Tomaida din Alexandria
Sfânta muceniță Tomaida din Alexandria a trăit probabil în secolul al VI-lea în Alexandria (Egipt) și a primit cununa muceniciei la vârsta de 15 ani. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă pe 14 aprilie.
Cuprins
[ascunde]Viața
Sfânta Muceniță Tomaida s-a născut în Egipt, în Alexandria, din părinți evlavioși. Când a împlinit vârsta de 15 ani, a fost măritată cu un tânăr pescar și s-a așezat împreună cu acesta în casa socrului ei. A trăit cu soțul ei în pace și bună înțelegere câtăva vreme.
Socrul Tomaidei s-a aprins însă de pofta trupească față de nora sa. De multe ori o mângâia și o săruta, însă ea, având cugetul curat, nu a priceput la început ispita de care se lăsase biruit socrul ei, ci socotea că făcea acestea din dragostea de tată. Într-o zi, când soțul Tomaidei era plecat la pescuit, socrul acesteia s-a apropiat de ea și a încercat să o ademenească mai întâi cu vorbe frumoase ca să își împlinească pofta necurată. Sfânta însă s-a apărat, rugându-l pe socrul ei să nu o mai îndemne la o asemenea faptă și să îndepărteze de la el o asemenea ispită necurată. Atunci socrul ei, mâniindu-se, a amenințat-o cu sabia dacă nu vroia să se supună poftei lui. Iar ea înfruntându-l, i-a răspuns fără teamă că prefera să moară decât să primească o astfel de fărădelege. Furios, bătrânul a lovit-o cu sabia, tăind-o în două, și astfel a primit sfânta cununa muceniciei.
Iar socrul ei a orbit atunci pe loc, fiind lovit de mânia dumnezeiască. Întorcându-se fiul său și însoțitorii acestuia, l-au găsit orbecăind prin casă, căutând să iasă și să fugă, pătat de sângele sfintei mucenițe. Prinzându-l astfel, el le-a mărturisit păcatul săvârșit, și a fost dat în mâinile guvernatorului, primind pedeapsa cuvenită. Şi răspândindu-se vestea în cetate despre sfânta înțelepciune a Tomaidei, s-a strâns mulțime mare de popor la casa sfintei.
Aflându-se pe atunci în oraș și cuviosul avva Daniil schiteanul (7 iunie)[1], a mers și el împreună cu ucenicul său să vadă moaștele sfintei mucenițe. Iar când s-a întors în Schetia, la mănăstirea Oktodeka („a Optsprezecea”), primit fiind cu cinste, le-a cerut fraților să aducă la mănăstire moaștele sfintei și să le așeze împreună cu cele ale cuvioșilor părinți schiteni. La început, câțiva frați s-au împotrivit să așeze trupul unei femei împreună cu cele ale cuvioșilor monahi, însă avva Daniil i-a mustrat, arătându-se că sfânta își dăduse viața pentru a-și păstra curăția, împotrivindu-se până la moarte duhului desfrânării, și arătându-se astfel a fi o adevărată maică duhovnicească.[2]. Atunci frații au cerut și au adus moaștele sfintei Tomaida în mănăstire, îngropându-le împreună cu cele ale cuvioșilor părinți de acolo.
Minunile Sfintei Mucenițe Tomaida
La scurt timp după aceea, sfânta s-a arătat a fi după moartea ei mucenicească ocrotitoare și izbăvitoare a celor ce se luptă cu păcatul desfrânării. Unul din frații (începătorii) aflați sub ascultarea avvei Daniil Schiteanul era cândva rău chinuit de duhul desfrânării. Mărturisindu-se avvei Daniil, acesta l-a trimis la mănăstirea unde se aflau moaștele sfintei Tomaida, ca să se roage de izbăvire, pentru minunile sfintei mucenițe. Şi ascultându-l fratele, s-a rugat cu stăruință la mormântul sfintei și, ungându-se cu ulei din candela care ardea la mormântul ei, i s-a arătat sfânta, care l-a binecuvântat. Iar a doua zi fratele s-a aflat izbăvit de patima care îl chinuia, și întorcându-se la mănăstirea lui, i-a descoperit minunata sa vindecare avvei Daniil.
Aflând vestea despre minunile sfintei, mulți se duceau să se închine la mormântul ei, și, rugându-se cu credință, se izbăveau de tulburarea patimii trupești, și plecau aducând slavă lui Dumnezeu și mulțumire sfintei mucenițe Tomaida, izbăvitoarea de patimi.
Note
- Salt ↑ Acest avva Daniil este amintit în Patericul egiptean. Este probabil vorba despre al doilea avva Daniil Schiteanul, cel din secolul al VI-lea (v. Sinaxar 7 iunie).
- Salt ↑ Deși a fost femeie căsătorită, Sfânta Muceniță Tomaida este uneori numită în sinaxare „cuvioasă muceniță”, apelativ rezervat în general sfintelor monahii sau fecioare. Acest apelativ i se dă sfintei Tomaida în semn de recunoaștere a desăvârșitei ei curății sufletești, urmând pilda cuviosului Daniil, care a numit-o „maică duhovnicească”.
Imnografie
- Mielușeaua Ta, Iisuse, Tomaida strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună cu Tine mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Surse
- Sinaxar 14 aprilie
- Pomenirea Sfintei Mucenițe Tomaida (14 aprilie), în Viețile Sfinților.
