Cârjă

Cârja întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din America, Preafericitul Mitropolit Iona, înaintea Ușilor Împărătești ale catedralei Sf. Nicolae din Washington, D.C.

Cârja arhierească (ὁ ράβδος — o ravdos, δικανίκιον, τό — dikanikion; lat. baculus pastoralis) sau toiagul păstoresc ori paterița (gr. πατερήσσα — paterissa, πατερίτσα — paterița, lat. crossa; slavonă Posokh) este unul din obiectele pe care le poartă episcopii ortodocși și monahii de rang înalt, fiind un semn distinctiv al rangului acestora – simbol al autorității păstorești și al dreptului de jurisdicție.

Acestea pot fi, în principiu, de două feluri și se disting după forma părții de sus. Un model (cel mai adesea întâlnit la cârja episcopală) are capătul de sus în forma literei grecești T (Tau), cu două brațe arcuindu-se în jos, având deasupra o cruce. Acest model a fost de multe ori reinterpretat, cele două brațe alte literei tau fiind reprezentate sub forma a doi șerpi sau dragoni, deasupra cărora se înalță crucea [1]. Cârjele episcopale sunt cel mai adesea făcute din metale prețioase, fiind aurite sau placate cu argint. Unele pot fi făcute din lemn prețios.

Cârjă sau toiag pot purta episcopii, arhimandriții, stareții și starețele. Cârja îi este înmânată noului episcop de către cel dintâi dintre episcopii care săvârșesc hirotonia acestuia. De asemeni, cârja le este înmânată arhimandriților, stareților sau starețelor la momentul învestirii lor în rangurile respective. Episcopul poartă cârja numai în afara altarului; el nu intră cu ea în altar, în spatele iconostasului, ci lasă cârja sprijinită de iconostas, lângă icoana lui Hristos, la dreapta Ușilor Împărătești.

Când episcopul nu poartă veșmintele liturgice, în vederea participării la slujbele bisericești, el folosește un toiag mai mic și mai puțin somptuos, ca un baston din lemn cu o măciulie rotunjită, din argint sau din alte metale prețioase.

Arhiepiscopul Ciprului este singurul dintre episcopii ortodocși care are dreptul să poarte o cârjă în forma sceptrului folosit de împărații bizantini. Acesta este unul dintre cele Trei privilegii acordate Bisericii Ciprului de către împăratul Zenon.

În unele mănăstiri grecești și egumenii poartă cârje (cu terminalul ca o ancoră).

Simbolistică

Făcut din lemn, uneori din metal, și împodobit cu plăcuțe de aur, fildeș sau argint; la capătul de sus se termină cu doi șerpi afrontați, care stau cap în cap), peste care se suprapune un glob și peste acesta, o mică cruce. Pe mânerul toiagului se înfășoară, de obicei, o maramă cusută cu fir, pentru podoabă, dar și pentru a fi mai ușor de purtat. Această cârjă o primesc arhiereii când intră în biserică și slujesc. Când asistă doar la slujbă sau când ies din biserică, ei poartă un baston mai simplu. Prototipul cârjei arhierești este în Vechiul Testament, toiagul lui Aaron, care a înfrunzit în chip minunat (Numeri 17, 8). Cârja simbolizează puterea de a păstori Biserica și autoritatea pastorală a arhiereului, după modelul lui Moise și Aaron care purtau toiege, ca semne văzute ale autorității și puterii lor de a conduce poporul evreu (Ieșire 7, 20; 8, 16-17). Podoabele din capătul de sus al cârjei își au și ele un sens simbolic: cei doi șerpi sunt simbolul înțelepciunii arhiereului, iar globulețul și crucea arată că Iisus a venit pe pământ și a sfărâmat prin Cruce șarpele (diavolul) care a ispitit pe primii oameni. Arhiereul păstorește în numele Crucii (simbolizată prin cârja păstorească).

În limbajul bisericesc românesc

În limbajul bisericesc și liturgic românesc contemporan, cârja desemnează aproape invariabil toiagul aurit sau argintat cu capătul în tau pe care episcopul îl folosește la sfintele slujbe. Iar „toiagul pastoral” sau bastonul, la rândul lui, desemnează aproape invariabil bastonul mai simplu pe care episcopul (și stareții) îl poartă în afara sfintelor slujbe. Astfel, Art. 87 (2) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române precizează: „Arhiepiscopul, episcopul, episcopul-vicar și arhiereul-vicar poartă uniforma monahală (reverenda, rasa și camilafca) de culoare neagră, cruce, engolpion și toiag pastoral.”

Surse

• OrthodoxWiki:Crosier
• Ene Braniște și Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2