g-PyCeAKFqudxsl0TVh4B5D1S427Hi2uyFeVIavQ Iulian Dumitraşcu, ''Noul Arhiepiscop al Ciprului a fost întronizat la Nicosia''], 9 ianuarie 2023, ''Basilica.ro''</ref> |
==Istoric== | ==Istoric== | ||
− | Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostolul]] | + | [[Image:Saints of Cyprus - Stavrovouni Monastery.jpg|thumb|left|200px|Soborul Sfinţilor ciprioţi]]Creştinismul a fost adus în Cipru de către [[Apostol]]ul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] în sec. I. [[Apostolul Marcu ]] este considerat a fi primul [[Episcop]] al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul din Efes]], ignorând dorinţa Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în ''chinovar'' (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului). |
− | Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece | + | Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraş, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrându-şi însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de [[episcop]]i ortodocşi de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două Biserici. |
− | Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri | + | Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot. |
− | În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, | + | În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960, când Ciprul şi-a recăpătat independenţa, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi la cârma Bisericii. Această combinaţie unică a funcţionat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977. |
− | Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, | + | Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite. |
==Organizare== | ==Organizare== | ||
− | Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia. | + | Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia. |
[[Sfântul Sinod]] este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci [[eparhie|eparhii]] (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou. | [[Sfântul Sinod]] este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci [[eparhie|eparhii]] (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou. | ||
− | + | ==Note== | |
+ | <references /> | ||
− | == | + | ==Legături externe== |
*[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Orthodox Church of Cyprus], official site | *[http://www.churchofcyprus.org.cy/ Orthodox Church of Cyprus], official site | ||
*[http://www.cnewa.org/ecc-orthodox-cyprus.htm Eastern Christian Churches: Orthodox Church of Cyprus], a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar | *[http://www.cnewa.org/ecc-orthodox-cyprus.htm Eastern Christian Churches: Orthodox Church of Cyprus], a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar | ||
− | *[http://www.cyprus.gov.cy/cyphome/govhome.nsf/LookupIDs/56EFF47249680FF2C2256AA2004554CC?OpenDocument&languageNo=1 | + | *[http://www.cyprus.gov.cy/cyphome/govhome.nsf/LookupIDs/56EFF47249680FF2C2256AA2004554CC?OpenDocument&languageNo=1 Cypriot Government site] |
*[[Wikipedia:Cypriot Orthodox Church]] | *[[Wikipedia:Cypriot Orthodox Church]] | ||
+ | {{Biserici}} | ||
− | [[Categorie: | + | [[Categorie:Jurisdicții|Cipru]] |
+ | [[Categorie:Ortodoxia în Cipru]] | ||
[[en:Church of Cyprus]] | [[en:Church of Cyprus]] | ||
+ | [[es:Iglesia Ortodoxa de Chipre]] | ||
+ | [[fr:Église de Chypre]] |
Versiunea curentă din 9 ianuarie 2023 19:38
Biserica Ortodoxă a Ciprului | |
Întemeietor(i) | Sf. Apostol Varnava, Sf. Apostol Marcu |
Autocefalie/Autonomie declarată | 431 (la Sinodul de la Efes) |
Autocefalie/Autonomie recunoscută | 471 (de împăratul Zenon) |
Primatul actual | Gheorghe al III-lea |
Sediu | Nicosia, Cipru |
Teritoriu principal | Cipru |
Posesiuni în afară | Cipru |
Limbă liturgică | greacă |
Tradiție muzicală | cântarea bizantină |
Calendar | Calendarul Iulian (îndreptat) |
Populație estimată | 500.000 |
Site oficial | Biserica Ciprului |
Biserica Ciprului este una din bisericile autocefale ale comuniunii creștine ortodoxe a cărei teritoriu este format din insula Cipru din Marea Mediterană. Biserica este condusă de Arhiepiscopul Noii Iustiniane și al întregului Cipru. Deși de-a lungul secolelor insula a fost ocupată de diferite nații, biserica şi-a păstrat independenţa. Actualul întâistătător este Arhiepiscopul Gheorghe al III-lea, ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ciprului la 24 decembrie 2022 și întronizat la 8 ianuarie 2023.[1]
Istoric
Creştinismul a fost adus în Cipru de către Apostolul Barnaba în sec. I. Apostolul Marcu este considerat a fi primul Episcop al Ciprului. Autocefalia Bisericii din Cipru a fost stabilit în anul 431 la Sinodul din Efes, ignorând dorinţa Patriarhului Antiohiei de atunci. Acest statut a fost confirmat de împăratul roman Zenon în anul 478; acesta a permis Arhiepiscopului "trei privilegii, şi anume: să se semneze cu numele în chinovar (roșu aprins), să poarte purpuriu în loc de negru sub veşmintele preoţeşti şi să folosească un sceptru imperial în locul cârjei de episcop" (toate acestea erau privilegii rezervate în acea vreme împăratului).Invazia arabă din timpul sec. al VII-lea l-a obligat pe arhiepiscop să părăsească insula şi să plece în Hellespont (strâmtoarea Dardanele), unde, sub protecţia Împăratului Iustinian al II-lea, a întemeiat un nou oraş, numit Noua Justiniana, în cinstea împăratului. În anul 698, după ce arabii au fost alungați din Cipru, Arhiepiscopul s-a reîntors în insulă, păstrându-şi însă numele de Arhiepiscop al Noii Justiniane şi Întregului Cipru. Dar cruciadele din 1191 și până în 1571 au făcut ca ierarhia ortodoxă să devină subordonată ocupanţilor francezi romano-catolici şi veneţienilor. Aceşti regi au impus reducerea numărului de episcopi ortodocşi de la 14 la 4. Mai mult, episcopii romano-catolici se străduiau să obţină concesii cu privire la diferenţele de doctrină şi practică dintre cele două Biserici.
Între anii 1571 şi 1832, ocupaţia otomană a readus ortodocşilor privilegiile pe care le aveau, mediul fiind însă mult mai nesigur, deoarece vieţile şi proprietăţile lor erau permanent la dispoziţia otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populaţia creştină din Cipru (Rum millet) era considerată naţiune separată şi unica biserică creştină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei naţiuni, fiind responsabil şi cu colectarea taxelor. Dar revoluţia din 1821 pentru independenţa Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian şi a mai multor membri ai ierarhiei, clerului şi poporului ortodox cipriot.
În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuşi, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceştia au adăugat anumite restricţii la numirea arhiepiscopului. Ocupaţia britanică a durat până în 1960, când Ciprul şi-a recăpătat independenţa, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum şi la cârma Bisericii. Această combinaţie unică a funcţionat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977.
Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat şi ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toţi ortodocşii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în părţile insulei ocupate de turci, proprietăţile ortodoxe, în număr de 514 biserici, capele şi mănăstiri au fost mult păgubite.
Organizare
Reşedinţa arhiepiscopală este în oraşul Nicosia.
Sfântul Sinod este organismul care are autoritatea bisericească supremă în Biserica autocefală a Ciprului. Există cinci eparhii (dieceze) conduse de episcopi aleşi şi mitropoliţi. Acestea sunt: Paphos, Kitium, Kyrenia, Limassol şi Morphou.
Note
- ↑ Iulian Dumitraşcu, Noul Arhiepiscop al Ciprului a fost întronizat la Nicosia, 9 ianuarie 2023, Basilica.ro
Legături externe
- Orthodox Church of Cyprus, official site
- Eastern Christian Churches: Orthodox Church of Cyprus, a scholarly text by Ronald Roberson, CSP, a Roman Catholic priest and Eastern Christianity scholar
- Cypriot Government site
- Wikipedia:Cypriot Orthodox Church
Biserici Ortodoxe autocefale și autonome |
Biserici autocefale |
Cele patru Patriarhate vechi: Constantinopol | Alexandria | Antiohia | Ierusalim Rusia | Serbia | România | Bulgaria | Georgia | Cipru | Grecia | Polonia | Albania | Cehia și Slovacia | OCA* |
Biserici autonome |
Sinai | Finlanda | Estonia* | Japonia* | China* | Ucraina* |
Bisericile autocefale sau autonome desemnate cu un * nu sunt universal recunoscute în cadrul comuniunii ortodoxe. |