Grigorie (Roșca) al Moldovei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(completări și referințe)
m
Linia 4: Linia 4:
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Văr după mamă cu [[Petru Rareș]], Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a [[călugăr]]it de tânăr la [[Mănăstirea Pobrata]], unde a devenit [[egumen]]. A deținut acest important rang [[monah]]al nu mai puțin de douăzeci și trei de ani (1523-1546).<ref>Nicolae Iorga (1908), p. 61.</ref>
+
Văr după mamă cu [[Petru Rareș]], Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a [[călugăr]]it de tânăr la [[Mănăstirea Probota]] (denumită în vechime „Mănăstirea Pobrata”), unde a devenit [[egumen]]. A deținut acest important rang [[monah]]al nu mai puțin de douăzeci și trei de ani (1523-1546).<ref>Nicolae Iorga (1908), p. 61.</ref>
  
 
După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai tîrziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.<ref name="Moldoveanu">[http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwib1K_f663JAhUGKQ8KHYyoBxIQFgg7MAQ&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fprof%2Fmoldoveanu_i%2Fdocs%2Fres%2F2012ianCURS_ISTORIA_BISERICII_ROMANE.doc&usg=AFQjCNF4YNN3UgOo-MN6L3wNe5DL49Hk5Q&sig2=yqkVk5O-RJWxpIs7mqSJ0w Pr. Conf. Ioan Moldoveanu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Curs, Universitatea București], accesat 26 noiembrie 2015</ref>
 
După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai tîrziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.<ref name="Moldoveanu">[http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=5&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwib1K_f663JAhUGKQ8KHYyoBxIQFgg7MAQ&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fprof%2Fmoldoveanu_i%2Fdocs%2Fres%2F2012ianCURS_ISTORIA_BISERICII_ROMANE.doc&usg=AFQjCNF4YNN3UgOo-MN6L3wNe5DL49Hk5Q&sig2=yqkVk5O-RJWxpIs7mqSJ0w Pr. Conf. Ioan Moldoveanu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', Curs, Universitatea București], accesat 26 noiembrie 2015</ref>

Versiunea de la data 26 noiembrie 2015 10:49

La acest articol se lucrează chiar în acest moment!

Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului.

Mitropolitul Grigorie Roșca al Moldovei

Grigorie Roșca a fost mitropolit al Moldovei între anii 1546-1551. Era văr al domnului Moldovei Petru Rareș, fiind un adevărat consilier spiritual al acestuia. A contribuit substanțial la formarea curentului de opinie antiotoman din acele vremuri, de neatârnare a țării și de păstrare a datinilor și credințelor strămoșești. De asemenea, a avut o importantă contribuție la apariția, în timpul domniei lui Petru Rareș, a frescelor exterioare de la bisericile moldovenești, renumite în prezent în întreaga lume.

Viața

Văr după mamă cu Petru Rareș, Grigorie Roșca se trăgea din familia boierilor Bârlă de la Hârlău. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea Probota (denumită în vechime „Mănăstirea Pobrata”), unde a devenit egumen. A deținut acest important rang monahal nu mai puțin de douăzeci și trei de ani (1523-1546).[1]

După ce a devenit egumen, s-au început lucrările de refacere a Mănăstirii Probota şi de pictare a ei. Ulterior, în biserica mănăstirii au fost înmormântați Petru Rareș și alți membri ai familiei sale. Mai tîrziu, în drepta uşii de intrare în biserică, sub pisanie, a fost zugrăvit și Grigorie Roșca.[2]

În 1546 a devenit mitropolit al Moldovei. În această calitate s-a îngrijit și de Mănăstirea Voroneț, pictura bisericii, inițiată de mitropolitul Teofan, fiind terminată sub păstorirea lui Grigorie Roșca. Tot acolo a ridicat un pridvor (în 1547) și a inițiat și a dus la bun sfârșit pictura exterioară a bisericii, vestită pentru culoarea predominantă a frescelor (inconfundabilul „albastru de Voroneț”, considerat de specialiștii în arte plastice ca unic în lume și comparat cu roșul lui Rubens sau verdele lui Veronese). De o parte şi de alta a uşii de intrare se află zugrăviţi Grigorie Roșca și Daniil Sihastrul, mentorul mitropolitului.[2]


Referințe

Bibliografie

  • Nicolae Iorga, Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor, Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908.