Antifon: Diferență între versiuni
(→Liturghie) |
(→Liturghie) |
||
| Linia 9: | Linia 9: | ||
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii. | După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia [[Sfântul Munte Athos|Sfântului Munte Athos]]) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi [[Fericirile|Fericiri]] cu refrene scurte adresate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] şi lui [[Iisus Hristos]]. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la [[praznic]]ele mari sau la slujba din timpul săptămânii. | ||
| − | Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]], adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă, cel de-al treilea antifon provine din [[Fericiri]]. | + | Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de [[duminică]], adică [[Psalmii tipici|primele două antifoane]] sunt luate din [[Psaltire]], Psalmii 102/103 (''Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul'') şi Psalmii 145/146 (''Laudă, suflete al meu, pe Domnul''). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din [[tropar]]ul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din [[Fericiri]]. |
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiule, Unule Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor. | În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al [[Iustinian cel Mare|Împăratului Iustinian]], ''[[Fiule, Unule Născut]]''. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a ''unul din Sfânta Treime'' pentru [[mântuire]]a oamenilor. | ||
Versiunea de la data 24 octombrie 2008 14:37
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
| Editați această casetă | |
Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din psalmi (sau propoziţii din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conţin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradiţională a cântărilor interpretate de două coruri care îşi răspund unul altuia antifonic.
În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvenţă, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave.
Liturghie
Primele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de antifoane.
După reforma liturgică din 1838, tradiţia greacă (cu excepţia Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi şi Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului şi lui Iisus Hristos. Tradiţia rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri şi înlocuieşte antifoanle din Psaltire şi de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
Tradiţia veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obişnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 (Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul) şi Psalmii 145/146 (Laudă, suflete al meu, pe Domnul). În tradiţia bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiţia slavă şi românească, cel de-al treilea antifon provine din Fericiri.
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un un imn al Împăratului Iustinian, Fiule, Unule Născut. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos şi întruparea, crucificarea şi învierea ca a unul din Sfânta Treime pentru mântuirea oamenilor.
Izvoare
- Câteva diferenţe între cultul divin grec şi rus şi semnificaţia lor Basil Krivoshein, Arhiepiscop de Brussels şi Belgium
- The Orthodox Faith Părintele Thomas Hopko, Decan Emerit al Seminarului Sfântul Vladimir, Crestwood, NY.
