Sinodul apostolic de la Ierusalim

Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50.

Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism (neamurile, alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli Barnaba şi Pavel care au relatat miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile (popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai târziu sub numele de Decretul Apostolic:

De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu.

Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge.

Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat. (Fapte 15:19-21)

La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii şi întreaga Biserică au găsit de cuviinţă să aleagă câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu apostolii Pavel şi Barnaba. Au fost aleşi Iuda (zis şi Barsaba) şi Sila, oameni cu vază în comunitatea creştină din Ierusalim. În scrisoarea pe care aceştia trebuiau să o ducă Bisericii din Antiohia se spunea:

Apostolii, presbiterii şi fraţii:

către fraţii dintre Neamuri, cari sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!

Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;

Noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. (Fapte 15:23-27)

În încheierea aceleeaşi scrisori, se poate observa modul în care Sinodul era încredinţat că prin ei a vorbit Duhul Sfânt:

Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceeace trebuie,

adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi. (Fapte 15:28-29)

Tot în (Fapte 15:30-31) este arătat modul în care creştinii au acceptat hotărârile Sinodului:

Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.