Ioan din Licopolis
Cuviosul Ioan din Licopolis a fost un pustnic în Licopolis (provincia Tebaida, în Egiptul Mijlociu). S-a născut în jurul anului 305 și a murit la sfârșitul anului 394 sau începutul anului 395. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 27 martie.[1]
Cuprins
Viața
Deși sfântul Ioan din Licopolis este menționat în multe izvoare istorice și monastice, principalele două izvoare edificatoare pentru viața lui sunt lucrările Historia monachorum in Ægypto, în care un capitol (cel mai lung, având 65 paragrafe) din cele 26 îi este consacrat în întregime, și Istoria lausiacă, în care Paladie îi consacră capitolul 35, de asemenea cel mai lung al lucrării sale.
Sfântul Ioan din Licopolis s-a născut la începutul sec. al IV-lea (~305). El trăia în orașul Licopolis (Egiptul Mijlociu) și era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr (~330).
Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida (~335), în muntele Bolcha, unde a stat mulți ani în pustnicie, fără să-și părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea și hrana.
După treizeci de ani de izolare (~365), Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus (388) și Eugenius (394). Obișnuia să le spună și oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfințit bolnavilor, îi ungea cu el și aceștia se vindecau de diverse boli.
În jurul anului 391 avva Ioan primește vizita unui alt mare părinte al pustiei, avva Visarion, cu care vorbește despre vedenia profetică pe care a avut-o, și anume că împăratul Teodosie cel Mare a dat un edit pentru dărâmarea templelor păgâne (391)[2].
Sf. Ioan a proorocit că istoricul Paladie, care i-a scris Viața, va deveni episcop. În relatarea lui din Istoria lausiacă (cap. 35), Paladie spune că la trei ani după vizita lui la avva Ioan, s-a îmbolnvit și a părăsit Egiptul. Apoi, după un timp petrecut în Palestina, a ajuns în Bitinia (Asia Mică) și acolo a fost hirotonit episcop Elenopolisului (pe la anul 400). Vizita lui Paladie la avva Ioan poate fi situată convenabil în anii 392/393, dată la care Paladie făcea deja parte din comunitatea lui Evagrie Ponticul (informație de apare în discuția sa cu avva Ioan), pe de-o parte, și dată nu imediat apropiată de moartea lui avva Ioan, pe care Paladie nu o evocă, ba dimpotrivă spune că două luni mai târziu alți frați din comunitatea lui Evagrie au plecat să-l întâlnească pe avva Ioan.
Sf. Ioan a ajutat sufletește mulți oameni prin aceste învățături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare și prin viața personală pe care a dus-o în sfințenie.
Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani și s-a dus la Domnul în anul 395.
Învățătura
Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toți să aibă smerenie: "Urmați viața virtuoasă a sfinților părinți după puterea voastră și dacă reușiți ceva, nu vă mândriți cu ce ați obținut pentru că mulți au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălțime în prăpastie".
"Cercetați-vă cu atenție să vedeți dacă aveți conștiința curată, să nu vă pierdeți puritatea minții. Nu lăsați gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfințenia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfățișare? Bagă de seamă ca gândurile lumești să nu-ți ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viață căldicică, care nu renunță de tot la lume și așteaptă recunoștința din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii și a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-și ridice mintea de la lucrurile lumești și să-și îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuși de puțin la cunoștința dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi și cunoaște multe lucruri pe care numai tainele cunoașterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple și va avea revelații divine, asemeni sfinților. El va face minuni și va obține tot ce va cere de la Dumnezeu."
"Iubește tăcerea, fiule, trăiește mereu în contemplare divină și roagă-te ca Domnul să-ți dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăiește în lume, își folosește virtuțile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alții la munca lor și trăiește fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viață curată împlinind poruncile Domnului fără să-și neglijeze îndatoririle lumești."
"Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun și mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, și-a luat crucea și L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanență în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământești, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună și prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în fața lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu."
Note
Surse
- ro: Sinaxar 27 martie, prăznuirea Sfântului Ioan din Licopolis
- fr: Wikipédia:Jean de Lycopolis
- en: Father Alban Butler. “Saint John of Egypt, Hermit”, Lives of the Fathers, Martyrs, and Principal Saints, 1866. Saints.SQPN.com., 22 March 2013. Web: 15 March 2014.
- ro: Cuviosul Ioan înaintevăzătorul, pustnicul și închisul din Egipt (27 martie).
Bibliografie
- BHG 2189f.; BHO 514f.; BHL 4329
- W. Till, Koptische Heiligen und Märtyrerlegenden, OCA 102, 1935, 138–154
- Paul Peeters, « Une Vie copte de saint Jean de Lycopolis », Analecta Bollandiana 54, 1936, p. 359-381.
- Irénée Hausherr, « Aux origines de la mystique syrienne : Grégoire de Chypre ou Jean de Lycopolis? », Oxford Classical and Philosophical Monographs 4, 1938, p. 497-520.
- Paul Devos, « La "servante de Dieu" Poemenia », AB 87, 1969, p. 189-212 ; « Fragments coptes de l'Historia monachorum in Ægypto : Jean de Lycopolis et la Tentatrice », AB 87, 1969, p. 417-441 ; « Feillets coptes nouveaux et anciens », AB 88, 1970, p. 153-187 ; « Saint Jean de Lycopolis et l'empereur Marcien », AB 94, 1976, p. 303-316 ; « De Jean Chrysostome à Jean de Lycopolis », AB 96, 1978, p. 389-403.
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Părinți ai pustiei
Categorii > Liturgică > Sărbători > Sfinți > Sfinți egipteni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni
Categorii > Oameni > Cler
Categorii > Oameni > Episcopi
Categorii > Oameni > Monahi
Categorii > Texte > Literatură creștină
Categorii > Viața Bisericii > Monahism
Categorii > Viața Bisericii > Monahism