Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 august 2019 09:47, autor: Cristianm (Discuție | contribuții) (finalizare traducere)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi și/sau aducându-l mai aproape de standardele de editare OrthodoxWiki.

De remediat: corectare traducere



Cruce ortodoxă coptă
Notă: Acest articol (sau părți din el) prezintă o perspectivă anti-calcedoniană, care poate fi diferită ca înțelegere de punctul de vedere al Ortodoxiei Răsăritene (Calcedoniene).
Sfinția Sa Șenuda al III-lea

Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea (Gayyid) a fost al 117-lea Papă ortodox copt al Alexandriei (1971-2012). El a murit în 17 martie 2012.

O scurtă biografie al Sfinției Sale Papa Șenuda al III-lea

Sfinția Sa s-a născut în 3 august 1923 în orașul Assiut din Egiptul de Sus; a primit numele de Nazir Gayed. Și-a luat licența în istorie în 1947 la Universitatea din Cairo. Gayed a fost foarte activ în parohie și a slujit ca profesor la Școala Duminicală, întâi la Biserica Sf. Anton din Shoubra și apoi la Biserica Sfânta Maria din Mahmasha. Lucra ca profesor de liceu de engleză și studii sociale în Cairo ziua iar noaptea participa la cursurile Seminarului de Teologie Coptă. După absolvirea seminarului în 1949, a fost ales să predea Studii nou-testamentare. A fost numit profesor la Școala Monahală în 1953.

Încă din tinerețe, Sfinția Sa a îndrăgit foarte mult scrisul, în special poezia; el era un literat remarcabil așa cum depun mărturie cele peste o sută de cărți scrise de el. Timp de mulți ani, a fost redactor șef la Revista Școlii Duminicale. În același timp, el a urmat cursurile școlii post-liceale la Seminarul de Arheologie.

În 18 iulie 1954, Gayed a intrat în monahism la Mănăstirea "El-Suryan" din deșertul vestic al Egiptului cu numele de Părintele Antonie El-Suryaani. Timp de șase ani, din 1956 până în 1962, a dus o viață solitară într-o peșteră la circa șapte kilometri distanță de mănăstire, dedicându-și, în întregime, timpul meditației, rugăciunii și ascetismului. A fost unul dintre cei nominalizați la tronul papal în 1956, dar Papa Chiril al VI-lea a fost cel ales, în cele din urmă.

În 1962, el a fost hirotonit Episcop al Educației (Religioase) Ecleziastice de către Papa Chiril al VI-lea și a fost numit Președinte al Seminarului Teologic Copt; a fost numit Episcop Șenuda în 30 septembrie 1962. Continuându-și activitatea literară din trecut, Episcopul Șenuda a publicat primul număr al revistei "El-Keraza" în limba arabă în 1965, rămânând editor șef până în zilele noastre. În 1966 Episcopul Șenuda a fost suspendat de către Papa Chiril al VI-lea.[1], [2] Această suspendare a fost, în principal, consecința 'campaniei pentru schimbare' a Episcopului Șenuda și a studenților, campanie entuziastă în care s-au folosit expresii puternice, cum ar fi dreptul oamenilor de a-și alege episcopii și preoții, un principiu pe care el l-a aplicat după ce a i-a urmat Papei Chiril al VI-lea după ce acesta a răposat. Se pare că acest "conflict" dintre Papa Chiril al VI-lea și Anba Șenuda a fost rezolvat, în cele din urmă.

În 14 noiembrie 1971, Sfinția Sa a fost întronizat ca Papa Șenuda al III-lea, cel de-al 117-lea Papă al Alexandriei și succesor al scaunului Sfântului Marcu. Sunt voci care argumentează că alegerea Papei Șenuda al III-lea ca Papă (și Episcop) al orașului Alexandria nu este canonică (este împotriva Canonului al 15-lea de la Niceea și a altor sinoade/canoane ale Bisericii), deoarece Sfinția Sa era deja episcop (fiind deja hirotonit) ca episcop în anii 1960. Cu toate acestea, există exemple din zilele noastre din alte Biserici care erau episcopi anteriori alegerii lor ca patriarhi, e.g., [1], [2].

După o lungă perioadă de păstorire, Papa Șenuda al III-lea a adormit în Domnul la reședința sa în 17 martie 2012 (8 Paremhat 1728 în calendarul copt fiind bolnav la plămâni și ficat. Funeraliile au avut loc după trei zile, Sfinția Sa fiind înmormântat la Mănăstirea Sf. Pishoy conform propriei dorințe.

Perioada de început

Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea s-a născut în 3 august 1923 ca ultimul dintre cei opt frați (cinci fete și trei băieți) în provincia Assiut din Egiptul de Sus și a primit numele de Nazeer Gayed. Mama sa a murit curând după nașterea sa. La vârsta de 16 ani, Nazeer a început să lucreze la Școala de Duminică a Bisericii Sf. Antonie d in Shoubra, Cairo, unde a și absolvit școala.

În 1943, Nazeer a intrat la Universitatea din Cairo unde a terminat ca Licențiat în Artă Engleză și Istorie. În această perioadă și-a petrecut vacanțele de vară la Mănăstirea Sfânta Maria (Souryan). Deși la vremea aceea, doar studenți absolvenți erau admiși la Seminarul Teologic Copt, Decanul Arhidiacon Habib Guirguis l-a acceptat pe Nazeer deși acesta încă era elev în ultimul an de liceu.

După absolvirea Universitații din Cairo în 1947, Nazeer și-a efectuat stagiul militar obligatoriu și a început să lucreze ca profesor de istorie și engleză. Între timp, el și-a finalizat Licența în Teologie, iar decanul l-anumit lector în Vechiul și Noul Testament. În 1950, Nazeer a demisionat din slujbele sale seculare pentru a prelua o poție completă de lector. În 1953, a fost numit lector la Colegiul Monastic din Helwan.

Nazeer înpreună cu alți slujitori au lucrat câțiva ani pentru a întări Școala de Duminică și un grup de studiu pentru tineri la Biserica Sfântul Antonie din Shoubra. Slujirea sa a avut ca efect instruirea a sute de slujitori devotați care au înființat grupuri pentru tineri și în parohiile învecinate.

Viața monahală

SS Papa Șenuda al III-lea (în centru, cu o carte deschisă)
Drumul către monahism a fost o consecință naturală a dorinței sale din din copilărie de ași închina viața lui Hristos. "...am găsit în monahism," a spus Papa Șenudaodată, "o viață de libertate deplină și clarificare." El a intrat în obștea Mănăstirii Souryan din Wadi El-Natroun și, un an mai târziu, a fost hirotonit preot, cu numele de Părintele Antonyos (Antonie) El-Souryani. În 1959, Sfinția Sa Papa Chiril al VI-lea l-a numit pe Părintele Antonie secretarul său personal.

În 30 septembrie 1962, Papa Chiril al VI-lea l-a hirotonit pe Părintele Antonie ca episcop cu numele Episcop Șenuda, primul episcop însărcinat cu educația creștină. El a devenit președinte și decan al Seminarului Teologic, astfel încât la sfârșitul anului 1969 numărul studenților cu normă întreagă s-a dublat iar numărul studenților part-time a crescut de zece ori față de numărul inițial. Sub conducerea sa, au fost primite și femei la Colegiu iar câteva dintre ele au fost primite ca lectori. Eforturile Sfinției Sale au fost recunoscute în 1969 când a fost ales Președinte al Asociației Colegiilor Teologice din Orientul Mijlociu.

Întronizarea ca Papă al Alexandriei

În 9 martie 1971, Sfinția Sa Papa Papa Chiril al VI-lea a adormit în Domnul. Sfântul Sinod s-a întâlnit în 22 martie pentru a organiza alegerea noului Patriarh. Printre cei trei candidați rămași în cursă se afla și Episcopul Șenuda. În 31 octombrie 1971, extragerea a fost realizată în timpul Sfintei Liturghii de la Sărbătoarea Sfintei Reweis. La sfârșitul Liturghiei, Eminența Sa Mitropolitul Antonie, și-a pus mâinile pe un tânăr băiat cu ochii acoperiți și i-a cerut să aleagă unul din cele trei bilețele din cutie. Cutia cu bilete fusese adusă din altar și pusă pe o masă înaltă. În timp ce congregația spunea Rugăciunea Domnească și "Doamne Miluiește," băiatul a ales unul din bilețele și i l-a dat Mitropolitului Antonie, care a spus apoi cu bucurie că Domnul l-a ales ca păstor al său pe Sfinția Sa Episcopul Șenuda, Episcop al Educației.

În 14 noiembrie 1971, Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a fost întronizat ca al 117-lea Papă al Alexandriei și Patriarh al Scaunului Sfântului Marcu la Catedrala Sfântul Marcu din Cairo. Sfinția Sa a devenit primul patriarh al Alexandriei începând cu secolul al V-lea care a fost și Decan al Seminarului Teologic. El a continuat să predea la clasele de la Seminarul din Cairo, Alexandria, în străinătate și la Înaltul Institut de Studii Coptice. Pentru a susține misiunea în dezvoltare a educației creștine, Sfinția Sa a înffințat alte clase la seminarul din Egipt, dar și trei intitute de nivel de licență: Studii Biblice, Imnologie și Limba Coptică. În 29 noiembrie 1993, el a deschis oficial Institutul de Îngrijire Pastorală. Pentru erudiția sa în teologie și scriptură, Sfinția Sa a primit patru doctorate honoris causa în teologie, trei de la universități americane și una de la o universitate germană.

Predicile edificatoare și înălțătoare spiritual ale Sfinției Sale au primit recunoaștere internațională; în 1978, Institutul Browning i-a decernat premiul de cel mai bun predicator creștin din lume. De asemenea, Sfinția Sa este autorul a mai mult de optzeci de cărți dintr-un domeniu larg de subiecte, iar în ultimii douăzeci de ani de viață el a fost editor șef al revistei oficiale a Bisericii, EL-KERAZA.

Activitatea pastorală

Sfinția sa a hirotonit mai mult de șaptezeci de episcopi, înființând episcopii generice, inclusiv prima Episcopie a Tineretului, a hirotonit sute de preoți și nenumărați diaconi la Cairo, Alexandria și în bisericile de pretutindeni. Acest fapt a extins activitatea pastorală în fiecare oraș, sat sau familie din întreg Scaunul Sfântului Marcu. Sfinția Sa a ținut mereu întâlniri și seminarii cu clerul pentru a discuta orice fel de probleme sau nevoi pastorale.

De asemenea, Sfinția Sa a acordat o atenție specială slujirii femeilor în cadrul Bisericii Ortodoxe Copte. "Am simțit o mare nevoie a implicării femeilor și am vrut să avem o anumită rânduială și slujire în Biserică, nu numai să avem fetele ca profesori la Școala de Duminică care dăruiesc din timpul lor ori de câte ori pot, dar vrem și să avem fete și femei care să-și dea întreaga viață lui Dumnezeu și să slujească Bisericii," spunea Sfinția Sa.

În ciuda nenumăratelor sale responsabilități, Sfinția Sa reușea să petreacă trei zile pe săptămână în mănăstire. Dragostea lui pentru monahism a dus la o revenire monastică în Biserica Coptă. El a tuns sute de monahi și monahii și a renovat și reînființat multe mănăstiri. El este primul papă care a înființat mănăstiri copte în afara Egiptului, în prezent existând opt asemenea mănăstiri.

Ca episcop pentru Educația Creștină, Sfinția Sa a supervizat educația din Școlile Duminicale, iar, în timpul păstoririi sale, el a continuat să țină întâlniri cu profesorii de la Școala Duminicală pentru a stabili curicula pentru bisericile de pretutindeni.

Exilul și eforturile pentru unitate națională

În timpul primilor ani ai păstoririi sale, Sfinția Sa papa Șenuda al III-lea a avut o relație amicală cu Președintele Egiptean Anwar El-Sadat. Cu toate acestea, în timpul mandatului acestuia, grupuri islamice fundamentaliste violente s-au dezvoltat în întregul Egipt, în special în universități. Ei au început să atace copții, să le vandalizeze magazinele și să le incendieze bisericile, ceea ce l-a făcut pe Papa Șenuda să protesteze la guvern împotriva violențelor repetate. În primăvara anului 1981, Papa Șenuda a refuzat să țină orice fel de sărbătorire publică a Paștilor și în acel an a refuzat să îi primească pe delegații președintelui care erau trimiși, ca de obicei, să felicite Biserica și creștinii copți cu ocazia acestei sărbători. (aceast refuz aparte al Papei Șenuda al III-lea a fost foarte jenant pentru Președintele Sadat, atât național cât și internațional). Sadat a reacționat prin emiterea unui decret prezidențial prin care l-a exilat pe Sinția Sa la Mănăstirea Sf. Bishoy, a încarcerat opt episcopi, douăzecișipatru de preoți, laici de marcă ai Bisericii și a interzis revista “El-Keraza" și ziarul “Watany".

Un alt mare diferend între Sadat și Papa Șenuda al III-lea a fost atitudinea acestuia din urmă privitoare la normalizarea relațiilor dintre Egipt și Israel și zelul naționalist pro-arab foarte proeminent al Papei Șenuda al III-lea. De fapt, din 2006 este în vigoare un decret papal emis de Papa Șenuda care îl anatemizează pe orice copt care îndrăznește să viziteze locurile sfinte creștine de la Ierusalim și din Israel.[3] În conformitate cu acest decret, acei copți care nu se supun sunt în mod automat opriți de la Sfânta Împărtășanie în Biserica Ortodoxă Coptă, fără nici un fel de cale sau mecanism pentru ispășirea și ridicarea acestei interdicții. Papa Șenuda al III-lea a declarat în mod repetat că pentru creștini este permis să viziteze Ierusalimul doar mână în mână cu frații lor musulmani după ce conflictul cu Israel a fost rezolvat spre satisfacția tuturor părților. Din cauza aceasta, mulți copți, în special din diaspora, l-au acuzat pe papă de amestecarea religiei (interzicerea împărtășirii dacă cineva vizitează Ierusalimul în pelerinaj) cu politica (conflictul aroab-israelian) și consideră acest decret papal nejustificat.

În ciuda despărțirii de turma sa timp de patruzeci de luni, Sfinția Sa a continuat să aibă grijă de biserică. El a văzut în exil o oportunitate pentru retragere spirituală și a scris șaisprezece cărți în această perioadă.

La o lună după decretul său, Sadat a fost asasinat de către același grup fundamentalist. După multe eforturi din partea fiilor duhovnicești ai Sfinției Sale, din interiorul și din exteriorul Bisericii Ortodoxe Copte, și după trei ani și jumătate, succesorul la președinția egipteană, Hosni Mubarak l-a eliberat pe Papa Șenuda din exil. Acompaniat de o mulțime de episcopi, Sfinția Sa s-a reîntors la Catedrala Sf. Marcu din Cairo, unde mai mult de zece mii de oameni au umplut catedrala la sosirea Papei.

Sfinția Sa, la sfârșitul Rugăciunii de Mulțumire, a felicitat mulțimea prezentă cu aceste cuvinte: “Nu am alt domiciliu în afara inimilor voastre, care sunt pline de iubire. Nu am fost niciodată în afara inimilor voastre, nici măcar cât o clipire de ochi." Apoi a continuat “Vreau să fac totul să înmulțesc dragostea, pacea și reconcilierea dintre Biserică și stat, între Biserică și cetățenii noștri musulmani. Suntem ca membrele aceluiași trup, care este Egiptul."

Sfinția Sa a lucrat fără odihnă să îmbunătățească relațiile dintre creștinii și musulmanii din Egipt, pentru realizarea unui climat social pașnic și pentru a risipi diviziunile sectare. Papa și Președintele Egiptului, Hosni Mubarak, au păstrat relații de bună colaborare, la fel și cu musulmanii moderați din Egipt.

Relații ecumenice

Împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea la Cairo (2000)
Sfinția Sa Papa Șenuda a fost cunoscut și pentru angajamentul deplin pentru unitate creștină. Într-o declarație de la forumul ecumenic din timpul Săptămânii Internaționale de Rugăciune pentru Unitate Creștină ținută în Catedrala Sf. Marcu din Cairo în 1974, Sfinția Sa a declarat: "Întreaga lume creștină este nerăbdătoare să vadă Biserica unită. Poporul creștin, care are parte de divizare și dispersare, îi împinge pe liderii lui bisericești să facă ceva în privința unității Bisericii și sunt sigur că Duhul Sfânt ne inspiră." El a accentuat că unitatea creștină trebuie fondată pe o unitate de credință și nu pe o unitate de jurisdicție.

Înainte de întronizarea sa, Episcopul Șenuda a participat la prima consultare ecumenică neoficială dintre teologii Bisericilor Ortodoxă Orientală și Romano-Catolică, la Viena în 1971. Declarația finală cuprinde și următoarele cuvinte: "Credem că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, este Fiul lui Dumnezeu întrupat; perfect în Dumnezeirea Sa și perfect în umanitatea Sa. Dumnezeirea Sa nu a fost separată de umanitatea Sa nici măcar pentru o clipă, nici chiar pentru o clipită de ochi. Umanitatea Sa este împreună cu Dumnezeirea Sa fără amestecare, fără confundare, fără divizare și fără separare. În credința noastră comună în unul Domn Iisus Hristos considerăm taina sa nesecată și inefabilă, iar pentru mintea umană, niciodată înțeleasă sau descrisă pe deplin." (Din Comunicatul primei consultări ecumenice neoficiale între teologii Bisericilor Orientală Ortodoxă și Romano-Catolică, din 1971).

O altă fotografie cu SS împreună cu Papa Ioan Paul al II-lea în Cairo (2000)
În mai 1973, Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a făut o vizită cordială Papei Paul al VI-lea la Roma. Aceasta a fost prima întâlnire dintre un pontif alexandrin și unul roman de la vremea marii schisme din anul 451 DH. Ambii papi au semnat o declarație comună care conține, printre altele, o confesiune de credință comună referitoare la taina Cuvântului-Logosului Întrupat. La primirea Sfinției Sale la Roma, Papa Paul al VI-lea a spus: "Într-adevăr ești întâistătătorul unei biserici a cărei origine merge înapoi în timp până la Sf. Evanghelist Marcu și care are în Sfântul Atanasie... apărătorul neînvins al credinței noastre comune de la Niceea, care este, credința în Dumnezeirea Domnului Iisus Hristos."

Ca răspuns, Sfinția Sa Papa Șenuda a spus: "Trebuie să spunem că între noi sunt multe puncte de înțelegere în principiile de credință. Cât privește punctele de diferență, nu există nici un dubiu că după cincisprezece secole de studiu, examinare și controversă, suntem mult mai aproape de o înțelegere decât înaintașii noștri din secolele al V-lea și al VI-lea. Suntem toți mai pregătiți și mai doritori de a găsi soluții la diferendele dintre noi și la găsirea de mărturisiri ale credinței noastre comune."

În urma acestei întâlniri istorice, a fost înființată o comisie comună pentru explorarea drumului spre o comuniune deplină între cele două Biserici Apostolice. Vezi Declarația comună a Papei Paul al VI-lea și al Papei Șenuda al III-lea și alte rapoarte/întâlniri comune.

În iunie 1989, Sfinția Sa a deschis conferința Comisiei internaționale pentru dialog teologic inter-ortodox. O parte din declarația comună spune: "Când vorbim de un ipostas compozit (synthetos) al Domnului Iisus Hristos, nu spunem că în El un ipostas dumnezeiesc și unul uman s-au alăturat. Spunem că ipostasul etern al Celei de-A Doua Persoane a Treimii și-a asumat firea noatră umană creată prin actul unirii acestei firi cu propria Sa fire dumnezeiască necreată, pentru a forma o ființă dumnezeiască-umană unite inseparabil și de neconfundat, ipostasurile fiind deosebite una de alta doar prin contemplație (în teorie) .... Suntem de acceași parte în condamnarea ereziilor nestoriană și eutihiană. Nici nu separăm și nici nu divizăm firea umană a lui Hristos de firea Sa dumnezeiască, și nici nu considerăm că prima a fost absorbită în cea din urmă și astfel a încetat să existe " (Prima declarație comună împreună cu Familia Bizantină a Ortodoxiei din 1989). Vezi și Dialog cu Familia Bizantină a Ortodoxiei și Ultima declarație comună (cu Patriarhia Ecumenică).

Până acum, Sfinția Sa a inițiat și urmărit de aproape dialogul teologic cu Bisericile Ortodoxă Răsăriteană, Romano-Catolică, Anglicană, Luterană Suedeză și cu Alianța Mondială a Bisericilor Reformate. Sfinția Sa a fost președinte al Consiliului Mondial al Bisericilor și al Sinodului Bisericilor din Orientul Mijlociu.

Vezi și Meetings of Oriental Orthodox Churches, Dialoguri cu alte biserici și Raport despre relațiile cu Biserica Ortodoxă Rusă.

Biserica Coptă în lumea întreagă

Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea (în mijloc) împreună cu Părinții Nicholas V. Gamvas, Proistamenos și Gregory Malick, protopsalți, în timpul vizitei sale în Honolulu pentru sfințirea Bisericii Ortodoxe Copte Sf. Marcu
Când a fost întronizat Sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea, existau doar șapte biserici copte în afara Egiptului: câte două în Canada, SUA și Australia și una în Anglia. În principal ca urmare ale eforturilor Sfinției Sale, în prezent există mai mult de 300 de biserici în afara Egiptului, dintre care peste 100 sunt în Statele Unite. Mai există două seminarii teologice în SUA și o mănăstire în California. În plus, Sfinția Sa a fost primul Papă care a hirotonit episcopi pentru Eparhiile din America de Nord. Episcopul Karas a fost hirotonit pe seama Mănăstirii Sf. Antonie din California, Episcopul Serafim pentru Eparhia din Los Angeles, California Sudică și Hawaii iar Episcopul Youssef pentru sudul Statelor Unite. Există în prezent 24 de biserici în Canada iar orașul Toronto adăpostește un Centru cultural copt de mari dimensiuni. În Australia și Noua Zeelandă, sunt în prezent 28 de biserici, un colegiu teologic, două școli secundare, o școală primară, două mănăstiri și o creșă, alături de două biserici în Fiji. În Europa, există în prezent peste 50 de biserici. Există 6 biserici și o catedrală coptă în Marea Britanie, alături de biserici în Irlanda, Scoția și Țara Galilor. Există 9 biserici în Germania și o mănăstire la Frankfurt, 6 biserici în Franța, 4 în Austria, 4 biserici și o mănăstire în Italia, două în Olanda, 2 în Elveția și câte o biserică în Belgia, Danemarca, Grecia și Suedia. În noiembrie 1991, au fost înființate primele biserici copte din America de Sud, în São Paulo, Brazil și în Argentina, iar în vremurile mai recente au fost înființate biserici copte în Bolivia și Mexico. Au fost hirotoniți preoți pentru bisericile din Caraibe, inclusiv Bermuda, Insulele Virgine și Indiile Vestice.

Ca întâistătător al celei mai vechi biserici din Africa, sfinția Sa Papa Șenuda al III-lea a fost foarte dornic să extindă misiunea apostolică a Sf. Marcu în întreaga Africă. În prezent, există 33 de biserici copte printre mai mult de 12 triburi din nouă șări africane, printre care Kenya, Zaire, Zimbabwe, Namibia, și Africa de Sud. De asemenea, Nairobi este centrul noii eparhii de Kenya.

Biserica Tewahido Ortodoxă Etiopiană (EOTC) are legături istorice puternice cu Biserica Ortodoxă Coptă. Cele două biserici sunt legate prin relații foarte apropiate încă din primele secole ale Creștinismului, amândouă avânduși rădăcina în propovăduirea Sf. Apostol Marcu. În 1994, la cererea EOTC, acesteia i-a fost acordată autocefalia (independența) față de Biserica Coptă. Amândouă bisericile încă aparțin de Scaunul Sf. Marcu și amândouă mărturisesc Doctrina Ortodoxă.

Eritrea, după câștigarea independenței față de Etiopia, a avut parte de păstorirea Sfinției Sale Papa Șenuda prin hirotonirea de către acesta a episcopilor eritreeni care au format apoi Sântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Eritreea.

Vizitele papale

Împreună cu HG Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury, în UK (2004)
Sfinția Sa a făut zeci de vizite pastorale în afara Egiptului. Cel mai îndelungat turneu a avut loc din august până în decembrie 1989, când a făcut o vizită istorică de 112 zile în toate bisericile copte din Europa, Statele Unite, Canada și Australia. În timpul acestei vizite, Sfinția Sa a așezat piatra de temelie a unor noi biserici, a sfințit majoritatea altarelor din biserici, a botezat sute de copii, a hirotonit sute de diaconi, a ținut conferințe și predici la seminarii și univeristăți de teologie, a deschis seminarii teologice în New Jersey și în Los Angeles și a avut numeroase întâlniri spirituale.

Prinipalele izvoare

Cărți ale SS papa Șenuda al III-lea (în engleză)

Casetă de succesiune:
Șenuda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei
Precedat de:
Chiril al VI-lea
Papă al Alexandriei (Coptic)
1971-2012
Urmat de:
Teodor al II-lea (Sobhi Baki Soleiman) al Alexandriei