Calist I al Romei

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Sfântul sfințit mucenic Calist I al Romei a fost episcop al Bisericii Romei între anii 217 și 222. Este considerat de memoria tradiției Bisericii ca mucenic, deși nu există date istorice referitoare la mucenicia sa. Prăznuirea sa se face la data de 14 octombrie.

Viața

Calist I al Romei (gr. Kallistos) era de origine greacă. S-a născut la Roma în a doua jumătate a secolului al II-lea în familia aristocratică a Domitiilor. Cu toate acestea, tinerețea lui a fost tumultuoasă. A fost închis și exilat pentru crime de drept comun.

Calist a avut și neșansa de a fi cunooscut în primul rând prin intermediul scrierilor celor mai mari dușmani ai săi, Tertullian și Ipolit. Ipolit, în lucrarea Philosophumena, afirmă că acesta era în slujba lui Carpoforus, un creștin căruia îi fusese încredințată administrarea unei bănci care dispunea de fonduri investite de alți creștini. După ce a pierdut banii încredințați, Calist a fost prins și trimis alături de sclavi să muncească la o moară manuală. Ulterior, a fost trimis în minele din Sardinia. A fost eliberat pe când Victor era episcop al Romei, fiind trimis la Antium (azi Anzio). Când Zefirinus a devenit episcop al Romei, lui Calist i-a fost încredințată administrarea unui cimitir, care mai târziu avea să îi poarte numele, fiind cunoscut ulterior sub numele de Catacombele Sf. Calist. Calist a căpătat o mare influență asupra lui Zefirinus, care l-a făcut în scurt timp arhidiacon, iar la moartea acestuia a devenit episcop al Romei.

Indiferent dacă multe dintre detaliile din relatarea lui Ipolit cu privire la viața lui Calist sunt adevărate sau nu, Calist i-a fost de mare ajutor episcopului Zefirius, pe care l-a călăuzit printre dificultățile teologiei în formare a vremii sale, ajutându-l să navigheze printre numeroasele credințe eretice apărute atunci către ceea ce considera a fi învățătura ortodoxă.

Viețile lui Calist și ale adversarilor săi, Tertulian și Ipolit sunt cu toate umbrite de acuzațiile de erezie care au planat asupra unora dintre politicile și învățăturile lor. Ipolit și Tertullian s-au ridicat în special împotriva hotărârii lui Calist de a le acorda Sfânta Împărtășanie celor care făcuseră pocăință publică pentru păcate precum crima, adulterul și curvia, precum și de pretinsa adeziune a lui Calist la sabelianism (acuzație de care acesta a încercat să se distanțeze. Ipolit, în schimb, a urmat schisma novațiană și a fost chiar ales drept primul antipapă de susținătorii săi, însă ulterior s-a împăcat cu Biserica Romei, iar Tertulian a devenit un adept al montanismului.

Despre Calist I al Romei se crede că ar fi murit în jurul anului 223, o perioadă care nu este cunoscută pentru persecuțiile împotriva creștinilor, și este posibil ca relatările despre martirajul lui, posibil în urma unor revolte populare să fie doar o legendă. A fost înmormântat în cimitirul lui Calepodius de pe Via Aurelia. Ziua morții lui este trecută în "Depositio Martirum" (Callisti in via Aurelia miliario III) și în martirologiile ulterioare drept 14 octombrie, și aceasta a rămas până în prezent ziua pomenirii lui. Moaștele sale au fost mutate în secolul al IX-lea în biserica Santa Maria in Trastevere din Roma.


Casetă de succesiune:
Calist I al Romei
Precedat de:
Sf. Zefirinus 		Episcop al Romei
217-222 		Urmat de:
Sf. Urban I



Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Calist_I_al_Romei&oldid=43121”