Biserica Sfinților Apostoli (Constantinopol)
Când Constantinopolul a căzut în mâinile otomanilor în 1453, Biserica Sfinților Apostoli a devenit pentru scurt timp sediul Patriarhului Ecumenic al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului. Totuși, în 1461, a fost preluată de otomani și demolată pentru a face loc unei moschei.
Cuprins
Istorie
Biserica originală a Sfinților Apostoli a fost ridicată în jurul anului 330 de Constantin cel Mare, care făcuse din Constantinopol capitala Imperiului Roman. Biserica nu era terminată la moartea lui Constantin, în 337, fiind finalizată de fiul și succesorul său Constanțiu al II-lea, care a așezat acolo rămășițele tatălui său.
Ea a fost dedicată celor doisprezece Apostoli ai lui Iisus Hristos, iar împăratul intenționa să adune în ea relicvele tuturor Apostolilor. Totuși, au fost aduse doar relicvele Sfântului Andrei, Sfântului Luca și Sfântului Timotei (ultimii doi fiind dintre cei 70 de apostoli, nu dintre cei 12). În secolele următoare s-a ajuns să se creadă că biserica era dedicată doar acestor trei sfinți.
Se știe puțin despre aspectul acestei biserici, în afară de faptul că era în formă de cruce. Istoricul Eusebiu afirmă că era o clădire înaltă, cu porticuri pe toate cele patru laturi, cu pereți de marmură și acoperiș aurit.
În orice caz, în timpul domniei împăratului Iustinian I, biserica nu mai era considerată destul de impunătoare, astfel că a fost reconstruită pe același loc. Istoricul Procopius atribuie reconstrucția lui Iustinian, în timp ce Pseudo-Codinus o atribuie împărătesei Theodora (soția lui Iustinian). Noua Biserică a Sfinților Apostoli a fost sfințită la 28 iunie 550.
Noua biserică a fost proiectată de arhitecții Anthemius din Tralles și Isidor din Milet, în forma unei cruci grecești cu cinci cupole: una deasupra fiecărui braț al crucii și una centrală la intersecție. Brațul vestic al crucii se prelungea spre vest formând atriul.
Relicvele lui Constantin și ale celor trei sfinți au fost reașezate în noua biserică, iar la capătul brațului nordic a fost construit un mausoleu pentru Iustinian și familia sa.
Perioada bizantină
Timp de peste 700 de ani, Biserica Sfinților Apostoli a fost a doua cea mai importantă biserică din Constantinopol, după Sfânta Sofia. Dacă Sfânta Sofia era situată în partea veche a orașului, Sfinții Apostoli se afla în centrul noii zone imperiale, pe marea arteră numită Mese („Strada Centrală”), fiind cea mai frecventată biserică din capitală.
Cei mai mulți împărați, patriarhi și episcopi au fost îngropați în această biserică, iar moaștele lor au fost cinstite de credincioși timp de secole.
Cele mai prețioase relicve ale bisericii erau considerate craniile Sfinților Andrei, Luca și Timotei, dar ea mai adăpostea și relicve ale Sfântului Ioan Gură de Aur și ale altor Părinți ai Bisericii, sfinți și martiri. De asemenea, se credea că deținea o parte din „Coloana Biciuirii”, de care fusese legat și bătut Mântuitorul Iisus Hristos. De-a lungul secolelor, biserica a acumulat cantități uriașe de aur, argint și pietre prețioase, donate de credincioși.
Biserica a fost renovată și probabil extinsă în secolul al IX-lea de împăratul Vasile I. În secolul al X-lea, Constantin din Rodos a compus o Descriere în versuri a clădirii Apostolilor, dedicată împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenetul.
Basilica a fost jefuită în timpul Cruciadei a IV-a (1204). Istoricul Nicetas Choniates consemnează că cruciații au profanat mormintele imperiale, furând aurul și pietrele prețioase — nici chiar mormântul lui Iustinian nu a fost cruțat. Unele dintre aceste comori au fost duse la Veneția, unde pot fi văzute și astăzi în Bazilica San Marco.
După recucerirea orașului de către împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul, acesta a ridicat o statuie a Arhanghelului Mihail la biserică, pentru a comemora evenimentul și propria sa domnie.
Biserica a fost din nou restaurată de Andronic al II-lea Paleologul la începutul secolului al XIV-lea, dar apoi a intrat treptat în declin, pe măsură ce Imperiul Bizantin se prăbușea și populația Constantinopolului scădea.
Călătorul florentin Cristoforo Buondelmonti a văzut biserica ruinată în anul 1420.
După căderea Constantinopolului
În 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turcii otomani, Sfânta Sofia a fost transformată în moschee, iar sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul i-a poruncit Patriarhului grec Ghenadie Scholarios să se mute la Biserica Sfinților Apostoli, care a devenit pentru scurt timp sediul Patriarhiei Ecumenice.
Însă zona din jurul bisericii a fost repede locuită de turci, iar ostilitatea față de existența unei clădiri creștine atât de mari și centrale a crescut. Ghenadie a decis atunci să mute Patriarhia la Biserica Maicii Domnului Pammakaristos, aflată în principalul cartier creștin al orașului – Fanar.
În loc să transforme Biserica Sfinților Apostoli într-o moschee, Mehmed al II-lea a decis să o demoleze și să ridice o moschee de aceeași măreție pe locul ei. Rezultatul a fost Moscheea Fatih (a Cuceritorului), care se află și astăzi pe acel loc și adăpostește mormântul lui Mehmed.
Există puține reprezentări vizuale ale Bisericii Sfinților Apostoli, dar Bazilica San Marco din Veneția este parțial inspirată din planul ei. Scriitorul bizantin Nicholas Mesarites (secolul al XII-lea) a lăsat o descriere a bisericii, din care s-au păstrat doar fragmente.
A se vedea și
Bibliografie
- Glanville Downey. "Nikolaos Mesarites: Description of the Church of the Holy Apostles at Constantinople." Transactions of the American Philosophical Society. New Series, Vol. 47, No. 6 (1957), pp. 855-924.
