Iosif Mușat

Cel dintâi mitropolit recunoscut al Moldovei a fost Mitropolitul Iosif Mușat (1401/1402-1415?). El era din familia domnilor mușatini, rudă apropiată a lui Petru Mușat (1375-1391) și Alexandru cel Bun (1400-1432).

Date cunoscute

Lipsa documentelor istorice nu ne îngăduie să stabilim până în ce an a păstorit mitropolitul Iosif în scaunul său de la Suceava. De altfel este amintit în prea puține documente interne.

Primele știri

În calitatea sa de întâistătător al Bisericii moldovenești, având reședința în capitala țării, mitropolitul a ajuns curând sfetnic-domnesc. Astfel, este amintit în sfatul domnesc din 2 iulie 1398, deci înainte de a fi fost recunoscut de Patriarhie.

În anul 1402, la îndemnul mitropolitului Iosif, Alexandru cel Bun a adus în Suceava, de la Cetatea Albă, moaștele Sfântului Ioan cel Nou.

Danii

Poate chiar în primii ani de domnie, Alexandru cel Bun dăruia Mitropoliei moșia numită „Poiana Vlădicăi”, unde s-a ieșit întru întâmpinarea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou (azi satul Vlădiceni, comuna Buciumi, lângă Iași).

La 7 ianuarie 1403, Alexandru cel Bun făcea o nouă danie Mitropoliei și anume satele Averești pe Suceava și Hărcica (sau Hreațca) de lângă Suceava, „pentru sănătatea noastră și pentru sufletele celor de mai-nainte sfînt răposaților domni” (satul Averești i-a fost întărit apoi și de fiul său Ștefan Voievod, la 11 aprilie 1434).

La 7 ianuarie 1407, mitropolitul dădea „popii chir Dometian" mănăstirile Neamț și Bistrița — numite „ale vlădiciei mele” — „ca să fie nedespărțite una de alta”. Prin același act, egumenul Dometian primea dreptul de a-și alege singur urmașul în egumenie dintre călugării celor două mânăstiri.

Ultimele pomeniri

Mitropolitul Iosif este pomenit pentru ultima dată într-un hrisov din 16 septembrie 1408, prin care Alexandru cel Bun dăruia două sate „bisericii Sfintei Vineri care-i în târgul Romanului” — Leucușeuți și Dragomirești, pe Moldova. Actul era scris în Suceava „în fața preasfințitului mitropolit Iosif”. Alte știri despre el nu avem.

Adormirea

Dat fiind faptul că prin anii 1416—1418 se găsea în Constantinopol un nou mitropolit al Moldovei, care cerea recunoașterea în scaunul mitropolitan de la Suceava, putem presupune că vlădica Iosif și-a sfârșit zilele prin anul 1415.

Știri post-mortem

El este pomenit și în documentele de mai târziu, cum este hrisovul lui Ștefan al II-lea din 6 iunie 1446, prin care dăruia mănăstirii Neamț „o mănăstire la Boiștea, unde a fost chilia vlădicăi Iosif și unde sunt călugărițe”.

Mitropolitul Iosif va fi viețuit un timp la această mănăstire și s-ar putea să se fi retras către sfârșitul vieții aici, în schimnicie. Desigur, a fost înmormântat fie lângă biserica Mirăuți din Suceava, fie la una din mănăstirile „vlădicei sale”(Neamț, Bistrița sau Boiștea).

Casetă de succesiune: Iosif Mușat
Precedat de: Ștefan?	Mitropolit al Moldovei 1401/1402-1415	Urmat de: Damian

Surse

• Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.