Serafim (Joantă) al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Înaltpreasfințitul Părinte Serafim (Joantă), Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

Serafim Joantă, născut Romul Joantă, (n. 4 septembrie 1948, satul Boholț, comuna Beclean, județul Brașov) este un mitropolit român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Studii

A crescut într-o familie ortodoxă fiind cel mai mic dintre cei cinci copii. A absolvit gimnaziul și liceul în orașul Făgăraș. A urmat cursurile cursurile Facultății de Teologie din Sibiu între 1970-1974 și la încheierea lor a susținut examenul de licență în 1974. Între 1982-1985 face studii de doctorat la Institutul Saint Serge din Paris, Franța. Printre profesorii care i-au marcat pregătirea teologică se regăsesc Olivier Clément, Boris Bobrinskoy și Konstantin Andronikoff. În 1985 obține titlul de doctor în teologie cu o lucrare despre tradiția românească a curentului isihast: "Roumanie - tradition et culture hésychastes". După obținerea titlului de doctor în teologie este, între anii 1986-1989, lector la Institutul Saint Serge. ține prelegeri despre "Istoria sinoadelor ecumenice" și "Istoria bisericilor ortodoxe". Revine în România cu puțin timp înainte de revoluția din decembrie 1989. În perioada 1989-1990 a fost asistent la Facultatea de Teologie din Sibiu.

Cariera eclesiastică

Preot necăsătorit în Pojorta - Făgăraș, între anii 1974-1975, apoi muzeograf și preot la Catedrala Episcopală din Alba Iulia, între anii 1975-1982[1]. La data de 17 februarie 1990 este tuns în monahism și hirotesit arhimandrit.[2]. Este hirotonit întru arhiereu la 11 martie 1990 de către mitropolitul Antonie Plămădeală și de soborul episcopilor coslujitori fiind numit Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul de Făgărășanul. Această funcție a împlinit-o până în 1994, pe atunci a fost responsabil cu misiunea, cateheza și activitatea filantropică a Mitropoliei Ardealului. Paralel predă la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu cursuri de Misiune Creștină și cursuri de Spiritualitate Ortodoxă.[3] Primește o însărcinare specială din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care îi încredințează conducerea activității Asociației Misionare Ortodoxe "Oastea Domnului" care număra în acea perioadă circa 300 000 de membri.[4]

La data de 16 octombrie 1993 este ales Arhiepiscop al Berlinului și Mitropolit pentru românii din Europa Centrală, de către o Adunare eparhială întrunită la Aachen. Se pare că un rol hotărâtor în acea alegere l-a avut harisma proprie de predicator.[5] Este confirmat de Sfântul Sinod la 12 ianuarie 1994, instalat la München la 5 iunie 1994 când a preluat efectiv conducerea Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Germania și Europa Centrală și de Nord purtând titlul de Arhiepiscop de Berlin și Mitropolit pentru Germania și Europa Centrală și de Nord. În responsabilitatea lui canonică intrau la acea vreme 15 țări din Europa.[6][7] Sarcina lui principală a fost aceea de a aduna în jurul Bisericii Ortodoxe pe românii risipiți în diaspora, de a întări parohiile existente și de a organiza noi misiuni ortodoxe în țările aflate sub jurisdicția lui în fruntea cărora să găsească preoți capabili de a coordona activitatea din străinătate. Toate aceste activități au fost desfășurate doar prin donațile credincioșilor fără a avea o bază financiară asigurată.[8]

La data de 5 iulie 1994 este numit de Sfântul Sinod al Bisericii ortodoxe Române drept locum tenens al Arhiepiscopiei Române pentru Europa Occidentală cu sediu la Paris. Coordonează activitățile Arhiepiscopiei din Paris până în 1998. [9]

Activitatea ca Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord

IPS Serafim al Germaniei și Europei Centrale

La instalarea sa existau doar nouă parohii în Germania, două în Austria și trei în țările nordice. Unele dintre parohii au rămas până astăzi sub jurisdicția greacă sau rusă, credincioșii acestora privind cu suspiciune pe orice reprezentant al Patriarhiei Române.

Drumul organizării administrative a noii mitropolii a fost destul de anevoios. Pentru început a fost sprijinit de Institutul Bisericilor Răsăritene al episcopiei romano-catolice din Regensburg. Acolo a avut la îndemână suportul necesar desfășurării activității. Această fază a durat până în anul 2001. În 1999 Mitropolia a cumpărat la Nürenberg o fostă mănăstire evanghelică, cunoscută cu numele Epifaniaskirche, pe care a restaurat-o din temelii. Biserica a fost preschimbată în catedrală mitropolitană, iar în clădirile renovate funcționează acum mănăstirea Sfinților Martiri Brâncoveni care dispune de un atelier de pictură bisericească, birouri, camere pentru oaspeți și spații pentru conferințe și întruniri.

Mitropolitul Serafim a fost activ pe diverse planuri. Între altele binecuvântat înființarea a 31 de parohii noi în Germania și 5 în Austria. A hirotonit pentru eparhia proprie 27 de preoți și diaconi. Un deosebit accent l-a pus pe cumpărarea respectiv construirea de noi biserici. Acest lucru pare a fi deosebit de important pentru identitatea românilor ortodocși din Germania și Austria care încearcă să depășească nesiguranța situației actuale de provizorat. La Stutgart a fost cumpărată de la parohia evanghelică Sf. Mihail casa Johann Albrecht Bengel, și transformată în biserică ortodoxă.[10] În Offenbach am Main o parte a clădirii cumpărate în 2002 avansează încet la stadiul de biserică.[11] Două biserici au fost sfințite de către Prea Fericitul Daniel în 13 și 14 iunie 2009 la Salzburg și la Viena[12], iar piatra de temelie pentru alte două a fost pusă în 13 mai 2006 la Berlin [13][14] și Mannheim[15].

Astăzi sunt 40 de parohii doar în Germania șapte în Austria și 55 în întreaga mitropolie.[16]

Unul dintre cunoscătorii occidentali ai ortodoxiei, Jürgen Henkel, îl consideră drept unul dintre ierarhii care arată o deosebit de mare deschidere spre ecumenism.[17]

Lucrări

  • Roumanie. Tradition et culture hesychastes, Paris, 1987, 318 p. (în colecția "Spiritualité orientale"; versiunea engleză 1992, XXX + 253 p.; versiunea românească, București, 1994, 263 p.)
  • "Le renouveau philocalique du XVIII-e siecle et son influence sur la vie liturgique", in vol. Liturgie. Conversion et Vie monastique, Roma, 1989, p. 159-183.
  • "Les disciples roumains du staretz Paissiy", în Messager orthodoxe, II, 1987, p. 66-78.
  • "Sfânta Liturghie", în vol. Credința ortodoxă și viața creștină, Sibiu, 1992, p. 281-298.
  • "Din istoria isihasmului până în secolul XV", în vol. Persoană și comuniune. Prinos de cinstire Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1993, p. 549-564.
  • "Deasă sau rară împărtășire", în: Neofit Kavsokalivitul, Nicodim Aghioritul: Despre dumnezeiasca împărtășanie cu preacuratele lui Hristos taine, Sibiu, 1993, p. 9-24.
  • Henkel, Jürgen: Aus dem Glauben leben. Gesammelte Texte von Metropolit Serafim von Deutschland, Zentral- und Nordeuropa zur Orthodoxen Theologie und Spiritualität. Schiller Verlag. Sibiu ISBN 9789738875630
  • "Geistliche Vaterschaft und Gegenwart", in Glaube in der 2.Welt. Ökumenisches Forum für Glauben, Religion und Gesellschaft in Ost und West, Heft 3/ 2009(37. Jahrgang), S. 21-23, ISSN 02544377.

Note

  1. ↑ Henkel, Jürgen: Aus dem Glauben leben. Gesammelte Texte von Metropolit Serafim von Deutschland, Zentral- und Nordeuropa zur orthodoxen Theologie und Spiritualität. Schiller Verlag. Hermanstad p. 19.
  2. ↑ Ibidem 21.
  3. ↑ Ibidem 21.
  4. ↑ Komission der Orthodoxen Kirchen in Deutschland; comp. Barbu, Ioan: Lumina Nouă. Editura Antim Ivireanu: Râmnicul Vâlcea 1997. p. 14.
  5. ↑ Henkel, Jürgen: op.cit. p. 21.
  6. ↑ Barbu, Ioan: Lumina Nouă. Editura Antim Ivireanu: Râmnicul Vâlcea 1997. p.39.
  7. ↑ Henkel, Jürgen: op.cit. p. 22.
  8. ↑ Henkel, Jürgen: op.cit. p. 21.
  9. ↑ Ibidem p. 13-4; 22.
  10. ↑ Parohia Stuttgart - Informații
  11. ↑ Proiectul de reorganizare a clădirii din Blackstrasse 16, 63069, Offenbach am Main
  12. ↑ Agenția de știri Basilica
  13. ↑ Rumänisch-orthodoxe Kirche in Berlin
  14. ↑ Ostkirchliche Information III/2006
  15. ↑ Ecouri în presa românească
  16. ↑ Henkel, Jürgen: op.cit. p. 22-3.
  17. ↑ Jürgen Henkel: Einführung in Geschichte und kirchliches Leben der rumänischen orthodoxen Kirche. LIT Verlag Berlin-Hamburg-Münster, 2007. p. 184.

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Serafim_(Joantă)_al_Germaniei,_Europei_Centrale_și_de_Nord&oldid=51542”