Vah cel Nou

Sfântul Vah cel Nou este un mucenic care a trăit și pătimit în Palestina la sfârșitul secolului al VIII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15 decembrie.

Viața

Sfântul Mucenic Vah cel Nou era de loc din Palestina și a trăit pe vremea binecredincioșilor împărați Irina și Constantin al VI-lea (către anul 790). Tatăl lui, creștin din moși-strămoși, era căsătorit cu o femeie creștină foarte credincioasă. Ademenit însă de slava deșartă a lumii acesteia și de înșelăciune, s-a lepădat de credința cea adevărată moștenită din strămoși și a trecut la necurata credință a agarenilor (adică a musulmanilor arabi care ocupau Țara Sfântă în acea vreme). A avut șapte copii, pe care i-a crescut în aceeași rătăcire. Stricându-și viața în necredință, a lăsat, la moartea lui, pe soția lui cu cei șapte copii. Al treilea dintre ei în șirul nașterii, cu numele Dahac, care tălmăcit înseamnă Ghelasie (gr. Γελάσιος ; lat. Gelasius), nu s-a însurat. Chiar înainte de moartea tatălui său voia să se facă creștin, lucru pe care l-a săvârșit după ce tatăl său a murit. I-a spus mamei sale gândul; ea a consimțit și l-a încurajat. Atunci a plecat de la mama lui și s-a dus la Ierusalim. De acolo, povățuit de un monah, s-a dus în Lavra Sf. Sava cel Sfințit, unde a fost învrednicit de Sfântul Botez și i s-a pus numele Vah. Apoi în urma rugăciunilor lui, s-a făcut călugăr și a fost îmbrăcat cu haina monahală.

Ca monah a viețuit bine și s-a întărit în înfrânare și în celelalte virtuți. La porunca starețului a plecat din mănăstire, că starețul se temea să nu afle de el agarenii care stăpâneau Palestina și să atace mănăstirea. Din întâmplare, sau mai bine-zis din rânduială dumnezeiască, s-a dus la Ierusalim și acolo s-a întâlnit cu mama lui, căreia i-a spus tot ce a făcut; i-a mai spus că-l doare inima că frații lui trăiesc în rătăcire. Când frații lui au auzit aceasta de la mama lor, au trecut și ei la credința în Hristos, afară de unul care a rămas în rătăcire. Acesta a spus agarenilor toate cele făcute de Sfântul Vah. Agarenii l-au căutat, l-au prins și l-au dus la emirul Amira, stăpânul cetății Ierusalimului. Amira l-a trimis la așa-numitul de ei general și la judecători. Înaintea lor a mărturisit cu tărie pe Hristos, a defăimat ca deșartă credința agarenilor. Pentru aceasta i s-a tăiat capul, în anul 787.

Surse

• Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos Petras
• https://calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie15.htm