Iona

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sf. prooroc Iona

Sfântului Prooroc Iona a trăit în secolul VIII î.Hr. (2 Regi 14, 25), urmând proorocului Elişa în regatul de nord al lui Israel. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 21 septembrie (în tradiţia greacă şi românească) sau la 22 septembrie (în tradiţia slavă[1]).

Cuprins

Viaţa

Ioana a fost fecior al lui Amati din Get, din Cariatmaus, aproape de Azot cetatea elinilor de lângă mare. Şi fiind aruncat din corabie şi înghiţit de chit, a mers la Ninive de a propovăduit; şi întorcându-se n-a rămas în pământul sau, ci luând pe mamă-sa a locuit în Asur, cetatea celor de alt neam. Pentru că zicea: "Aşa îmi voi ridica ruşinea mea, de vreme ce am minţit, proorocind asupra Ninivei cetăţii celei mari". Acesta este feciorul văduvei, pe care l-a înviat proorocul Ilie; căci mustra atunci Ilie pe Ahav, şi chemând foamete pe pământ a fugit şi mergând la Sarepta Sidonului, a aflat pe acea văduvă cu fiul ei. Şi a locuit la dânsa, căci nu putea să locuiască cu cei netăiaţi împrejur; şi a binecuvântat-o pe dânsa pentru primirea ei de oaspeţi. Acesteia i-a înviat feciorul care-i murise. Şi sculându-se Iona după foamete a mers la pământul lui Iuda, şi a îngropat pe mamă-sa care murise, aproape de Balanul Deborei, şi a locuit în pământul Senaar, şi a murit acolo şi a fost îngropat în peştera lui Cenezeu, care fusese judecător unui trib, pe când nu era împărăţie. Şi a dat semn în Ierusalim şi în tot pământul, când vor vedea piatra urlând cu jale cu viers subţire, şi gândac din lemn grăind către Dumnezeu, atunci se va apropia mântuirea. Atunci vor vedea Ierusalimul stricat până în temelie, şi vor veni către dânsul toate limbile ca să se închine Domnului. Şi vor clădi pietrele lui spre apusul soarelui. Şi acolo va fi închinăciunea Unsului, căci Ierusalimul s-a dat spre pustiirea fiarelor sălbatice. Şi atunci va veni sfârşitul a toată suflarea.

Profeţia lui Iona

Deşi este considerat unul din cei doisprezece "profeţi mici", Iona nu a avut în Cartea lui Iona (scrisă în secolul al V-lea[2]) o profeţie explicită despre Mântuitorul. Totuşi, tradiţia Bisericii consideră că însăşi petrecerea lui Iona în pântecele chitului este o profeţie despre moartea şi Învierea lui Hristos (Matei 12, 39-41; 16, 4; Luca 11, 29 ş.u.).

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sf. Prooroc Iona se zugrăveşte bătrân, pleşuv, cu barba rotundă, purtând un înscris care zice: „Strigat-am către Domnul în strâmtorarea mea şi El m-a auzit!” Dionisie mai arată şi felurile potrivite de a zugrăvi diferite scene din viaţa Sf. Prooroc Iona. (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 84, 91, 117, 125.)

Note

  1. Poate mutată în ziua de 22 septembrie ca să se evite suprapunerea cu Odovania praznicului Înălţării Sfintei Cruci.
  2. Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p.318

Surse şi referinţe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi