Teodora Împărăteasa
Sfânta și drept-credincioasa Teodora (c. 500-548) a fost împărăteasă a Imperiului Roman de Răsărit, fiind soția marelui împărat Iustinian. Împreună cu acesta, este prăznuită de către Biserica Ortodoxă la 14 noiembrie.
Viața
Există două variante ale perioadei de tinerețe a Teodorei. Cea mai cunoscută relatare este Istoria secretă despre care se presupune că a fost scrisă de Procopius din Cezareea. Paternitatea acesteia este pusă sub semnul întrebării de majoritatea savanților deoarece a fost descoperită la Vatican la trei secole după moartea împărătesei, iar stilul nu are nici un fel de asemănare cu alte lucrări ale lui Procopius. În conformitate cu această mărturie, Teodora s-a născut în cea mai de jos clasă a societății bizantine, fiind fiica unui îngrijitor de urși de la circ. Criticii acestei lucrări o consideră ca fiind propagandă occidentală și pornografică.
A doua mărturie a fost scrisă de Episcopul Eusebiu, un contemporan al Teodorei. Eusebiu declară că ea a fost fiica unui senator roman care a murit când Teodora era încă mică. După moartea tatălui său, Teodora și mama ei au trăit în Egipt, unde și mama ei a murit curând. După spusele lui Eusebiu, Teodora și-a petrecut restul copilăriei într-o mănăstire egipteană, ceea ce a dus la simpatiile ei de mai târziu pentru monofizitism.
Unii savanți spun că înainte de a-l întâlni pe Iustinian ea a devenit o adeptă a creștinismului monofizit, care pretinde că Iisus Hristos a avut o singură fire, rămânând partizană acestei credințe întreaga viață. În schimb, alții argumentează că asocierea ei cu monofiziții este justificată de faptul că Iustinian a însărcinat-o să încerce împăcarea partidei monofizite cu cea calcedoniană din cadrul Bisericii și astfel, în timp ce a rămas ea însăși calcedoniană, a început să fie simpatizată de ne-calcedonieni.
În 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, pe atunci „magister militum praesentalis” în Constantinopol. La ascensiunea sa pe tronul Imperiului Roman din 527, Iustinian I a făcut-o asociată la guvernarea imperiului și se pare că o considera un partener deplin în guvernarea lor. Acest fapt s-a dovedit o decizie înțeleaptă. O femeie cu o voință puternică, ea a dovedit un talent remarcabil pentru guvernare. La răscoala Nika din 532, sfaturile ei și faptul că a militat pentru un răspuns hotărât și sever a dus la înfrângerea răscoalei și, probabil, la salvarea imperiului. De asemenea, ea a ajutat la reducerea rupturii din cadrul creștinismului care se lărgise în acea perioadă; probabil, ea a contribuit la eforturile intense ale lui Iustinian de a-i împăca pe monofiziți cu ortodocșii.
După spusele lui Procopius, Teodora a fost prima susținătoare importantă și practicantă din Bizanț a avortului; de asemenea, ea susținea dreptul femeilor căsătorite la adulter și dreptul femeilor de a fi angajate, ajutând la protejarea și "delectarea" lor; de asemenea, ea a fost un fel de susținătoare a prostituatelor și asupriților.
În schimb, alți cercetători (dar și cei care o consideră pe Teodora o sfântă) îi consideră realizările nu ca fiind acelea ale unei feministe moderne care încurajează avortul și adulterul ci, dimpotrivă, ale unui adevărat lider egalitarist care s-a străduit să ofere femeilor aceleași drepturi legale ca ale bărbaților. Teodora a eliberat prostituatele din lanțurile proxeneților și a promovat legi care interziceau prostituția forțată. De asemenea, ea a militat pentru a acorda femeilor mai multe drepturi în cazul divorțului, permițând femeilor să posede și să moștenească proprietăți, a legiferat pedeapsa cu moartea pentru viol și permițând nobililor să se căsătorească cu femei din clasele de jos. Aceste schimbări au ridicat statutul femeii mult peste cel curent în partea occidentală a Imperiului.
Teodora a murit de cancer (probabil cancer la sân) înainte de vârsta de 50 de ani, cu aproape 20 de ani înaintea morții lui Iustinian. Trupul ei a fost înmormântat în Biserica Sfinților Apostoli, una din splendidele biserici construite în Constantinopol de împărat și împărăteasă. Atât Teodora cât și Iustinian sunt reprezentați în mozaicuri superbe care s-au păstrat până în zilele noastre în Biserica San Vitale din Ravenna din nordul Italiei, care a fost finalizată la un an după moartea Teodorei.
