Sinodul apostolic de la Ierusalim

Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50 (anul 48 după Xavier Léon-Dufour). Sursa principală a celor întâmplate atunci se găsește în Noul Testament, mai exact în cartea Faptele Apostolilor, scrisă de evanghelistul Luca.

Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiți la creștinism (neamurile, alții decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune excepțională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

La sinod, toți participanții i-au ascultat pe Sfinții Apostoli Barnaba și Pavel care au relatat miraculoasele semne și minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de Decretul Apostolic:

De aceea eu socotesc să nu tulburăm pe cei ce, dintre neamuri, se întorc la Dumnezeu,.

Ci să le scriem să se ferească de întinările idolilor și de desfrâu și de (animale) sugrumate și de sânge.

Căci Moise are din timpuri vechi prin toate cetățile propovăduitorii săi, fiind citit în sinagogi în fiecare sâmbătă. (Fapte 15:19-21)

La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii și întreaga Biserică au găsit de cuviință să aleagă câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu apostolii Pavel și Barnaba. Au fost aleși Iuda (zis și Barsaba) și Sila, oameni cu vază în comunitatea creștină din Ierusalim. În scrisoarea pe care aceștia trebuiau să o ducă Bisericii din Antiohia se spunea:

Apostolii și preoții și frații, fraților dintre neamuri, care sunt în Antiohia și în Siria și în Cilicia, salutare!

Deoarece am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor și au răvășit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți legea,

Noi am hotărât, adunați într-un gând, ca să trimitem la voi bărbați aleși, împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel,

Oameni care și-au pus sufletele lor pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Drept aceea, am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor vesti și ei, cu cuvântul, aceleași lucruri. (Fapte 15:23-27)

În încheierea aceleiași scrisori, se poate observa modul în care Sinodul era încredințat că prin ei a vorbit Duhul Sfânt:

Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt și nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare:

Să vă feriți de cele jertfite idolilor și de sânge și de (animale) sugrumate și de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veți face. Fiți sănătoși! (Fapte 15:28-29)

Tot în Faptele Apostolilor (Fapte 15:30-31) este arătat modul în care creștinii au acceptat hotărârile Sinodului:

Deci cei trimiși au coborât la Antiohia și, adunând mulțimea, au predat scrisoarea.

și citind-o s-au bucurat pentru mângâiere.

Surse

• Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 176.