Zosima (cuvios)

Sinții Zosima și Maria Egipteanca

Cel întru sfinți părintele nostru Zosima a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea. Zosima este cel care a întâlnit-o pe sfânta Maria Egipteanca, și a transmis povestea ei, pusă mai apoi în scris de patriarhul sfânt Sofronie I al Ierusalimului în prima jumătate a secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.

Viața

Potrivit relatării Sfântului Sofronie al Ierusalimului, cuviosul Zosima a intrat încă din copilărie într-una dintre mănăstirile din Palestina, unde s-a nevoit vreme de 53 de ani. A fost hirotonit și preot la un moment neprecizat. Fiind iubitor de post, rugăciune și viață pustnicească, ajungând la o viață foarte îmbunătățită și devenind un faimos povățuitor duhovnicesc, la care veneau foarte mulți frați.

Ajuns la bătrânețe, a fost însă ispitit de gânduri de slavă deșartă. Într-o zi, pe când își punea întrebarea dacă mai era cineva la măsura desăvârșirii lui, sau dacă mai exista cineva de la care să ia povățuire duhovnicească, i se arată un înger care îl mustră pentru gândul nesocotit, arătându-i că nimeni nu este desăvârșit, și îl trimite la o mănăstire de pe lângă râul Iordan.

Ascultând porunca îngerului, cuviosul se duce la mănăstirea arătată de îngeri, așezată într-un loc pustiu, nefrecventat de mireni, și, fără să-și dezvăluie identitatea, rămâne o vreme acolo. Cunoaște mulți monahi cu viață foarte îmbunătățită, cu o viață foarte aspră. Fiind iubitor de nevoință, urmează și el rânduiala acestei mănăstiri. Pe lângă asprimea vieții în obște, aici exista obiceiul ca, după Sfânta Liturghie din prima duminică a Postului Mare, când se împărtășeau toți, și după o masă frugală în comun, fiecare frate să plece singur în pustia de dincolo de Iordan până în Duminica Floriilor, luând cu sine doar puține provizii pe care și le alegea singur după puterile sale de nevoință.

Cuviosul Zosima, urmând rânduiala, pleacă și el în pustie, purtând cu sine doar un cojoc și puținele bucate pe care și le luase. Petrece astfel în singurătate desăvârșită douăsprezece zile, fără să întâlnească pe nimeni. A douăsprezecea zi, spre amiază (în vreme ce cânta rugăciunile Ceasului al 6-lea, vede ceva ca o umbră omenească. Inițial se sperie, crezând că era vorba de o nălucire diavolească. Înțelegând însă că era vorba de un om - gol, ars și albit de soare și, suferind sub apăsarea singurătății, caută să se apropie de acesta, care însă fuge de el multă vreme. Ajungând omul din urmă la vadul unui pârâu secat, îl roagă, de la distanță, să îl aștepte și să-i descopere viața sa.

Atunci aude glasul unei femei, cuvioasa Maria Egipteanca, care îi spune pe nume și îi cere să îi dea o haină ca să se acopere, pentru că veșmintele ei se rupseseră cu totul. Acesta îi dă una din hainele sale, și cei doi își cer unul altuia binecuvântarea. Ascultând cuvintele sfintei, el înțelege că aceasta avea darul înainte-vederii și o maică duhovnicească. Se roagă, pe rând, unul pentru celălalt, după obicei, iar Zosima vede cum în timpul rugăciunii cuvioasa se înălța de la pământ câteva zeci de centimetri.

Pricepe atunci că primise răspunsul la cercetarea lui și că femeia dinaintea lui era cu mult mai îmbunătățită decât el și, căzând la picioarele ei, stăruie ca sfânta să îi descopere viața și nevoința ei. La stăruința îndelungată a bătrânului, cuvioasa îi descoperă viața sa, începând de la viața sa pătimașă din Alexandria, plecarea la Ierusalim, pocăința sa, plecarea, viața și nevoința în pustia de dincolo de Iordan, dar fără să-și spună numele. Îi trimite egumenului mănăstirii în care se nevoia Zosima sfaturi de îndreptare a unor neorânduieli din mănăstire, și îi cere să vină în anul următor, în Joia Mare, să îi aducă Sfintele Taine ca s-o împărtășească, undeva pe partea râului Iordan unde se găsea mănăstirea.

Cuviosul Zosima se întoarce, la vremea potrivită, la mănăstire și mai petrece acolo un an, după cum îi spusese sfânta, dar, îmbolnăvindu-se, nu poate pleca în pustie până spre sfârșitul Postului Mare. În Joia Mare, reușește să plece spre locul indicat cu Sfintele Taine și cu câteva provizii. Ajungând la malul râului, o așteaptă pe cuvioasa îndoindu-se, căci pe mal nu se găsea nicio barcă. Aceasta vine însă la el mergând pe apă. Sfânta se împărtășește, gustă puțin din cele aduse de părintele Zosima, apoi, rugându-se împreună, se despart, urmând a se vedea în același loc în anul următor.

Însă, venind după un an, nu o mai găsește. Trece Iordanul și o caută în pustie, găsind-o în cele din urmă în locul unde se întâlniseră prima dată, trecută la Domnul, cu un bilet pe care era trecut numele sfintei și rugămintea de a îngropa în locul unde se găsea. Zosima încearcă să o îngroape singur, dar nu reușește. Un leu îl ajută să sape groapa sfintei. Se întoarce în mănăstire și dezvăluie toate cele văzute, ca și sfaturile sfintei pentru egumen, toate acestea supraviețuind sub formă de tradiție orală.

Cuviosul Zosima rămâne să se nevoiască în aceeași mănăstire de la Iordan, unde trece la Domnul în pace aproape de vârsta de 100 de ani. Pomenirea Sfântului se face pe 4 aprilie, la trei zile distanță de cea a Sfintei Maria Egipteanca.

Imnografie

Tropar (Glas 1)

Să-l lăudăm pe Zosima cel plin de credință, vlăstarul pustiei,

îngerul întrupat și mândria călugărilor.

Și împreună cu el să o lăudăm pe sfânta Maria Egipteanca

a cărei viață a depășit limitările firi omenești;

și să strigăm către ei:

"Slavă Celui ce v-a întărit;

Slavă Celui ce v-a sfințit;

Slavă Celui ce aduce vindecare tuturor prin voi."

Condac (Glas 3)

Să-l lăudăm pe dreptul Zosima, mândria călugărilor,

Și împreună cu el, pe Maria care a dus viață îngerească în pustie.

Să strigăm către ei cu credință:

Izbăvește din stricăciune și patimi stricătoare,

Pe cei care prăznuiesc amintirea voastră plină de lumină!

Tropar (Glas 8)

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor

Și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;

Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zosima, părintele nostru.

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

A se vedea și

• Maria Egipteanca
• Viaţa Sfintei Maria Egipteanca
• Zosima (dezambiguizare)

Surse

• Sf. Sofronie al Ierusalimului, Viaţa Sfintei Maria Egipteanca - pe nistea.com