Sfinții români din închisori

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfinții închisorilor.bmp

Sfinții români din închisori (numiți și sfinții închisorilor) sunt românii ortodocși care au pătimit în închisorile comuniste pentru Hristos și, fie au murit ca mucenici, fie au fost eliberați. Între 2 și 3 milioane de români au suferit în temnițele comuniste, iar 800 de mii dintre ei au și murit acolo. Totuși, nu putem spune că toți ortodocșii care au fost eliberați din temniță au dus o viață sfântă după aceasta și din această cauză, nu-i putem pune pe toți aceștia în categoria sfinților.

Deși nici unul dintre ei n-a fost încă canonizat, cei care îi cinstesc în prăznuiesc pe 14 mai.[1]

Personalități

Articol principal: Lista sfinților români din închisori

În închisorile comuniste au ajuns mai multe personalități, iar multe dintre ele au fost membri ai diferitor partide politice din România. Una dintre cele mai remarcabile și cunoscute personalități din rândul sfinților închisorilor este mucenicul Valeriu Gafencu. De asemenea, au suferit pesonalități care au devenit mai târziu, duhovnici foarte iubiți și cunoscuți. Este vorba de oameni ca Iustin Pârvu, Anghel Papacioc (mai târziu, când a intrat în monahism, a luat numele Arsenie), Sofian Boghiu, Cleopa Ilie, Arsenie Boca, Gheorghe Calciu-Dumitreasa sau Bartolomeu Anania.

Alți sfinți ai închisorilor

Deși când vorbești de sfinții închisorilor te gândești în primul rând la cei din temnițele comuniste. Într-un sens mai larg, sfinți ai închisorilor sunt și mucenicii români care au fost întemnițați în Imperiul Habsburgic. Tot în categoria sfinților închisorilor mai sunt puși și diferinți legionari care au fost uciși în timpul regimului lui Carol al II-lea, cum ar fi Nicoleta Nicolescu, care a avut suferințe mari înainte de moarte.[2]

Moaște

De la moaștele sfinților închisorilor a izvorât nu o dată mir. De exemplu, potrivit unei mărturii făcute de Danion Vasile în 2013, de la un craniu al unui sfânt al închisorilor a izvorât mir în casa unei familii, atunci când un copil bolnav l-a luat în brațe. [3]

Nu se știe exact căror persoane aparțin moaștele.

Proslăvire

Deocamdată, nici unul dintre sfinții închisorilor n-a fost canonizat. Cu toate acestea, ei deja sunt cinstiți și au o zi neoficială de prăznuire.

Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, afiliată Patriarhiei Ruse, a constituit în anul 2011, o comisie de canonizare a sfinților moldoveni (basarabeni). Mai înainte, în același an, mitropolitul Vladimir a declarat la o emisiune că susține canonizarea acestor sfinți. Asociația „Noua Galilee” a întocmit o listă cu sfinții basarabeni necanonizați, în care sunt incluși Valeriu Gafencu și Părintele Sofian Boghiu, care sunt originari din Basarabia, dar au suferit în închisorile din România.[4]

În 2013, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Constantin Stoica, a făcut următoarea declarație despre canonizarea sfinților închisorilor: „Este în atenția Bisericii și această problemă, dar există un principiu cronologic. Mai sunt monahi, mărturisitori, ierarhi din secolele anterioare care trebuie canonizați. Sunt mitropoliți ai Țării Românești care au făcut foarte multe pentru Biserică și care trebuie canonizați. Mai e cuvioasa Mavra din Ceahlău. Pe de altă parte, nu este în practica Bisericii Ortodoxe să se grăbească. În acest moment se fac cercetări asupra tuturor celor care au pătimit în temnițele comuniste din cauza chinurilor, sunt niște criterii stabilite și pe care Patriarhia le-a făcut publice în urmă cu vreo 10 ani. În momentul în care această problemă va fi clarificată, după aceea normal că vor intra în atenția Sfântului Sinod”.

Imnografie

Tropar (glasul 1)

Mărturisitorii cei adevărați ai lui Hristos cu vitejie
au stat împotriva uneltirilor satanei, și nici
prigoana, nici temnița, nici chinurile, nici lanțurile
nu i-au spăimântat, ci cu putere de sus credința și
neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunile lor,
Hristoase Dumnezeule, mântuiește sufletele
noastre.[5]

Note